Eben-Ezer Madrid | Totul pentru slava lui Dumnezeu

Totul pentru slava lui Dumnezeu

STUDIUL 5 » 26 - 31 IULIE

De memorat: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31.

Play / pause

0:00

volume

Totul pentru slava lui Dumnezeu

Sabat după-amiază

Capitolele 8 la 10 din 1 Corinteni formulează concluzii la discuția despre sexualitate (începută în capitolele 5 și 6) și introduce în același timp răspunsurile lui Pavel la întrebările punctuale adresate de corinteni printr-o scrisoare (1 Corinteni 7:1). Aceste răspunsuri vor domina restul cărții 1 Corinteni. Aspectul de punte al capitolului 7 indică faptul că imoralitatea sexuală (capitolele 5 – 7) și idolatria (capitolele 8 – 10) sunt subiecte înrudite. Într-adevăr ele sunt adesea menționate împreună în Noul Testament (vezi Faptele apostolilor 15:20,29; 21:25; 1 Corinteni 6:9; Efeseni 5:5; Coloseni 3:5; Apocalipsa 21:8; 22:15). Astfel, în timp ce în 1 Corinteni 5 – 7 Pavel se ocupă de problema imoralității sexuale, în 1 Corinteni 8 – 10 preocuparea lui principală este problema idolatriei. El îi îndeamnă pe creștini să fugă de ambele (1 Corinteni 6:18; 10:14).

Săptămâna trecută am văzut că, fiind un templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19,20), putem fugi de imoralitatea sexuală. Săptămâna aceasta vom vedea că putem fugi de idolatrie făcând „totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31).

Duminică, 26 iulie

Cunoaștere versus iubire

1. De ce pune Pavel în contrast cunoașterea cu iubirea și care este contextul celor afirmate în 1 Corinteni 8:1-13? Ce idee vrea să transmită?

Pavel folosește tema mâncării jertfite idolilor pentru a aborda o problemă mai profundă: lipsa de dragoste față de ceilalți (1 Corinteni 8). Problema alimentelor jertfite idolilor a împărțit biserica din Corint în două. Unii credeau că faptul de a ști că nu există alți dumnezei le dădea dreptul să mănânce orice (8:4). Aceștia sunt considerați „tari” (4:10). Cei care se opuneau acestui comportament sunt numiți „slabi” (8:9-12). Pavel folosește astfel de etichete deoarece ei nu depășiseră unele credințe superstițioase din experiența păgână anterioară. Văzându-i pe cei „tari” cum consumă mâncare jertfită idolilor, ei ar fi putut concluziona că idolatria și creștinismul erau compatibile. Așadar, Pavel nu voia ca cei „tari” să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi.

Biblia vede consumarea hranei jertfite idolilor într-o lumină profund negativă (Faptele apostolilor 15:20,29; 21:25; compară cu Apocalipsa 2:14,20). Totuși Pavel nu face declarații radicale ca cele din aceste pasaje, în special pentru că preocuparea lui principală era lipsa de unitate pe care ar putea-o provoca folosirea greșită a cunoașterii. Pavel nu critică cunoașterea, considerând-o rea în sine, ci el este împotriva acelei cunoașteri care duce la aroganță și la divizare în biserică. Cunoașterea fără dragoste nu este deloc cunoaștere adevărată (1 Corinteni 8:2). Cunoașterea autentică apare doar atunci când omul Îl iubește pe Dumnezeu și este cunoscut de El (8:3).

Citând Deuteronomul 6:4, Pavel arată cum credincioșii trebuie să știe că există un singur Dumnezeu (1 Corinteni 8:4-6). Interesant este că el urmează ideea din Deuteronomul 6:4,5, unde afirmația că Dumnezeul nostru este unul singur este urmată de porunca: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău!” Atât pentru Pavel, cât și pentru Moise, cunoașterea fără dragoste este lipsită de valoare. Încrezători în cunoașterea lor, cei
„tari” nu credeau că e ceva rău să mănânce ofrandele aduse idolilor. După cum vom vedea miercuri și joi, Pavel le-a recunoscut acest drept, în anumite condiții. Totuși, dacă devenea o piatră de poticnire pentru
„cei slabi” (8:9), acest lucru trebuia evitat. Creștinii trebuie să dea dovadă de abnegație din dragoste pentru Hristos și pentru ceilalți.

Luni, 27 iulie

Dragoste lipsită de egoism

2. Cum oferă 1 Corinteni 9:1-6 un exemplu practic de ceea ce înseamnă lepădarea de sine motivată de dragoste?

La prima vedere pare că apărarea calității de apostol a lui Pavel, din 1 Corinteni 9, nu are nicio legătură cu discuția anterioară, despre cunoaștere versus dragoste. Dar să nu uităm că Biblia nu a fost scrisă inițial în capitole! Ceea ce exprimă Pavel în 1 Corinteni 9 nu este separat de materialul precedent. Astfel, 1 Corinteni 9 oferă un exemplu practic de dragoste altruistă pentru Hristos și pentru frați. În virtutea iubirii, Pavel renunță la câteva drepturi.

Să mănânce și să bea (1 Corinteni 9:4) – Aici mâncarea și băutura reprezintă asistența financiară în general. Ca apostol, Pavel avea dreptul să primească sprijin material de la cei cărora le slujea. Alți lideri religioși din vremea lui obișnuiau să facă exact acest lucru. Dar el nu a primit nimic, ci se întreținea făcând corturi (Faptele apostolilor 18:3).

Să ia cu el o soție credincioasă (1 Corinteni 9:5) – Un apostol căsătorit avea voie să meargă în călătorii misionare împreună cu soția lui, pe cheltuiala bisericii. Exemple de cupluri misionare sunt Priscila și Aquila (Romani 16:3), Andronic și Iunia (Romani 16:7). Dar Pavel era necăsătorit (1 Corinteni 7:8). El se putea căsători și apoi beneficia de dreptul de a fi însoțit de o soție, cu sprijin financiar pentru amândoi.

Să nu muncească pentru a se întreține (1 Corinteni 9:6) – Pavel și Barnaba aveau dreptul să primească un salariu pentru lucrarea lor misionară (9:4-6). Pavel făcea corturi (Faptele apostolilor 18:3), dar nu știm ce ocupație avea Barnaba. Știm că era foarte generos (Faptele apostolilor 4:36,37) și astfel era dispus să se întrețină singur.

În 1 Corinteni 9:7-11 Pavel dezvoltă ideea din 1 Corinteni 9:6 pentru a arăta că este corect ca el și Barnaba să își câștige existența din lucrarea pentru biserică (1 Corinteni 9:11,12). Domnul Însuși a rânduit: „Cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie” (1 Corinteni 9:14; compară cu 1 Timotei 5:18). Cu toate acestea, Pavel spune: „Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta” (1 Corinteni 9:12). Astfel, Pavel se prezintă ca un exemplu de abnegație, de lepădare de sine (1 Corinteni 9:1-18) și argumentează că acest lucru folosește predicării Evangheliei în Corint (1 Corinteni 9:19-23).

Ce lucruri care poate ţi se cuvin ar fi totuși mai bine să le lași deoparte pentru a fi un martor mai eficient pentru Domnul?

Marţi, 28 iulie

Lecţie din trecut

După ce oferă un exemplu de lepădare de sine din propria experiență, Pavel își îndreaptă atenția în mod special spre problema idolatriei. Într-un anumit sens, 1 Corinteni 10 dezvoltă ideea din 1 Corinteni 9:27, unde Pavel comentează că el exercită stăpânire de sine pentru a nu fi
„lepădat”/„descalificat” (NTR). El vrea ca toți corintenii să îi urmeze exemplul, dar Domnul Isus este modelul prin excelență (1 Corinteni 11:1).

3. Studiază 1 Corinteni 10:7-11! Ce păcate a comis poporul Israel în pustiu și de ce privilegiile acordate i-au făcut păcatele și mai grave?

În 1 Corinteni 10:1-5, Pavel face trimitere la istoria poporului lui Dumnezeu în pustiu. Referirea la nor și la mare aduce în minte călăuzirea, prezența și protecția lui Dumnezeu. La rândul lor, mâncarea și băutura reprezintă purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pavel se referă la experiența lui Israel cu norul și cu marea ca la un botez, analog cu botezul creștin. De asemenea, vorbind despre mâncare și băutură, Pavel face trimitere la Cina Domnului.

Cu alte cuvinte, capitolul 10 din 1 Corinteni exprimă ideea că, într-un anumit sens, creștinii trăiesc aceleași experiențe pe care le-a trăit Israel. Totuși Pavel amintește istoria poporului Israel fiindcă nu vrea ca acea istorie să se repete. În ciuda tuturor privilegiilor pe care le-a avut Israel, mulți dintre oameni au dorit lucruri rele (1 Corinteni 10:6), cum ar fi idolatria (1 Corinteni 10:7) și imoralitatea sexuală (1 Corinteni 10:8). Nu este de mirare deci că „cei mai mulți dintre ei n-au fost plăcuți lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:5).

Este ușor să arătăm cu degetul spre Israelul antic și să spunem că a comis păcate grave. Pavel argumentează că și creștinii sunt susceptibili la păcate similare, în ciuda privilegiului imens de a cunoaște istoria lui Hristos. Acest lucru este clar în avertizarea: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12 ). Expresia „cine crede” sugerează că unii din biserică nu conștientizau că erau în pericolul de a cădea în acele păcate. Ne confruntăm și noi cu același risc astăzi?

„Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă!” Care dintre noi nu s-a confruntat cu realitatea exprimată în acest avertisment?

Biblia spune că Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre, „ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieși[m] din ea” (1 Corinteni 10:13). De ce atunci ne este totuși atât de ușor să cădem în păcat?

Miercuri, 29 iulie

Avertisment în privinţa idolatriei

4. De ce trebuie să fugim de idolatrie, potrivit celor afirmate în 1 Corinteni 10:5-22?

În 1 Corinteni 10:14-22 Pavel reia problema mâncării adusă ofrandă idolilor. În multe culturi din zilele noastre poate părea ciudat să aduci mâncare idolilor, dar era ceva obișnuit în vremurile biblice. Când animalele erau sacrificate zeilor în templele păgâne, o parte din animal era dată preoților care oficiau slujba, iar aceștia vindeau carnea. O parte din această carne ajungea în piețele publice. Pentru că această carne nu era ținută separat de cealaltă carne pusă la vânzare în piață, un creștin putea, fără să știe, să cumpere carne care fusese adusă ofrandă idolilor. Opinia apostolului a fost că această carne poate fi cumpărată liber de către creștini.

Dar, deși carnea sacrificată într-un templu putea fi mâncată de creștini acasă (1 Corinteni 8:1-13), practica de a merge în temple păgâne și de a participa la sărbători le era expres interzisă creștinilor. Criteriul este clar: creștinii au voie să mănânce acea carne acasă, deoarece idolii nu sunt nimic (8:4), însă creștinii nu trebuie să participe la ceremoniile păgâne, deoarece acest lucru corespunde închinării la demoni (10:20,21). A lua parte la ritualuri păgâne înseamnă a avea părtășie cu demonii (10:20), la fel cum a lua parte la Cina Domnului înseamnă a avea părtășie cu Hristos (10:16).

Astfel Pavel spune: „Nu puteți bea paharul Domnului și paharul dracilor; nu puteți lua parte la masa Domnului și la masa dracilor” (1 Corinteni 10:21). Așa cum a spus Isus, „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Matei 6:24). Pavel susține că Dumnezeu cere o loialitate deplină. El sugerează că idolatria Îl provoacă pe „Domnul la gelozie” (1 Corinteni 10:22). Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, Pavel, în 1 Corinteni 8:4-6, exprimă o regulă infailibilă împotriva idolatriei, făcând trimitere la Deuteronomul 6:4,5 – „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta” (Deuteronomul 6:4,5, subl. ad.). La această idee, din Deuteronomul 6:5, de a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile, Isus a adăugat: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Marcu 12:31; vezi și Leviticul 19:18).

Un idol nu este neapărat o statuie de piatră. Putem transforma aproape orice în idol. Ce idoli, dacă există, trebuie să scoţi din viaţa ta?

Joi, 30 iulie

Biruirea idolatriei

În 1 Corinteni 8:1-3, Pavel susține că dragostea față de Dumnezeu îl ferește pe om de idolatrie. Acest argument este reluat și aprofundat în 1 Corinteni 10:23 – 11:1. În 1 Corinteni 8:3, el vorbește despre dragostea noastră pentru Dumnezeu, iar ulterior ne îndeamnă: „Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24). Aceasta este dragostea pentru ceilalți.

5. Ce au în comun Marcu 10:17-22 cu Marcu 12:28-31 și cum se aplică aceste pasaje situaţiei din 1 Corinteni 10?

Pavel face în 1 Corinteni 10 exact ceea ce a făcut Isus în Marcu 12:28-31 – leagă cele două mari porunci ale legii: dragostea pentru Dumnezeu mai presus de toate cu dragostea pentru ceilalți. În episodul cu tânărul bogat (Marcu 10:17-22) Domnul Isus unește aceste două feluri de dragoste prin intermediul aluziei la Deuteronomul 6:4 (vezi Marcu 10:18) și la a doua tablă a Decalogului (vezi Marcu 10:19). Problema acelui tânăr bogat a fost că și-a iubit bunurile deținute mai mult decât L-a iubit pe Dumnezeu și pe aproapele său (Marcu 10:22). Și-a prețuit comoara de pe pământ mai mult decât comorile din cer. A pus preț pe bani mai mult decât pe săraci (Marcu 10:21). Era un idolatru.

Urmând învățăturile lui Isus, Pavel sugerează că principiul de a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de toate și pe aproapele ca pe propria persoană trebuie aplicat situațiilor ipotetice din 1 Corinteni 10:27,28. Acest lucru înseamnă că până și lucrurile permise pot să nu fie utile sau edificatoare, întrucât pot leza conștiința altcuiva (1 Corinteni 10:23). Acest principiu este redat magistral în cuvintele: „Faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Spunând că totul trebuie făcut pentru slava lui Dumnezeu, Pavel arată că idolatria se poate manifesta în cele mai variate forme, căci orice lucru care uzurpă slava care I se cuvine numai lui Dumnezeu este o formă de idolatrie (Isaia 42:8).

Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 10:31 – 11:1 servesc drept concluzie la capitolele 8 – 10. El arată clar că nu a urmărit propriul avantaj, „ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți” (1 Corinteni 10:33). Așa a urmat el exemplul lui Hristos (1 Corinteni 11:1).

Cum poţi învăţa mai bine să-ţi iubești aproapele ca pe tine însuţi?

Vineri, 31 iulie

Un gând de încheiere

„Cât de mult bine s-ar putea face, dacă am folosi adecvat relațiile dintre noi! Fiecare om care a primit binefacerile cerești are datoria de a revărsa puțină lumină pe calea altora. […] Atunci toți aceia care Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu nu se vor mai idolatriza pe ei înșiși” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 18 noiembrie 1884,
p. 730). „Pavel a insistat ca frații săi să se întrebe ce influență vor avea asupra altora cuvintele și faptele lor și să nu facă nimic, oricât de nevinovat ar fi, care ar da impresia de susținere a idolatriei sau care ar putea leza vederile celor mai slabi în credință. […]

Cuvintele de avertizare adresate de apostol bisericii din Corint sunt valabile în toate timpurile și mai ales în zilele noastre. Prin idolatrie el nu înțelege numai închinarea la idoli, ci și preocuparea de sine, atracția pentru o viață lejeră, satisfacerea poftelor și a pasiunilor” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 316, 317).

„Dacă vedeți că, făcând anumite lucruri pe care aveți tot dreptul să le faceți, împiedicați înaintarea lucrării lui Dumnezeu, nu le mai faceți! Nu faceți nimic din ceea ce ar putea închide mintea altora față de adevăr! […]
«Toate lucrurile sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos» (1 Corinteni 10:23) (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 9, p. 215).

Zilnic: Iov 23 – 29; Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 23, „Sângele și grăsimea animală” – „Un rezumat”