Păcatul în biserică

STUDIUL 4 » 18 - 25 IULIE

De memorat: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 6:19,20.

Sabat după-amiază

Creierul nostru este ca un burete: absoarbe orice ajunge la el prin simțurile noastre. S-ar putea să nu fim conștienți de majoritatea lucrurilor pe care le percepem (nu am putea gândi clar dacă ne-am aminti totul), dar toate sunt stocate și, într-o anumită măsură, influențează ce gândim, ce simțim și ce facem. De aceea este foarte ușor să fim influențați de lucrurile rele din jur. Biserica creștină s-a confruntat încă de la început cu această problemă. De unde a apărut, de pildă, păzirea duminicii? A inventat-o biserica din senin? Bineînțeles că nu. A provenit din cultura înconjurătoare.

Și putem vedea acest principiu acționând și aici, în Corint. După un apel împotriva divizării (1 Corinteni 1 – 4), Pavel se întoarce acum la probleme legate de imoralitatea sexuală, procese în tribunale, prostituție, căsătorie și celibat (1 Corinteni 5 – 7). Standardele lumii îi afectau semnificativ pe corinteni. Scindările descrise în 1 Corinteni 1 – 4 au creat premisele pentru comportamentul imoral condamnat în capitolele următoare. Cum caută Pavel să abordeze acest păcat în biserică și ce lecții putem extrage din ce a scris?

Duminică, 19 iulie

Discrepanţă între credinţă și practică

De-a lungul istoriei creștine, teologii, pastorii și laicii au studiat Noul Testament pentru a determina cum ar trebui să arate biserica. Ne minunăm, de pildă, de biserica din cartea Faptele apostolilor. Dar pierdem repede din vedere un element important: oamenii au probleme. Se pare că putem citi Noul Testament și ca să vedem ce spune Biblia despre cum nu ar trebui să arate o biserică. Epistolele lui Pavel către corinteni sunt un bun punct de plecare.

1. Ce situaţie scandaloasă descrie Pavel în 1 Corinteni 5:1-13 și de ce este ea atât de tulburătoare?

Expresia „nevasta tatălui său” (1 Corinteni 5:1) sugerează că Pavel se referă la relația incestuoasă dintre un bărbat și mama lui vitregă. Această situație probabil a fost relatată de „ai Cloei” (1:11). Incestul era considerat un păcat atât de groaznic încât „nici chiar la păgâni nu se pomene[a]” (5:1). Dar să se întâmple așa ceva într-o biserică creștină timpurie? Cuvintele lui Pavel din 1 Corinteni 5:1,2 exprimă șocul lui că un membru al bisericii făcea așa ceva.

Dar această situație gravă devine și mai gravă. Pavel este și mai uluit când își dă seama că, în loc să le pară rău de situație, corintenii erau chiar mândri că tolerau un astfel de păcat (5:1,2). Astfel Pavel intenționează să îl corecteze nu doar pe omul imoral, ci și biserica, pentru discrepanța evidentă dintre credință și practică. De fapt, Pavel arată în mod constant că atitudinea indulgentă a bisericii față de acel bărbat care comitea incest necesita o corecție. Dar chiar să fie mândră biserica de un asemenea scandal sexual și chiar să se laude cu el (1 Corinteni 5:2,6)? Pentru Pavel era prea mult. Cum ajunseseră acești oameni într-o așa situație?

Nu avem o explicație pentru toleranța bisericii din Corint față de acel bărbat incestuos. Să fi fost oare un membru bogat, de pe urma căruia beneficia biserica? Sau, pentru că „toate lucrurile […] sunt îngăduite” (1 Corinteni 6:12), să nu fi evaluat situația așa cum ar fi trebuit? Pur și simplu nu știm. Oricare ar fi adevăratele motive, credincioșii din Corint au ajuns orbi la o încălcare flagrantă a Scripturilor (Leviticul 18:7,8). Și să fie și mândri de asta?

Care sunt lucrurile condamnate în mod clar în Scriptură pe care suntem ca biserică în pericol să le tolerăm, totul în numele „iubirii” și al „acceptării”?

Luni, 20 iulie

Gestionarea scandalurilor

Abordarea chestiunilor legate de sexualitate este întotdeauna dificilă. A fost greu pentru Pavel și este greu și pentru noi. În aceste situații trebuie să fim fideli Scripturilor și să le abordăm cu rugăciune și cu dragoste. Nu trebuie niciodată să uităm că scopul este reabilitarea și reintegrarea.

2. Cum le spune Pavel corintenilor să abordeze această situaţie, în 1 Corinteni 5:1-13?

Pavel arată clar în 1 Corinteni 5 că scandalurile sexuale necesită disciplină bisericească. El spune că acel bărbat incestuos ar trebui dat afară (5:2,13), judecat (5:3), dat pe mâna Satanei (5:5). Membrii bisericii au fost îndemnați să nu aibă legătură cu el (5:9,11) și nici să nu mănânce cu un astfel de om (5:11). Pavel folosește un limbaj categoric, ce poate suna ofensator pentru urechile moderne, dar cuvintele lui trebuie înțelese în contextul lor istoric. De asemenea, trebuie să ne amintim că el tratează un stil de viață flagrant, păcătos. De obicei, în situații extreme, este necesar un limbaj categoric.

Este utilă o scurtă explicare a unor expresii: „să fi fost dat afară din mijlocul vostru” (1 Corinteni 5:2; vezi și 5:13) – face referire la disciplina bisericească. „Să fie dat pe mâna Satanei” (1 Corinteni 5:5) – pentru că nu a ales să fie sub ocrotirea lui Dumnezeu, trăind în ascultare de El, acest om avea să fie vulnerabil în fața lui Satana. Astfel, această expresie poate însemna pur și simplu ceva de genul: „Lăsați-l să culeagă roadele deciziilor lui!” „Să n-aveți nicio legătură cu curvarii” (5:9,11), „cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncați” (5:11) – asocierea cu oameni imorali sexual era considerată periculoasă din cauza posibilității ca și alții să preia comportamentul. În vremurile antice, mâncatul împreună putea însemna și împărtășirea valorilor. Cu toții suntem vulnerabili la influențele care ne înconjoară și trebuie să ne protejăm cât mai bine, mai ales când avem de-a face cu astfel de situații.
„Ca duhul lui să fie mântuit” (5:5) – disciplina bisericească are rolul de reabilitare. Ea are menirea să îi readucă pe păcătoși la realitate și să îi determine să își abandoneze stilurile de viață păcătoase. Acesta este probabil sensul intenționat de Pavel prin expresia „nimicirea cărnii” (5:5). Este probabil, de asemenea, ca omul incestuos din 1 Corinteni 5 să fie bărbatul pocăit menționat mai târziu (vezi 2 Corinteni 2:5-10). Disciplina bisericească își atinge scopul atunci când membrul greșit este reintegrat în părtășia bisericii.

Marţi, 21 iulie

Protejarea identităţii bisericii

În 1 Corinteni 6:1-11 Pavel continuă discuția despre modul în care creștinii ar trebui să abordeze problemele care implică oameni din biserică.

3. Ce încearcă Pavel să îi înveţe pe corinteni și pe noi în 1 Corinteni 5:3,12,13 și 1 Corinteni 6:1-13?

Cuvântul grecesc pragma din 1 Corinteni 6:1, tradus prin „neînțelegere”, este un termen generic ce înseamnă „lucru”. Aici el se referă la o chestiune legală. Este important să ne amintim că 1 Corinteni 6:1-11 nu se referă la un caz penal. Autoritatea instanțelor civile în privința cauzelor penale este recunoscută în Romani 13:1-5. Pavel abordează un caz de litigiu imediat după un caz de imoralitate sexuală, exact ca Moise în Deuteronomul 22:22-24. Acest lucru demonstrează cât de mult se bazează pe Scripturi modul lui Pavel de a aborda problemele din biserică.

Faptul că acest caz din 1 Corinteni 6:1-11 este încadrat de pasaje care tratează imoralitatea sexuală (1 Corinteni 5 și 1 Corinteni 6:12-20) poate sugera că „neînțelegerea” din 1 Corinteni 6:1 privea și ea imoralitatea sexuală. Nu știm sigur despre ce caz este vorba – fie o chestiune civilă minoră, precum un conflict de proprietate, fie o problemă sexuală.

Oricare ar fi fost pragma, Pavel nu era mulțumit să vadă cum membri ai bisericii își duc cauza în fața unei instanțe civile. Nu puteau ei, ca frați și surori creștini, să o rezolve între ei, în loc să aducă problema „la cei nelegiuiți” (1 Corinteni 6:1)?

Este posibil, după cum presupun unii, ca părțile aflate în litigiu din 1 Corinteni 6:1 să fi fost tatăl și fiul din 1 Corinteni 5:1. Oricum nu este neapărat să înțelegem exact problema pentru a înțelege ideea. Pavel era preocupat de identitatea de comunitate creștină a bisericii, așa cum era percepută de cei din afară. Creștinii nu ar trebui să își spele rufele murdare în public (1 Corinteni 6:6). Nici nu ar trebui să folosească mijloace seculare pentru a judeca probleme interne. În lumea romană, indivizii de rang mai înalt, datorită bogăției sau funcției politice, erau favorizați în instanță. În schimb, creștinii trebuie să exercite o judecată asemenea lui Hristos și să se deosebească de standardele seculare.

Gândește-te la viciile enumerate de Pavel în 1 Corinteni 5:10,11 și 1 Corinteni 6:9,10! De ce enumeră păcatele sexuale alături de alte păcate, precum idolatria, furtul, lăcomia și extorcarea?

Miercuri, 22 iulie

Antidotul la imoralitatea sexuală

4. Ce ne spune 1 Tesaloniceni 4:1-8 despre legătura dintre sfinţire și abstinenţa de la imoralitatea sexuală?

Deși în textele de mai sus Pavel se adresa altora, principiul poate fi aplicat în toate situațiile, pentru toți creștinii. Totuși se ridică întrebarea ce se întâmpla în Corint. De ce toate acele probleme?

Se pare că unii din Corint credeau că, din moment ce Evanghelia i-a eliberat, le era permis să facă orice. Ei argumentau că, așa cum stomacul a fost făcut pentru mâncare, și trupul a fost făcut pentru sex, iar sexul pentru trup (1 Corinteni 6:13). Pavel răspunde că aceasta este o interpretare greșită a libertății creștine. Lipsa de integritate în chestiuni sexuale este incompatibilă cu identitatea creștină și reprezintă o folosire greșită a libertății oferite omului prin Evanghelie (Romani 8:2; Galateni 5:13). Am fost eliberați de păcat, nu eliberați de constrângeri ca să îl comitem (Romani 8:2; 6:18,22). De fapt, „trupul […] este pentru Domnul și Domnul este pentru trup” (1 Corinteni 6:13). Noi Îi aparținem lui Hristos (6:15), iar cine suntem trebuie să influențeze ceea ce facem. Cele două aspecte sunt indisolubil legate. Acest fapt este prezentat în 1 Corinteni 6 în 3 moduri:

Mai întâi, suntem spălați, sfințiți și socotiți neprihăniți „în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11). Păcatele enumerate în 1 Corinteni 6:9,10, ca și imoralitatea sexuală denunțată în 1 Corinteni 6:12-20, nu au loc în viața celor care au fost spălați, sfințiți și socotiți neprihăniți. În al doilea rând, suntem părți ale trupului lui Hristos (1 Corinteni 6:15). Aceasta înseamnă că trebu-ie să fim uniți cu Hristos (6:17). Imoralitatea sexuală este o încălcare a acestei uniri (6:13,15). Oricine se unește cu o persoană într-o relație sexuală extramaritală devine „un singur trup” cu ea (6:16). Unirea cu Hristos prin Duhul trebuie să determine etica creștină în chestiunile sexuale. În al treilea rând, trupul nostru este „Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19,20). Singura cale de a trăi o viață sfântă, cu integritate în aspectele sexuale, este să avem o relație strânsă cu Hristos prin Duhul Sfânt. În Epistola către romani, Pavel îi îndeamnă pe creștini să-și aducă trupul „ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (12:1).

Gândește-te la dezastrul pe care păcatele sexuale l-au adus asupra omenirii! Ce ar trebui să ne spună acest lucru despre gravitatea acestei probleme pentru creștin?

Joi, 23 iulie

Căsătoria și celibatul

Afirmația lui Pavel că trupul nostru „este Templul Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6:19) apare în contextul unui avertisment privitor la imoralitatea sexuală. Să fii un templu al Duhului este singura cale de a trăi o viață sfântă. Biserica este o comunitate creștină care se distinge de mediul din jur. Prezența Duhului Sfânt face acest lucru posibil.

5. Cum explică 1 Corinteni 6:19 – 7:9 modul în care se poate pune în practică porunca de a „fugi de curvie” (vezi 1 Corinteni 6:18)?

În 1 Corinteni 7 există lecții importante despre sexualitate. În linii mari, acest capitol poate fi împărțit în două secțiuni: (1) instrucțiuni cu privire la căsătorie (7:1-24) și (2) instrucțiuni cu privire la celibat (7:25-40). Acest capitol ne ajută să înțelegem că este important și necesar să vorbim despre sexualitate.

Totuși, când citim 1 Corinteni 7, trebuie să nu uităm că Pavel răspunde unor întrebări punctuale legate de probleme din biserica din Corint. Altfel, unele afirmații ar putea da impresia că el are o părere negativă despre căsătorie, ceea ce nu este cazul (1 Timotei 4:1-3; 5:14; vezi și Evrei 13:4).

Este remarcabil faptul că porunca „fugiți de curvie” din 1 Corinteni 6:18 este încadrată de ideea unirii cu Hristos (6:17) și de aceea de a fi un templu al Duhului (6:19). Există o cale mai bună de a fugi de imoralitatea sexuală? Bineînțeles că nu.

De asemenea, Dumnezeu a creat sexul, dar acesta trebuie să fie experimentat numai în cadrul căsătoriei. Sexul este un privilegiu al căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, singurul tip aprobat în Biblie.

Când spune „fugiți de curvie”, Pavel ar putea avea în minte istoria lui Iosif (Geneza 39:6-18). Biblia spune că, în fața avansurilor desfrânate ale soției lui Potifar, Iosif „a fugit afară” (Geneza 39:18). Acest lucru este menționat de nu mai puțin de patru ori în Geneza 39:6-18. Biblia nu spune direct, dar se subînțelege faptul că Iosif a așteptat să aibă relații sexuale doar în cadrul căsătoriei (Geneza 41:45). El era un bărbat plin de Duhul Sfânt (Geneza 41:38) și voia să facă ce era corect înaintea lui Dumnezeu.

Cum ne putem proteja ca biserică de viziunile aberante despre sexualitate care ne domină cultura?

Vineri, 24 iulie

Un gând de încheiere

Interesant este că, în lista viciilor din 1 Corinteni 5:10,11 și 6:9,10, idolatria și beția sunt enumerate alături de imoralitatea sexuală. Așa cum amintește Pavel în 1 Corinteni 10:7 (compară cu Exodul 32:1-6), sărbătorile idolatre erau de obicei caracterizate de mâncat și de băut în exces, ceea ce creează ocazia pentru imoralitate sexuală (10:8). Ellen G. White spune: „Omul nu se poate bucura de binecuvântarea sfințirii cât timp este stăpânit de egoism și de lăcomie. […] Minunată este puterea de rezistență a organismului uman la abuzurile comise asupra lui, dar persistarea în obiceiurile rele de a mânca și a bea în exces va slăbi orice funcție a corpului. Prin satisfacerea poftelor și a patimilor pervertite, chiar și creștinii declarați mutilează procesele naturale și slăbesc puterea corporală, mintală și morală” (Ellen G. White, Sfințirea vieții, p. 25, 26).

„Dumnezeu caută să ne aducă la standardul Său înalt, pur și ceresc. În acest scop Duhul Său se luptă neîncetat cu noi. […] Tendințele noastre naturale, dacă nu sunt corectate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, au în ele semințele morții morale” (Ellen G. White, Manuscrisul 12, 1888).

Zilnic: Iov 16 –22; Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 23, „Să ne ducem sfinţirea până la capăt” – „Carnea de porc…”

1. Ce făceau prietenii lui Iov în timp ce el se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi?
2. Cine l-a părăsit și cine l-a uitat pe Iov?
3. Ce a spus Țofar că îl silește să răspundă?
4. Care era acea mângâiere pe care Iov o cerea de la prietenii săi?
5. Prin ce sunt puse în primejdie cele mai înalte interese ale făpturii?