Sfârşitul

STUDIUL 1 » 24 SEPTEMBRIE – 30 SEPTEMBRIE

Textul de memorat: „Isus i-a zis: «Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.»” (Ioan 11:25)

La orele de limbă şi literatură, elevii învaţă cât de important este ca o compunere literară să aibă o încheiere bună. Finalul satisfăcător este important pentru orice tip de text şi cu atât mai mult pentru textele de ficţiune, unde întâmplările relatate sunt imaginare.

Dar ce putem spune despre realitate? Ce putem spune despre existenţa umană reală, trăită în carne şi oase, şi nu despre cea descrisă pe paginile unei cărţi sau în scenariul unui film? Ce putem spune despre povestea vieţii noastre? Ce fel de final are? Cum se încheie? Toate experienţele se încheagă frumos spre final, ca într-o compoziţie literară bună? Nu prea, nu-i aşa? Şi cum ar putea să se închege frumos dacă sfârşitul este întotdeauna moartea? Din acest punct de vedere, viaţa nu are niciodată un final fericit, pentru că, în definitiv, a fost vreodată moartea un final fericit?

Şi despre cartea lui Iov putem spune acelaşi lucru. Unii susţin că Iov a avut parte de un sfârşit fericit după toate suferinţele îndurate, însă, în realitate, sfârşitul lui nu este chiar atât de fericit, pentru că şi el a murit în cele din urmă.

Săptămâna aceasta, vom începe să studiem cartea lui Iov pornind de la sfârşitul ei, deoarece ne ridică întrebări şi despre sfârşitul nostru.

Duminică, 25 septembrie – „Fericiţi până la adânci bătrâneţi”?

Poveştile pentru copii se termină de obicei cu expresia: „Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.” În unele limbi, ea a devenit aproape un clişeu. Ideea este că, în final, eroul şi, eventual, proaspăta lui soţie triumfă, în pofida marilor dificultăţi cu care s-au confruntat – răpirea prinţesei, ameninţarea unui lup sau a unui împărat rău.

Şi cartea lui Iov se încheie la fel, la prima vedere. Dacă ne gândim totuşi prin câte nenorociri şi suferinţe trece personajul principal, conchidem că ea se încheie într-o notă doar relativ pozitivă.

1. Citeşte Iov 42:10-17. Cum a fost ultima parte a vieţii lui Iov?

Dacă le-am cere oamenilor să numească o carte biblică cu un deznodământ bun pentru personajul principal, în mod sigur mulţi ar da ca exemplu cartea lui Iov. Şi pe bună dreptate! Priveşte numai cât de bogat ajunge Iov! Rudele şi prietenii, care nu i-au fost aproape în încercări (cu excepţia lui Elifaz, Bildad, Tofar, Elihu şi soţia), vin la el şi îl consolează. Chiar sunt generoşi şi îi oferă bani. La final, Iov ajunge să aibă, din punct de vedere material, dublu faţă de cât avea la început (compară Iov 42:12 cu Iov 1:3). Are şi alţi zece copii, şapte băieţi şi trei fete, în locul celor şapte băieţi şi trei fete care iau murit (vezi Iov 1:2,18,19), şi în toată ţara nu erau „femei aşa de frumoase ca fetele lui Iov” (Iov 42:15), lucru nemenţionat despre primele. Iar el, care fusese convins că se afla la un pas de moarte, a mai trăit alţi o sută patruzeci de ani! „Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile” (Iov 42:17). În ebraică, expresia „sătul de zile” este folosită în dreptul lui Avraam (Geneza 25:8), Isaac (Geneza 35:29) şi David (1 Cronici 29:28) şi transmite ideea că persoana în cauză se bucura de o situaţie bună şi fericită în preajma unui eveniment absolut nefericit: moartea.

Tuturor ne plac finalurile fericite, nu-i aşa? Ce istorii de viaţă cu final fericit cunoşti? Ce lecţii putem învăţa din ele?

Luni, 26 septembrie –Finaluri nefericite

Finalul cărţii lui Iov ne arată că lucrurile au luat o întorsătură bună pentru Iov, care a murit „bătrân şi sătul de zile”. Totuşi, după cum ştim prea bine, în general, viaţa oamenilor nu se încheie aşa. Nici chiar oamenii credincioşi, demni de toată cinstea şi virtuoşi nu au avut întotdeauna parte de o situaţie asemănătoare cu a lui Iov.

2. Cum şi-au sfârşit viaţa următorii oameni menţionaţi în Biblie?

Abel (Geneza 4:8)

Eli (1 Samuel 4:18)

Urie (2 Samuel 11:17)

Regele Iosia (2 Cronici 35:22-24)

Ioan Botezătorul (Matei 14:10)

Ştefan (Faptele apostolilor 7:59,60)

Biblia abundă în istorii de viaţă cu final nefericit. Aceasta pentru că viaţa reală este plină cu astfel de istorii. Mulţi oameni nu ies triumfători din necaz: fie sunt martirizaţi pentru o caută bună, fie mor din cauza unei boli oribile, fie zac toată viaţa în nefericire şi sărăcie. Şi, sincer vorbind de câte ori se întâmplă ca lucrurile să se rezolve la fel de frumos ca în cazul lui Iov? Şi nu numai Biblia ne vorbeşte despre această realitate dureroasă. Cine dintre noi n-a avut parte în viaţă să fie martor la sau să sufere din cauza unor finaluri nefericite?

Ce istorii de viaţă cu final nefericit cunoşti? Ce ai învăţat din ele?

Marţi, 27 septembrie – Restaurare parţială

Istoria vieţii lui Iov se încheie într-o notă pozitivă, spre deosebire de istoria altor personaje biblice şi a altor oameni în general. Cercetătorii Bibliei vorbesc în acest sens despre „restaurarea” lui Iov. Şi, într-adevăr, într-o anumită măsură, Iov a primit înapoi multe lucruri.

Dar, dacă acesta ar fi finalul existenţei lui, ar fi existenţa lui completă? Situaţia lui s-a îmbunătăţit mult, fără îndoială, dar până la urmă Iov tot a murit. Şi toţi copiii lui au murit. Şi toţi copii copiilor lui au murit şi tot aşa. Şi, în mod sigur, cu toţii au îndurat într-o măsură mai mare sau mai mică traumele şi suferinţele pe care le îndurăm şi noi, traume şi suferinţe care fac parte din realităţile vieţii în lumea aceasta căzută în păcat.

Apoi, din câte ştim, Iov n-a aflat niciodată de ce a trebuit să sufere atât de mult. Da, a primit în loc alţi copii, dar cât de mult la durut şi a plâns pentru cei pe care i-a pierdut? Ce răni a purtat în suflet pentru tot restul vieţii?

Biblia spune că Domnul „a adus pe Iov iarăşi la starea lui de la început” (Iov 42:10) şi aşa este, mai ales în raport cu partea anterioară a vieţii sale. Dar multe lucruri rămân neterminate, neclarificate şi neîmplinite, iar faptul acesta n-ar trebui să ne surprindă. În lumea aceasta, fie că avem un „final” bun, fie unul rău, unele lucruri rămân neterminate, neclarificate şi neîmplinite.

De aceea, finalul lui Iov ar putea fi privit ca un simbol, palid, e drept, al adevăratului final al suferinţei umane. El prefigurează speranţa şi făgăduinţa restaurării totale pe care le avem prin Evanghelia lui Isus Hristos.

3. Citeşte 1 Corinteni 4:5. Ce ne spune acest text despre realitatea că în viaţa aceasta unele lucruri rămân neclarificate, neîmplinite şi neterminate? Către ce speranţă ne îndreaptă atenţia?

Miercuri, 28 septembrie – Împărăţia care va dăinui veşnic

Biblia este şi o carte de istorie, o altfel de carte de istorie. Ea prezintă întâmplările din trecut cu scopul de a ne oferi lecţii spirituale. Prin intermediul evenimentelor din trecut ne învaţă cum să trăim aici şi acum (1 Corinteni 10:11).

Dar ea nu ne prezintă numai trecutul, ci şi viitorul. Ne relatează atât evenimente petrecute deja, cât şi evenimente care urmează să aibă loc. Ne îndreaptă privirea către viitor, către sfârşitul timpului. Termenul teologic pentru evenimentele din ultimele zile, din timpul sfârşitului, este escatologie, provenit dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „ultim”. El se referă uneori şi la convingerile legate de moarte, judecată, rai şi iad. De asemenea, face trimitere la speranţa pe care o avem de a trăi într-o lume nouă.

Biblia ne vorbeşte mult despre timpul sfârşitului. Dacă n-am avea decât cartea lui Iov, care se încheie cu moartea protagonistului ei, am putea trage concluzia că punctul terminus al vieţii este moartea, că nu putem spera la nimic după aceea, fiindcă, pe baza cunoştinţelor şi experienţei noastre, nu ar exista nimic dincolo.

Biblia ne învaţă însă altceva. Ne învaţă că la sfârşitul timpului va fi instaurată Împărăţia lui Dumnezeu, care va dura veşnic şi va fi casa celor răscumpăraţi. Spre deosebire de împărăţiile lumii care apar şi dispar, ea nu va avea sfârşit.

4. Citeşte Daniel 2:44 şi 7:18. Ce promisiune găsim în aceste versete?

„Marele plan de mântuire are ca rezultat readucerea lumii în graţia lui Dumnezeu. Tot ce a fost pierdut prin păcat va fi restaurat. Nu numai omul, ci şi pământul va fi răscumpărat, pentru a fi locuinţa veşnică a celor ascultători. Timp de şase mii de ani, Satana s-a luptat să-şi menţină stăpânirea pe pământ. Acum, planul de la început al lui Dumnezeu privind crearea lui va fi împlinit.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 343

Cartea lui Iov se încheie cu moartea personajului principal. Dar vestea bună este că finalul cărţii lui Iov nu coincide cu finalul existenţei lui. Nici moartea mea şi a ta nu coincid cu finalul existenţei noastre!

Joi, 29 septembrie – Învierea şi viaţa

5. Citeşte Iov 14:14,15. Ce spune Iov aici că ar face dacă ar exista înviere?

O problemă pe care o abordează cartea lui Iov este cea a morţii. Şi cum s-ar putea altfel? Orice carte care tratează despre suferinţa umană trebuie să se ocupe în mod normal şi de moarte, sursa multor dureri ale noastre. Iov declară că, dacă ar exista înviere după moarte, ar mai avea o speranţă până i s-ar schimba situaţia.

Cuvântul ebraic utilizat aici pentru „mi se va schimba starea” poate transmite ideea de „înnoire” sau de „înlocuire”. Este utilizat în mod frecvent cu referire la schimbarea hainelor, la îmbrăcarea cu haine curate. Sensul lui este larg, dar, în contextul acesta, unde Iov se întreabă ce se întâmplă după moarte, ne transmite în mod cert ideea de schimbare de la starea de om mort la starea de om viu, când lui Dumnezeu I Se va face dor de făptura pe care a creat-o (vezi Iov 14:15).

Noi am descoperit marea speranţă şi marea făgăduinţă a învierii în viaţa, moartea şi lucrarea Domnului Isus: „[Noul Testament] ne învaţă că Hristos a învins moartea, cel mai aprig duşman al omului, şi că Dumnezeu îi va învia pe morţi la judecata finală. Dar doctrina aceasta ajunge să ocupe locul central în credinţa biblică (…) după învierea lui Hristos, fiindcă îşi obţine validarea prin triumful lui Hristos asupra morţii.” – John E. Hartley, The Book of Job, NICOT, ed. electronică (Grand Rapids: Eerdmans, 1988), p. 237

„Isus i-a zis: «Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi»” (Ioan 11:25). Ce speranţă şi încredere ne insuflă Isus aici cu privire la sfârşit? Altfel spus, ce lucru pe care noi îl ştim Iov nu-l ştia?

Vineri, 30 septembrie – Un gând de încheiere

Deşi a fost lovit de mari nenorociri, Iov I-a rămas credincios lui Dumnezeu şi a primit înapoi o mare parte din ce pierduse. Dar aceasta nu înseamnă că a primit şi răspuns la toate întrebările. Da, cartea lui Iov face parte din canonul biblic, dar ar fi greşit să ne întemeiem o întreagă teologie doar pe ea. Avem la dispoziţie restul Scripturilor care ne oferă lămuriri la multele întrebări ridicate în cartea lui Iov. În special Noul Testament ne explică multe aspecte care n-ar fi putut fi înţelese complet în perioada Vechiului Testament. Poate că cel mai bun exemplu în acest sens este înţelegerea semnificaţiei serviciului de la sanctuar. Sistemul jertfelor, oricât de bine ar fi fost înţeles de un israelit credincios, ni se înfăţişează în lumina lui deplină doar prin Isus şi prin moartea Sa pe cruce. Cartea Evrei ne oferă multe clarificări. Dar şi noi, deşi avem privilegiul să cunoaştem „adevărul prezent” şi să avem mai multă lumină decât Iov, tot trebuie să ne învăţăm să trăim fără să avem răspuns la toate întrebările. Adevărul se clarifică progresiv şi, deşi avem multă lumină, mai avem multe de învăţat. De altfel, ni s-a spus: „Cei răscumpăraţi vor călători de la o lume la alta şi îşi vor dedica o mare parte din timp studiului tainelor răscumpărării. Şi, pe toată întinderea veşniciei, subiectul acesta va deveni tot mai clar în mintea lor.” – Ellen G. White, Advent Review and Sabbath Herald, 9 martie 1886

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Estera 7 – Iov 3
1. Cum la caracterizat Estera pe Haman în faţa împăratului?
2. Ce anume nu şi-au însuşit evreii în ziua răzbunării lor?
3. Cum este descris Mardoheu după izbăvirea iudeilor?
4. De câte ori găsim descrierea: „fără prihană, curat la suflet, temător de Dumnezeu, se abate de la rău”?

Calea către Hristos, capitolul 5 (Ascultă de aici)
5. Care este puterea care guvernează natura omului?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!