Din mijlocul furtunii

STUDIUL 11 » 3 DECEMBRIE – 9 DECEMBRIE

Textul de memorat: „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” (Iov 38:4)

Oricât de diferite ar fi între ele, personajele din cartea lui Iov au totuşi în comun un lucru: aveau foarte multe de spus despre Dumnezeu sau, cel puţin, despre ce ştiau cu privire la Dumnezeu. Şi, după cum am văzut, multe dintre convingerile lor erau adevărate. Cine ar putea contrazice o declaraţie de felul acesta: „întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa; păsările cerului, şi îţi vor spune; vorbeşte pământului, şi te va învăţa, şi peştii mării îţi vor povesti. Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri? El ţine în mână sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc” (Iov 12:7-10)? Ori de felul acesta: „Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea?” (Iov 8:3)?

Motivul discuţiei lor era suferinţa lui Iov, iar subiectul principal era Dumnezeu. însă, pe parcursul dialogului, Domnul rămâne ascuns, stă undeva în spatele scenei.

Şi, cu toate că El este subiectul dezbaterii, rămâne acolo până la momentul oportun, când intră în scenă şi vorbeşte.

Duminică, 4 decembrie – Din mijlocul furtunii

1. Citeşte Iov 38:1. Cine vorbeşte aici şi prin ce se deosebeşte cuvântarea aceasta de toate celelalte, de mai înainte?

Domnul reapare aici pentru prima oară de la momentul în care i-a zis lui Satana: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa” (Iov 2:6).

Apariţia Sa este cu totul neprevăzută pentru cititor. Iov 37 se încheie cu cuvântarea lui Elihu şi, imediat după aceea, suntem luaţi pe neaşteptate de declaraţia: „Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii” (Iov 38:1).

Cuvântul „furtună” şi sinonimele lui, „vijelie” sau „vârtej”, sunt folosite atunci când Dumnezeu li se arată oamenilor (Isaia 29:6; Zaharia 9:14), dar şi în relatarea luării lui Ilie la cer: „Când a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei” (2 împăraţi 2:1).

Nu ne sunt oferite amănunte despre această teofanie (manifestarea vizibilă a lui Dumnezeu în faţa oamenilor), dar este clar că aici vocea lui Dumnezeu nu sună ca „un susur blând şi subţire” (1 împăraţi 19:12), ci este foarte sonoră – atât de sonoră, cât să-i atragă atenţia lui Iov.

2. Ce învăţăm din următoarele texte despre cât de aproape este Dumnezeu de noi? Geneza 15:1-6; Geneza 32:24-32; Ioan 1:29.

Biblia ne învaţă marele şi importantul adevăr că Dumnezeu ne este aproape, că nu ne-a creat pentru ca apoi să stea la distanţă. De aceea, oricâte supărări şi necazuri am avea, să ne păstrăm convingerea că El este lângă noi şi că este demn de toată încrederea noastră!

Una este să ştii din teorie că Dumnezeu este aproape şi cu totul alta este să ştii din practică. Cum te poţi apropia de Dumnezeu pentru a fi încurajat şi mângâiat de El?

Luni, 5 decembrie – Întrebarea lui Dumnezeu

După o tăcere care pentru Iov trebuie să fi fost lungă cât o veşnicie, Dumnezeu îi vorbeşte, dar, probabil, cel puţin pentru început, nu i-a spus chiar ce se aştepta să audă.

3. Ce întrebare i-a pus Dumnezeu lui Iov mai întâi şi ce idee a dorit să-i transmită? Iov 38:2

În Biblie, Dumnezeu le pune adeseori întrebări oamenilor. Aceasta nu pentru că n-ar şti răspunsul, ci pentru a ne stimula, ca orice profesor bun, să ne gândim la starea noastră, să ne autoevaluăm, să ne rezolvăm problemele şi să tragem concluziile adecvate. El nu pune întrebări cu scopul de a obţine nişte informaţii sau explicaţii pe care nu le cunoaşte, ci pentru a ne ajuta să ne lămurim unele lucruri pe care nu le-am înţeles. El foloseşte întrebările retorice pentru a ne ajuta să descoperim adevărul.

4. Citeşte următoarele întrebări puse de Dumnezeu. Cu ce scop concret crezi că le-a pus? Ce idee vrea să transmită?

Geneza 3:11

Geneza 4:9

1 Împăraţi 19:9

Faptele 9:4

Matei 16:13

Iov a avut foarte multe de spus despre Dumnezeu. Acum, Dumnezeu dorea ca el să înţeleagă că mai erau multe lucruri despre El pe care nu le ştia sau, chiar dacă le ştia, nu le înţelegea. Şi, interesant, prima întrebare pe care i-o adresează se aseamănă mult cu ceea ce i-au spus deja acuzatorii săi (vezi Iov 8:1,2; 11:1-3; 15:1-3)!

Ce întrebare ar putea să îţi pună Dumnezeu cu privire la starea ta şi ce I-ai răspunde? Ce îţi spun despre tine întrebarea Sa şi răspunsul tău?

Marţi, 6 decembrie – Domnul, Creatorul

5. Citeşte Iov 38:4-41. Ce „răspuns” îi dă Dumnezeu aici lui Iov şi cu ce scop?

Iov n-a primit, aşa cum se aştepta probabil, o explicaţie detaliată despre motivul pentru care i se întâmplaseră atâtea nenorociri. A primit în schimb o serie de întrebări retorice în care puterea creatoare a lui Dumnezeu era aşezată în contrast cu efemeritatea şi ignoranţa lui.

Mai departe, Dumnezeu îi atrage atenţia asupra câtorva minuni şi mistere ale lumii create de El, reluând seria de întrebări retorice cu referire nu numai la întemeierea Pământului, ci şi la fenomenele meteorologice şi chiar la stele: „Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?” (Iov 38:31). După aceea, îi îndreaptă privirea înapoi, către planeta Pământ, luând la rând tot ce există pe ea, de la înţelepciunea umană (Iov 38:36) până la viaţa animalelor sălbatice (Iov 38:39-41) – o temă abordată mai în detaliu în Iov 39. Dacă ar fi fost scrisă astăzi cartea lui Iov, probabil că printre întrebările Domnului s-ar fi aflat şi acestea: „Cine uneşte quarcurile în protoni şi neutroni?”, „Unde erai când am stabilit constanta lui Planck?”, „Prin înţelepciunea ta curbează gravitaţia spaţiul şi timpul?”

Toate aceste întrebări au un singur răspuns posibil: „Eu nu ştiu!” Iov n-a fost de faţă la niciunul dintre aceste evenimente şi ştia prea puţine despre fenomenele amintite. Dumnezeu urmăreşte să-i arate că, deşi era un om înţelept şi cu vază, deşi vorbise despre El mai „drept” (Iov 42:7) decât prietenii lui, cunoştinţele lui despre Cel Preaînalt erau infime. Iar lipsa de cunoştinţe despre lumea creată era cea mai bună dovadă a marii lui ignoranţe cu privire la caracterul Său.

Dacă ştia atât de puţine despre lumea creată, atunci câte ştia despre Creator? Ce mare diferenţă între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi om! Dumnezeu Se compară cu Iov, dar ar fi putut la fel de bine să se compare cu orice alt om. Ce suntem noi în comparaţie cu El? Şi totuşi, câte a făcut pentru noi ca să ne mântuiască şi să ne dea speranţa părtăşiei veşnice cu El!

Miercuri, 7 decembrie – Înţelepciunea înţelepţilor

Când citim întrebările adresate de Dumnezeu, ne dăm seama că Iov, care a trăit acum câteva mii de ani, n-avea de unde să aibă atâtea cunoştinţe despre lumea creată. De exemplu, oamenii (câţiva dintre ei, cel puţin) au înţeles abia în jurul anului 1500 d.Hr. că impresia de deplasare a Soarelui pe cer se datora rotaţiei Pământului în jurul axei sale şi mişcării lui de revoluţie în jurul Soarelui – un adevăr pe care noi astăzi îl considerăm de la sine înţeles.

Graţie în mare parte ştiinţei moderne, astăzi avem cunoştinţe despre unele lucruri din lumea naturală care, pentru oamenii din timpurile biblice, erau de nepătruns. Dar, cu toate aceste progrese, cunoştinţele noastre despre lumea naturală şi despre originile ei sunt încă limitate.

6. Notează câteva întrebări din capitolele 38 şi 39 la care omul modern ar putea să dea un răspuns.

Sigur că ştiinţa ne-a descoperit unele faţete ale realităţii necunoscute până la data aceea. Dar mai rămân încă atât de multe lucruri de descoperit! în multe privinţe, ştiinţa, departe de a fi risipit splendoarea şi misterul creaţiei lui Dumnezeu, a făcut-o şi mai fascinantă, scoţând la iveală o profunzime şi o complexitate pe care generaţiile anterioare n-au bănuit-o.

„«Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri pe vecie» (Deuteronomul 29:29). El nu le-a descoperit niciodată oamenilor modul exact în care a creat lumea. înţelepciunea omenească nu poate pătrunde tainele Celui Preaînalt. Puterea Sa creatoare este tot atât de nepătrunsă ca existenţa Sa.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 106

7. Ce ne spun următoarele texte despre limitele cunoaşterii umane? 1 Corinteni 3:19; 1 Corinteni 1:18-27.

În pofida cunoştinţelor numeroase acumulate de oameni în ultimele sute de ani, lumea creată rămâne plină de miracole şi mistere greu de dezlegat. Cu cât aflăm mai multe despre ea, cu atât ni se pare mai captivantă şi mai enigmatică. Ce lucruri din lumea creată te uimesc?

Joi, 8 decembrie – Pocăinţă în ţărână şi cenuşă

8. Citeşte Iov 40:1-4 şi Iov 42:1-6. Care a fost reacţia lui Iov în faţa revelaţiei de Sine a lui Dumnezeu?

Iov s-a simţit copleşit. În răspunsul său, el repetă întrebarea pe care i-a pus-o Dumnezeu: „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?” (Iov 42:3) şi recunoaşte că a vorbit despre lucruri pe care nu le înţelegea.

Observă totodată ce spune el în Iov 42:5. Dacă până la momentul acela doar auzise vorbindu-se despre Dumnezeu, acum L-a şi văzut, în sensul că a obţinut o imagine mai clară despre El, iar pentru că L-a văzut, a ajuns la o mai bună cunoaştere de sine. De aceea, i s-a făcut scârbă de el însuşi şi s-a pocăit în ţărână şi cenuşă.

9. Citeşte Isaia 6:1-5 şi Luca 5:1-8. Ce asemănări există între reacţia lui Isaia, cea a lui Petru şi cea a lui Iov?

În toate aceste situaţii, este ilustrat un adevăr biblic elementar: păcătoşenia omului. Iov era „fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău” (Iov 1:1). Oricât de mult a încercat Satana să-l întoarcă împotriva lui Dumnezeu, el a rămas credincios. A rămas consecvent convingerilor sale.

Dar ce descoperim în finalul cărţii care îi poartă numele? Când întrezăreşte sfinţenia şi puterea lui Dumnezeu, Iov se face mic, la fel ca Isaia şi Petru, conştient de păcătoşenia şi nimicnicia lui. Noi toţi suntem oameni căzuţi, păcătoşi; însăşi natura noastră ne aduce în conflict cu Dumnezeu. De aceea, niciunul dintre noi nu se poate mântui singur, nu poate face suficiente fapte bune ca să merite vreo favoare din partea lui Dumnezeu. De aceea, noi toţi – chiar şi cei mai buni dintre noi, care sunt, la fel ca Iov, fără prihană şi curaţi la suflet, care se tem de Dumnezeu şi se abat de la rău – avem nevoie de har, avem nevoie de un Mântuitor, avem nevoie de Cineva care să facă pentru noi ceea ce noi nu suntem capabili să facem. Din fericire, avem toate acestea şi chiar mai mult decât atât în Isus!

Imaginează-ţi cum ar fi să te afli chiar acum în faţa lui Dumnezeu. Cum ai reacţiona?

Vineri, 9 decembrie – Un gând de încheiere

„Dumnezeu a îngăduit ca un potop de lumină să se reverse asupra lumii, atât în domeniul ştiinţei, cât şi în cel al artei; dar, atunci când unii dintre aşa-numiţii oameni de ştiinţă se ocupă de aceste subiecte numai din punct de vedere omenesc, cu siguranţă că vor ajunge la concluzii greşite. Poate fi nevinovat faptul de a face speculaţii dincolo de ceea ce ne-a descoperit Cuvântul lui Dumnezeu dacă teoriile noastre nu contrazic faptele care sunt prezentate în Sfânta Scriptură; dar aceia care lasă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu şi caută să explice lucrările creaţiunii Sale, bazaţi numai pe principii ştiinţifice, sunt purtaţi de curent pe un ocean necunoscut, fără hartă şi fără busolă. Dacă nu sunt călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, oamenii cu cele mai mari capacităţi intelectuale ajung în încurcătură în încercările lor de a trasa relaţiile dintre ştiinţă şi revelaţie. Deoarece Creatorul şi lucrările Lui sunt cu mult peste posibilitatea lor de înţelegere şi pentru că nu pot să le explice prin legile naturale, aceştia consideră raportul biblic ca nefiind vrednic de încredere. Aceia care se îndoiesc de temeinicia raportului Vechiului şi Noului Testament vor face un pas mai departe şi vor ajunge să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu şi atunci, pierzându-şi ancora, vor fi lăsaţi să se izbească de stâncile necredinţei.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 106-107

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Psalmii 25-31
1. Cui îi arată Domnul calea pe care trebuie s-o aleagă?
2. Spre ce îşi ridica David mâinile?
3. Ce efecte spune psalmistul că are glasul Domnului?
4. Cum îi pedepseşte Dumnezeu pe cei mândri?

Cugetări de pe Muntele Fericirilor, capitolul 2 (Ascultă de aici)
5. Ce ar trebui să facă membrii bisericii, în loc să se adune laolaltă şi să fugă de răspundere?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!