O criză de identitate

STUDIUL 1 » 26 DECEMBRIE – 1 IANUARIE

Textul de memorat: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18)

Pierdut în ţara uitării. Dacă mergi cu maşina pe un drum de ţară din Irlanda, mărginit de garduri vii, te poţi trezi cu drumul blocat de o cireadă de vaci care merg agale spre casă după o masă rumegată bine. Chiar dacă niciun proprietar de vite nu este cu ele, fiecare va merge la grajdul stăpânului ei. Va şti unde să meargă şi cine îi este stăpânul.

Dacă un băieţel se rătăceşte de mama lui într-un magazin şi strigă: „Am pierdut-o pe mami!”, s-ar putea ca el să nu ştie exact unde se află el sau mama lui, dar, dintre toate mamele care sunt în magazin, el va şti care este mama lui, este una singură.

Cu tristeţe o spun, spre deosebire chiar şi de vacile irlandeze (cu atât mai mult de băieţelul pierdut), iudeii au uitat că ei Îi aparţineau Domnului, Dumnezeului lor din cer, şi, astfel, şi-au pierdut adevărata lor identitate de popor al legământului: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine” (Isaia 1:2,3).

Săptămâna aceasta vom analiza lucrarea lui Dumnezeu de a-Şi restaura poporul.

Duminică, 27 decembrie – „Ascultaţi, ceruri!” (Isaia 1:1-9)

Cartea lui Isaia se prezintă pe scurt prin identificarea autorului (fiul lui Amoţ), a sursei soliei lui (o vedenie) şi a subiectului (Iuda şi capitala sa, Ierusalimul, în timpul domniei a patru regi). De asemenea, tema arată şi cine sunt cei cărora se adresează profetul, şi anume, poporul ţării lui din timpurile în care a trăit el. Isaia li se adresează iudeilor, vorbindu-le despre starea şi destinul lor.

Prin faptul că îi menţionează pe regii în vremea cărora si-a desfăşurat activitatea, Isaia restrânge audienţa şi leagă cartea de evenimentele istorice şi politice ale unei anumite perioade. Acest cadru temporal ne îndreaptă către raportul din 2 Împăraţi 15-20 şi 2 Cronici 26-32.

1. Care este esenţa mesajului din pasajul de mai jos? Ce spune Domnul? Cum a fost văzută această idee de-a lungul întregii istorii sacre? S-ar putea spune acelaşi lucru şi despre biserica de astăzi? Isaia 1:2

Solia lui Isaia începe prin cuvintele: „Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte pământule” (compară cu Deuteronomul 30:19; 31:28). Domnul nu vrea să spună că pământul şi cerul pot să audă şi să înţeleagă, ci, mai degrabă, Isaia spune astfel pentru a accentua mesajul.

Când un împărat din Orientul Antic Apropiat, de exemplu, un împărat hitit, încheia un tratat politic cu un conducător inferior, el îi invoca pe zeii lui ca martori pentru a sublinia că orice încălcare a înţelegerii avea să fie în mod sigur văzută şi pedepsită. Însă când Împăratul împăraţilor a făcut un legământ cu israeliţii în zilele lui Moise, El nu S-a adresat altor zei ca martori. Fiind singurul Dumnezeu adevărat, El a făcut apel la ceruri şi la pământ ca să împlinească rolul acesta (Deuteronomul 4:26).

2. Citeşte Isaia 1:1-9. Fă o listă a păcatelor lui Iuda şi a urmărilor lor. De ce se făcea vinovat Iuda şi ce s-a întâmplat? Ce speranţă găsim în versetul 9?

Luni, 28 decembrie – Ritualuri religioase nefolositoare (Isaia 1:10-17)

3. De ce crezi că a folosit Isaia imaginea Sodomei şi a Gomorei? Ce voia să sublinieze Domnul? Isaia 1:10

4. Ce îi spune Domnul poporului Său? De ce a respins El închinarea care Îi era adusă? Isaia 1:11-15

Mâinile care aduceau jertfe şi se ridicau în rugăciune erau „pline de sânge”, adică erau vinovate de violenţă şi de asuprire (Isaia 1:15; 58:3,4). Prin purtarea urâtă faţă de ceilalţi oameni din poporul legământului, conducătorii manifestau dispreţ faţă de Ocrotitorul tuturor israeliţilor. Păcatele împotriva fraţilor lor erau păcate împotriva Domnului.

Bineînţeles, Însuşi Domnul instituise sistemul lor de închinare (Leviticul 1-16) şi desemnase Templul din Ierusalim ca locul cel mai potrivit pentru închinare (1 Împăraţi 8:10,11). Dar ritualurile au fost menite să funcţioneze în cadrul legământului pe care Dumnezeu îl făcuse cu aceşti oameni. Legământul lui Dumnezeu cu Israel a făcut posibil ca El să locuiască printre ei în sanctuar. Aşadar, jertfele şi rugăciunile aduse acolo erau valabile doar dacă ei manifestau credincioşie faţă de Dumnezeu şi faţă de legământ. Oamenii care aduceau jertfe fără să se pocăiască de faptele rele făcute faţă de ceilalţi îndeplineau nişte ritualuri false, minţeau. Prin urmare, jertfele lor nu doar că nu erau valabile, dar constituiau un păcat! Îndeplinirea ritualurilor arăta că ei erau loiali, dar comportamentul lor dovedea că au rupt legământul.

5. Citeşte Isaia 1:16,17. Ce îi porunceşte Domnul poporului Său să facă? Cum se potrivesc aceste versete cu ceea ce a spus Domnul Isus mai târziu, consemnat în Matei 23:23-28?

Ce mesaj putem găsi pentru noi în textele acestea şi în contextul lor?

Marţi, 29 decembrie – „Veniţi totuşi să ne judecăm” (Isaia 1:18)

6. Citeşte de mai multe ori versetul (dar şi versetele dinainte pentru a înţelege contextul) şi scrie ce crezi tu că vrea Domnul să spună aici. Isaia 1:18

Dumnezeu a adus dovezi evidente că iudeii erau vinovaţi de încălcarea legământului (Isaia 1:2-15) şi a făcut apel la ei în vederea unei reforme (vers. 16,17). Apelul acesta sugerează că există speranţă. Ce sens ar avea să îl îndemni pe un criminal condamnat la moarte să-şi schimbe căile? Cum poate un condamnat la moarte să-l ocrotească pe cel asuprit, să facă dreptate orfanului şi să o apere pe văduvă? Dar, când Dumnezeu spune: „Veniţi totuşi să ne judecăm” (vers. 18), încă putem vedea cum Domnul doreşte să stea de vorbă cu copiii Lui, cum caută încă să-i determine să se pocăiască şi să se întoarcă de la căile lor rele, indiferent cât de căzuţi erau.

Domnul spune: „De vor fi păcatele voastre … roşii ca purpura, se vor face albe…” De ce sunt păcatele roşii? Roşul este culoarea „sângelui” (vina sângelui) de pe mâinile vinovaţilor (Isaia 1:15). Prin contrast, albul este culoarea purităţii, a nevinovăţiei. Dumnezeu Se oferă să-i schimbe. Acelaşi limbaj a folosit şi împăratul David când a strigat către Domnul să-l ierte de păcatul lui de a o fi luat pe Bat-Şeba şi de a-l fi omorât pe bărbatul ei (Psalmii 51:7,14). În Isaia 1:18, judecata lui Dumnezeu este o ofertă de iertare pentru poporul Său!

7. Ce legătură este între iertarea oferită de Domnul şi schimbarea lor? Isaia 1:18; Isaia 44:22

Înţelegem acum de ce cuvintele de avertizare sunt atât de aspre. Domnul nu Îşi leapădă poporul, ci vrea să-l aducă înapoi la Sine. Oferta Sa de iertare este argumentul cel mai puternic în favoarea apelului Său către popor de a se curăţi de păcate (Isaia 1:16,17). Iertarea Sa face posibilă transformarea lor prin puterea Lui. Aici vedem seminţele „noului legământ” profetizat în Ieremia 31:31-34, în care iertarea este temelia unei relaţii cu Dumnezeu în virtutea unei inimi noi. Pornim cu o datorie pe care niciodată nu o vom putea plăti. Dar, din starea smerită de recunoaştere a nevoii noastre de iertare, vom fi gata să acceptăm tot vrea Dumnezeu să ne dea.

Miercuri, 30 decembrie – Cele mai bune roade sau sabia (Isaia 1:19-31)

8. Ce temă apare în versetele de mai jos, care se regăseşte în toată Biblia? Isaia 1:19-31

Observă structura logică din Isaia 1:19,20. Dacă alege să fie ascultător de Dumnezeu, poporul va mânca cele mai bune roade ale ţării (vers. 19). Prin contrast, dacă refuză oferta Sa de iertare şi restaurare şi se răzvrăteşte împotriva Lui, Iuda va fi înghiţit de sabie (vers. 20). Alegerea este a omului. Aşadar, aceste versete conţin o binecuvântare şi un blestem condiţionate.

Isaia 1 repetă şi aplică cuvintele consemnate de Moise în Deuteronomul 30:19,20, în vremea când a fost făcut legământul cu poporul lui Israel.

9. Gândeşte-te la cuvintele lui Moise care spune că nu există cale de mijloc. De ce există doar o singură opţiune pentru noi? De ce nu poate fi niciun fel de compromis?

Cuvintele acestea sunt o sinteză a seriei de avertizări, binecuvântări şi blesteme care finalizează instituirea legământului din Deuteronomul 27 – 30 (compară cu Leviticul 26). Acest legământ conţine elemente legate de (1) aducerea-aminte a ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei; (2) condiţii (porunci) care să fie păzite pentru ca legământul să fie păstrat; (3) trimitere la martori şi (4) binecuvântări şi blesteme care să îi avertizeze pe oameni despre ce urma să se întâmple dacă încălcau condiţiile legământului.

Cercetătorii au descoperit că aceste elementele apar în aceeaşi ordine în tratatele politice ale altor popoarelor ale vremii, precum hitiţii. Aşadar, în legământul Său cu israeliţii, Dumnezeu a folosit o variantă pe care o puteau înţelege şi care trebuia să le întipărească puternic în minte natura şi consecinţele relaţiei în care alegeau să intre. Avantajele legământului erau uimitoare, dar, dacă Israel încălca înţelegerea, era mai rău pentru el decât oricând.

În umblarea ta cu Dumnezeu, au fost situaţii în care te-ai bucurat sau ai suferit consecinţele alegerilor tale?

Joi, 31 decembrie – Cântarea de dragoste prevestitoare de rău (Isaia 5:1-7)

10. Citeşte cântarea din Isaia 5:1-7. Care este semnificaţia acestei pilde?

Dumnezeu explică înţelesul pildei doar la sfârşit, în versetul 7. Cu ajutorul pildei, El îi ajută pe oameni să privească la ei înşişi în mod obiectiv ca să-şi recunoască adevărata lor stare. Dumnezeu a folosit în mod eficient această abordare cu împăratul David (2 Samuel 12:1-13). Numind această cântare „cântarea de dragoste”, Dumnezeu descoperă de la bun început care este motivaţia Lui faţă de popor. Relaţia Sa cu israeliţii îşi are originea în caracterul Său, care este dragoste (1 Ioan 4:8). El aşteaptă, în schimb, un răspuns al dragostei. Dar, în loc de „struguri buni”, are parte de „struguri sălbatici”, care, în ebraică înseamnă „lucruri care miros urât”.

11. Ce vrea să spună Domnul prin cuvintele din versetul 4?

Când noi păcătuim, Dumnezeu nu ne desparte imediat de El, retrăgându-Şi ocrotirea şi nimicindu-ne. Cu răbdare, El ne mai dă o şansă să fim iertaţi (2 Petru 3:9). El nu-l îndepărtează pe niciun om care răspunde mesajului Său, ci face apel atâta timp cât mai este speranţă că va primi un răspuns. El nu Se împacă imediat cu refuzul nostru, pentru că ştie că suntem neştiutori şi amăgiţi de păcat. Dar, dacă nu ajunge nicăieri cu noi, El acceptă alegerea noastră şi ne lasă să rămânem pe calea pe care am ales să fim (Apocalipsa 22:11).

Dacă respingem în mod repetat apelurile lui Dumnezeu făcute prin Duhul Sfânt, putem ajunge la un punct fără întoarcere (Matei 12:31,32). Este periculos să-I întoarcem spatele lui Dumnezeu (Evrei 6:4-6). El nu poate să facă mai mult, pentru că ne respectă libertatea de a alege.

Gândeşte-te la textul din Isaia 5:4, în lumina crucii. Cum poate jertfa de la cruce să ne întărească siguranţa mântuirii şi cum ne poate motiva să ne pocăim şi să ne schimbăm căile?

Vineri, 1 ianuarie – Un gând de încheiere

Referindu-se la Isaia 1:4, Ellen G. White a scris: „Pretinsul popor al lui Dumnezeu se despărţise de El, îşi pierduse înţelepciunea şi îşi pervertise mintea. Aceşti oameni nu puteau să vadă mai departe, pentru că uitaseră că fuseseră curăţaţi de vechile lor păcate. Ei au umblat fără linişte şi fără nicio ţintă în întuneric, căutând să şteargă din mintea lor amintirea libertăţii, a siguranţei şi a fericirii din starea lor de dinainte. S-au afundat în tot felul de nebunii obraznice şi nesăbuite, s-au împotrivit providenţei lui Dumnezeu şi au adâncit vina care era deja asupra lor. Ei au luat aminte la învinuirile lui Satana împotriva caracterului divin şi L-au reprezentat pe Dumnezeu ca fiind nemilos şi neiertător.” – CBAZŞ, vol. 4, p. 1137

Rezumat: Când copiii lui Dumnezeu Îl uită şi iau binecuvântările Lui ca pe un lucru care li se cuvine, Dumnezeu le reaminteşte că sunt răspunzători faţă de legământul încheiat cu El. Plin de milă, El le arată starea lor, îi avertizează de consecinţele dezastruoase ale abandonării ocrotirii Sale şi îi îndeamnă să Îl lase să-i vindece şi să le curăţească inima.

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Plângeri 2 – Ezechiel 3
1. Despre a cui rană se spune că este „mare ca marea”?
2. Ce anume n-ar fi crezut niciunul dintre locuitorii lumii?
3. Care sunt cele trei metafore prin care sunt descrişi copiii lui Israel, la care era trimis profetul?
4. Ce stare sufletească avea profetul atunci când spune că l-a răpit Duhul?

Evanghelizare, Secţiunea 10, subcapitolul „În teritorii noi”
5. Unde erau folosite, până la epuizare, resursele pastorale?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Menţionare! Materialele: prezentare PowerPoint, rezumat şi imaginea textului de memorat sunt preluate de la http://www.fustero.es/index_ro.php. (Mulţumiri!)
Coperta ciclului de Studii biblice şi Veştile misionare scrise ale fiecărui trimestru le veţi găsi doar la pagina primei lecţii din trimestru!

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!