Renaşterea planetei Pământ
STUDIUL 13 » 20 MARTIE – 26 MARTIE
Textul de memorat: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17)
Într-o zi, după ce a citit o carte despre astronomie, un băiat de doisprezece ani a refuzat să mai meargă la scoală. Mama l-a dus pe băiat la medic, iar acesta l-a întrebat:
– Billy, de ce nu mai vrei să înveţi şi să mergi la scoală?
– Pentru că am citit într-o carte de astronomie că soarele va arde într-o zi şi întreaga viaţă de pe pământ va dispărea.
Mama, în plină isterie, a strigat:
– Nu e treaba ta asta! Nu e treaba ta!
Doctorul a zâmbit şi a spus:
– Dar, Billy, nu trebuie să te îngrijorezi, pentru că, până se vor întâmpla lucrurile acestea, tu vei fi mort de mult!
Bineînţeles, o parte a problemei este aceasta: până la urmă, toţi vor muri. Din fericire, existenţa noastră nu trebuie să se termine odată cu moartea. Dimpotrivă, ne-a fost oferită viaţă – viaţa veşnică – într-o lume reînnoită.
Duminică, 21 martie – Ceruri noi şi un pământ nou (Isaia 65:17-25)
1. Ce fel de restaurare promite Domnul în versetele de mai jos? Isaia 65:17-25
Dumnezeu a promis o nouă creaţie: „ceruri noi şi un pământ nou”. În această profeţie extraordinară, Domnul promite să prefacă „Ierusalimul în veselie şi pe poporul Lui, în bucurie”. În cetate nu vor mai fi plânsete. Oamenii vor trăi mai mult de un secol înainte să moară. Se vor bucura de rodul muncii şi de copiii lor. Domnul le va răspunde chiar înainte ca ei să-L cheme.
2. Oricât de frumos ar fi, de ce acest tablou nu reprezintă restaurarea finală şi împlinirea finală a speranţei noastre?
Până acum avem o imagine a vieţi trăite liniştit în Ţara Promisă. Dar chiar dacă trăiesc mai mult, oamenii tot mor. Unde este transformarea radicală a naturii la care ne aşteptăm odată cu crearea unor „ceruri noi” şi a unui „pământ nou”? Isaia spune: „Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se va hrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt” (Isaia 65:25). Pentru ca animale carnivore, ca leul, să devină vegetariene, este nevoie de mai mult decât o clasă de gătit în stil vegetarian. Pentru a readuce lumea la starea ei ideală, din Eden, înainte ca păcatul să aducă moartea, e nevoie să fie făcută din nou.
În Isaia 65, Dumnezeu spune că va face „ceruri noi şi un pământ nou”, dar prezintă un proces, o serie de paşi care încep cu refacerea Ierusalimului. Compară cu Isaia 11:1-5, unde Mesia va face dreptate. Apoi, va fi pace pe tot „muntele sfânt” al lui Dumnezeu. Imaginile din Isaia 11:6,7 se aseamănă cu cele din Isaia 65. Deşi „muntele cel sfânt” al Domnului se referea la muntele Sion din Ierusalim, acesta era doar un precursor, un simbol pentru ce a promis Dumnezeu să facă la sfârşit, într-o lume nouă, cu poporul Lui răscumpărat.
Să presupunem că, în loc de şaizeci, optzeci sau chiar o sută de ani, cei mai mulţi oameni ar trăi un milion de ani sau mai mult. De ce problema fundamentală a omenirii tot nu ar fi rezolvată? De ce este viaţa veşnică singurul răspuns la nevoile noastre cele mai profunde?
Luni, 22 martie – „Voi strânge toate neamurile” (Isaia 66:1-19)
3. Ţinând cont de timpurile în care a scris Isaia, care este mesajul de bază pe care îl transmite în pasajul de mai jos? Isaia 66:1-19
Prin intermediul profetului, Dumnezeu repetă apelul şi avertizarea care străbat cartea: Dumnezeu îl va mântui şi îl va restaura pe cel care suferă şi care se teme de Cuvântul Lui. La fel ca în Isaia 40:1, se spune că Dumnezeu îi va mângâia. Dar El îi va nimici pe cei care se răzvrătesc împotriva Lui. Printre aceştia se numără ipocriţii care îndeplinesc ritualuri şi ale căror jertfe Îi sunt neplăcute Domnului (Isaia 1:10-15), precum şi cei care îi urăsc şi îi izgonesc pe cei credincioşi Lui. De asemenea, numărul lor îi include şi pe cei care săvârşesc urâciuni păgâne, asemenea celor practicate la Templul din Ierusalim (Ezechiel 8:7-12).
4. Ce spune textul de mai jos? Cum ar putea fi redată ideea, cu referire la creştinism şi la închinarea contemporană? Isaia 66:3
5. În ce fel este Domnul ca un magnet care atrage neamurile la El? Isaia 66:18,19
După nimicirea vrăjmaşilor Lui, Dumnezeu Îşi arată slava Sa ca să poată deveni un magnet pentru a-i atrage pe oameni la Ierusalim (vezi Isaia 2:2-4). El stabileşte un „semn” printre ei, care nu este specificat aici, dar se pare că se referă la semnul menţionat ultima dată de Isaia: Dumnezeu îi dă poporului Său bucurie şi pace şi îi restaurează ţara (Isaia 55:12,13). Semnul îndurării Lui reînnoite este slava Sa manifestată prin restaurarea poporului după distrugere, la fel cum lui Noe i-a dat semnul curcubeului după potop (Geneza 9:13-17).
Citeşte Isaia 66:5. Ce înseamnă să te temi de Cuvântul Lui? De ce vrea Domnul să tremurăm (NTR) la Cuvântul Lui? Ar trebui să ne temem de El chiar dacă Îl iubim?
Marţi, 23 martie – Fiecare răscumpărat, un misionar (Isaia 66:19-21)
6. Ce înseamnă faptul că supravieţuitorii îi vor aduce pe cei dintre neamuri ca dar Domnului? Isaia 66:19,20
Dumnezeu îi trimite pe supravieţuitorii distrugerii aduse de El la capătul pământului, la oamenii care nu ştiu nimic despre El şi ei „vor vesti slava Mea printre neamuri”. Aceasta este una dintre cele mai clare afirmaţii legate de lucrarea misionară, sau evanghelizare. Cu alte cuvinte, oamenii nu doar că vor fi atraşi de poporul evreu, dar unii evrei vor merge la alte popoare şi le vor învăţa despre adevăratul Dumnezeu – un tipar care se regăseşte foarte clar în Noul Testament. Deşi au existat iniţiative misionare şi în perioada dintre întoarcerea din exil şi vremea când a trăit Domnul Isus (Matei 23:15), primii creştini au răspândit Evanghelia cu repeziciune şi pe scară largă (Coloseni 1:23).
Aşa cum israeliţii aduceau un dar Domnului ca jertfă de mâncare în Templul Său, la fel Îi vor aduce şi misionarii un dar. Însă darul lor va consta din „toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor”. Aşa cum jertfele de mâncare erau daruri aduse lui Dumnezeu care nu erau înjunghiate, convertiţii aduşi la Domnul erau înfăţişaţi înaintea Lui ca o „jertfă vie” (Romani 12:1). Pentru noţiunea de oameni care puteau fi aduşi ca un fel de dar Domnului, vezi consacrarea leviţilor din timpuri mai vechi ca „un dar legănat din partea copiilor lui Israel, […] închinaţi astfel în slujba Domnului” (Numeri 8:11).
7. Ce înseamnă făgăduinţa lui Dumnezeu că va lua „şi dintre ei pe unii ca preoţi şi leviţi”? Isaia 66:21
Aceia „dintre ei” se referă la „fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor” din versetul precedent. Aceştia nu sunt evrei, dar pe unii dintre ei Dumnezeu i-a ales ca lideri religioşi, alături de preoţi şi leviţi. Este o schimbare revoluţionară. Până atunci, Dumnezeu îi autorizase doar pe urmaşii lui Aaron să facă slujba de preoţi, iar ca ajutoare ale lor, doar urmaşii lui Levi. Neamurile nu puteau deveni în mod literal urmaşii lui Aaron sau ai lui Levi, dar Dumnezeu putea să îi autorizeze să slujească în aceste poziţii.
Citeşte 1 Petru 2:9,10. Care este mesajul pentru noi? Ne descurcăm mai bine decât poporul ales din vechime (Exodul 19:6)?
Miercuri, 24 martie – Un popor de credincioşi (Isaia 66:21)
Israeliţii erau o „împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exodul 19:6), cu preoţi puşi de-o parte, care-i reprezentau în calitate de conducători religioşi. Dar, Isaia spune că şi unii dintre neamuri vor deveni conducători religioşi.
8. Cum avea să afecteze această schimbare comunitatea de credincioşi reînnoită? Matei 28:19; Faptele 26:20; Galateni 3:28; Coloseni 3:11; 1 Timotei 3:16
În „noua ordine mondială” a lui Dumnezeu, neamurile nu doar că se vor uni cu poporului lui Dumnezeu, ci ele vor fi egale cu evreii într-o comunitate de credincioşi care va fi o „preoţie împărătească”. Prin urmare, distincţia dintre evrei şi neamuri va deveni irelevantă.
9. Când a fost împlinită această profeţie a lui Isaia?
Pavel, misionarul neamurilor, a declarat: „Nu mai este nici iudeu, nici grec […] fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă” (Galateni 3:28,29).
Misiunea de a deveni moştenitori ai făgăduinţei şi deci parte a unei „preoţii împărăteşti” slăvite nu a fost încredinţată doar unui elitism îngâmfat, ci este o însărcinare şi pentru neamuri să se unească cu evreii în vestirea Evangheliei (1 Petru 2:9; compară cu Isaia 66:19). Înălţarea neamurilor nu i-a îndreptăţit pe evrei să murmure pentru că li se dădea şi lor aceeaşi răsplată. Nici neamurile nu erau îndreptăţite să îi trateze pe fraţii lor evrei cu lipsă de respect (Romani 11:17,18), cum nici muncitorii angajaţi „de dimineaţă” nu ar trebui să se uite de sus la cei angajaţi mai târziu (Matei 20:1-16). Evreii au fost primii cărora „le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3:2).
În lumina jertfei Domnului Isus şi a însărcinării Evangheliei, de ce este respingător înaintea lui Dumnezeu orice fel de elitism spiritual, etnic sau politic?
Joi, 25 martie – „Aşa vor dăinui…” (Isaia 66:22-24)
10. Ce ne spune textul de mai jos? Ce speranţă putem găsi aici? Isaia 66:22
Aceasta este una dintre cele mai minunate făgăduinţe din cartea lui Isaia. În cerurile noi şi pe pământul nou, sămânţa şi numele noastre vor dăinui veşnic. Nimeni nu va mai şters, tăiat, altoit, smuls sau dezrădăcinat. Avem aici făgăduinţa vieţii veşnice într-o lume nouă, o lume fără păcat, fără moarte şi suferinţă, cu ceruri noi şi un pământ nou, care sunt împlinirea finală şi deplină a credinţei noastre, desăvârşirea a ceea ce Isus Hristos a realizat pentru noi la cruce.
11. De ce sunt prezente lunile noi, alături de Sabate, în tabloul despre cerurile noi şi pământul nou, aşa cum sunt descrise în Isaia 66:23?
Deşi există mai multe perspective din care putem privi acest text dificil, o abordare este următoarea: Dumnezeu a creat Sabatul înainte să fi existat sistemul de jertfe (Geneza 2:2,3). Aşadar, cu toate că au fost onorate prin sistemul ritualic, Sabatele nu au depins de el. Ele continuă fără întrerupere de-a lungul perioadei de restaurare şi până pe pământul cel nou. Nu există nicio indicaţie în Biblie că lunile noi au fost zile legitime de închinare pe lângă sistemul de jertfe. Dar probabil că ele vor fi zile de închinare (şi nu neapărat zile de odihnă, ca Sabatele săptămânale) pe Noul Pământ, posibil în legătură cu ciclul lunar al pomului vieţii (Apocalipsa 22:2). Oricare ar fi semnificaţia specifică a pasajului, ideea de bază pare a fi aceea că poporul lui Dumnezeu I se va închina lui Domnului de-a lungul întregii veşnicii.
12. De ce îşi încheie Isaia cartea cu imaginea sumbră a oamenilor mântuiţi care privesc nimicirea răzvrătiţilor? Isaia 66:24
Ca o avertizare sugestivă pentru poporul din zilele lui, Isaia redă succint contrastul dintre supravieţuitorii credincioşi ai distrugerii babiloniene şi cei răzvrătiţi, care vor fi nimiciţi. Nu este un chin veşnic – cei răzvrătiţi sunt morţi, ucişi de „foc”, o nimicire care nu a încetat până când nu a consumat totul, ca să poată începe recrearea Ierusalimului. Avertizarea lui Isaia arată şi spre împlinirea finală profetizată şi în Apocalipsa: nimicirea celor păcătoşi, a lui Satana şi a morţii în iazul de foc (Apocalipsa 20). După aceea vor fi „un cer nou şi un pământ nou”, un „Ierusalim nou” şi sfânt şi nu va mai fi plâns sau durere, „pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:1-4; Isaia 65:17-19). Aceasta va însemna viaţa veşnică pentru toţi răscumpăraţi de pe pământ.
Vineri, 26 martie – Un gând de încheiere
„Şi anii veşniciei, în desfăşurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate şi mai slăvite despre Dumnezeu şi despre Hristos. Pe măsură ce creşte cunoştinţa, cresc şi dragostea, respectul şi fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu mai mult, cu atât mai mare va fi admiraţia lor faţă de caracterul Său. […] Marea luptă s-a sfârşit. Păcatul şi păcătoşii nu mai există. Universul întreg este curat. O singură vibraţie de armonie şi de bucurie străbate prin creaţiunea imensă. De la Acela care a creat toate se revarsă viaţa, lumina şi fericirea prin domeniile spaţiului fără sfârşit. De la atomul minuscul şi până la lumile cele mari, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi într-o bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 678
Rezumat: Isaia prezintă o viziune de mare şi cutremurătoare anvergură. Dumnezeu nu doar că Îşi va curăţi şi restaura biserica, El îi va şi lărgi hotarele ca să cuprindă toate neamurile. În cele din urmă, refacerea poporului Său va duce la recrearea planetei Pământ, în care prezenţa Sa va fi mângâierea supremă a celor mântuiţi.
STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE
Biblia: Amos 4 – Obadia 1
1. Pentru ce este sfătuit Israel să se pregătească?
2. În ce fuseseră prefăcute judecata şi roada dreptăţii?
3. Ce şi unde vor căuta oamenii, umblând istoviţi, fără să găsească?
4. Ce reproşuri i se fac Edomului, prin expresia: „Nu trebuia să.”?
Evanghelizare, Secţiunea 13, subcapitolul „Vizitele din casă în casă”
5. Ce trebuie făcut pentru categoriile de oameni la care nu se poate ajunge prin adunările publice?
Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf
Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.
Ştirile misionare (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!