Misiunea şi mesajul lui Pavel

STUDIUL 12 » 12 SEPTEMBRIE - 18 SEPTEMBRIE

Textul de memorat: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13,14)

Pavel s-a inspirat din textele profetice ale Vechiului Testament, din istoria evreilor şi din viaţa şi învăţăturile Domnului Isus, dezvoltând conceptul creştin de istorie a mântuirii, al cărui nucleu îl constituie viaţa, moartea şi învierea lui Hristos. Datorită mediului cultural în care a trăit, atât în iudaism, cât şi în societatea greco-romană, el avea o înţelegere suficientă pentru a reuşi să extragă Evanghelia din complexitatea practicilor evreieşti civile, ritualice şi morale şi să o facă mai accesibilă lumii multiculturale.

Cele treisprezece epistole trimise de el credincioşilor aplicau credinţa la viaţa practică. El a abordat atât teme doctrinale, cât şi teme practice. Le-a dat sfaturi, i-a încurajat şi i-a mustrat în chestiuni legate de creştinismul personal, de relaţii şi de viaţa de biserică. Cu toate acestea, tema principală a tuturor epistolelor a fost „Isus Hristos, şi… El răstignit” (1 Corinteni 2:2).

Pavel nu a fost doar un autor de epistole, ci a devenit cunoscut şi ca misionar apostolic prin excelenţă, răspândind Evanghelia din Siria şi până în Italia, probabil, chiar până în Spania. Într-o singură decadă, Pavel a înfiinţat biserici în patru provincii ale Imperiului Roman.

Greci şi iudei

1. Citeşte 1 Corinteni 1:22-24. Ce scria Pavel despre atitudinea grecilor şi a iudeilor faţă de mesajul creştin? Ce lecţii desprinse de aici ne pot ajuta în mărturia pe care o dăm în lucrarea cu diferitele categorii de oameni?

Cu ocazia eliberării israeliţilor din sclavia egipteană, Dumnezeu le-a dat câteva semne uimitoare ale grijii Sale providenţiale pentru ei. Generaţiile ulterioare de evrei şi-au creat aşteptarea ca orice nou mesager trimis de Dumnezeu să facă minuni. Spre deosebire de ei, grecii, în acord cu moştenirea lor filosofică şi ştiinţifică, erau interesaţi de fundamentul raţional pentru a crede, fundament care să satisfacă exigenţele înţelepciunii omeneşti.

Pavel nu a respins moştenirea culturală şi spirituală a popoarelor cărora li se adresa, ci a utilizat-o ca punct de intrare pentru a-L propovădui pe Hristos cel răstignit. Cei dornici de minuni, le puteau găsi în viaţa şi în slujirea lui Isus şi a bisericii primare. Cei care doreau eleganţa logicii şi gândire raţională le-au găsit în argumentele prezentate de Pavel în favoarea Evangheliei. Ambele categorii aveau în definitiv una şi aceeaşi nevoie: să-L cunoască pe Hristos şi puterea Învierii Lui (Filipeni 3:10). Metoda folosită pentru a le face cunoştinţă cu Hristos a depins de oamenii cărora le dădea mărturie.

Când le predica iudeilor, îşi clădea cuvântările pe istoria poporului Israel, legându-L pe Hristos de David şi evidenţiind profeţiile din Vechiul Testament care arătau spre Hristos şi care preziceau răstignirea şi învierea Sa (Faptele 1316-41). Cu alte cuvinte, el pornea de la lucrurile pe care le ştiau, de la lucrurile pe care le respectau şi în care credeau şi, de aici, căuta să-i aducă la Hristos.

Când li se adresa neamurilor, mesajul lui Pavel includea teme ca: Dumnezeu în calitate de Creator, Susţinător şi judecător; intrarea păcatului în lume; mântuirea prin Isus Hristos (Faptele 14:15-17;17:22-31). În lucrarea cu aceşti oameni, el a fost nevoit să plece dintr-un alt punct decât în lucrarea cu iudeii (sau cu neamurile care credeau în religia iudeilor). În ambele cazuri însă, obiectivul său era să-i îndrume spre Isus.

Pe ce se bazează credinţa ta? Ce motive ai să crezi? În ce privinţe pot diferi motivele tale de cele ale altor oameni şi de ce este important să recunoşti aceste diferenţe?

Ostaşi şi alergători

Fiind un bun vorbitor şi scriitor, Pavel a folosit în lucrarea sa misionară metoda explicării lucrurilor necunoscute prin cele cunoscute. El a apelat la lucrurile obişnuite din lumea greco-romană pentru a ilustra realitatea practică a vieţii noi în Hristos. Metaforele sale s-au inspirat în mod special din două domenii cunoscute convertiţilor săi: viaţa sportivilor, cu jocurile lor, şi viaţa ostaşilor romani, întâlniţi la tot pasul.

2. Ce lecţii importante pentru viaţa creştină au găsit cititorii lui Pavel în următoarele pasaje? 1 Corinteni 9:24-27; Galateni 5:7; 1 Timotei 6:12; 2 Timotei 2:5

Realizările sportive îi fascinau pe oamenii din vremea lui Pavel la fel de mult ca pe contemporanii noştri. Grecii antici, mari amatori de competiţii, au organizat de-a lungul secolelor patru cicluri distincte de concursuri olimpice în diferite locuri din Grecia. Romanii au moştenit competiţiile sportive şi le-au promovat într-o şi mai mare măsură. De cea mai mare popularitate se bucurau cursele de alergări, care includeau şi o cursă de alergare pentru bărbaţi îmbrăcaţi în armură militară completă. Şi luptele erau apreciate. Sportivii se antrenau cu asiduitate, iar câştigătorii primeau premii valoroase. Etnia, naţionalitatea şi clasa socială contau prea puţin, de vreme ce obiectivele erau rezistenţa şi performanţa.

3. Ce comparaţii a făcut Pavel între viaţa de ostaş şi viaţa de creştin? 2 Corinteni 10:4,5; Efeseni 6:10-18; 1 Timotei 6:12; 2 Timotei 2:3,4.

Începând cu August Cezar, împăraţii romani au înlocuit soldaţii temporari cu războinicii de carieră, plasând trupele pe tot teritoriul Imperiului Roman şi îmbunătăţind şi standardizând armura şi armele. În vremea lui Pavel, soldaţii erau recrutaţi din grupuri etnice şi naţionale diferite, fie că aveau sau nu cetăţenia romană. Pentru răsplata primită la sfârşitul serviciului militar, soldaţii jurau loialitate totală faţă de împăratul în funcţie, care îi conducea personal în bătălie.

Pavel a aplicat viaţa de soldat şi viaţa de sportiv la viaţa sa de misionar creştin: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7).

În ce privinţe se aseamănă credinţa cu o luptă şi cu o competiţie sportivă? Cum ai experimentat în viaţa ta realitatea din spatele acestor metafore? Care dintre ele descrie cel mai bine experienţa ta?

Pavel şi Legea

4. Citeşte Romani 3:31. La care lege se referă Pavel aici?

În versiunea în limba română a epistolelor lui Pavel, cuvântul „lege” apare de circa o sută patruzeci de ori, iar în Faptele apostolilor, de circa douăzeci de ori. Pavel s-a străduit să îi ajute pe ascultătorii şi pe cititorii săi, indiferent de mediul din care proveneau, să înţeleagă că termenul „lege” avea mai multe înţelesuri, îndeosebi pentru iudei. El a arătat că o lege de tipul Decalogului rămâne în vigoare pentru toţi oamenii din orice timp, dar că alte tipuri de legi din Vechiul Testament şi din cultura iudaică nu mai sunt în vigoare pentru creştini.

În scrierile sale, apostolul a utilizat cuvântul „lege” în general cu referire la regulile pentru ceremoniile religioase, la legea civilă, la legile sănătăţii şi la legile purificării. El a scris despre a fi „sub Lege” (Romani 3:19) şi despre a fi „izbăviţi de Lege” (Romani 7:6). A vorbit despre o „lege a păcatului” (Romani 7:25), dar şi despre „legea [care] este sfântă” (Romani 7:12). A amintit „Legea lui Moise” (1 Corinteni 9:9), dar şi „Legea lui Dumnezeu” (Romani 7:25). Expresiile acestea erau probabil derutante pentru cei dintre neamuri, însă pentru credinciosul evreu crescut în cultura ebraică, contextul clarifica la care lege se făcea referire.

5. Citeşte Romani 2:21-24; 13:8-10; 1 Corinteni 7:19; Efeseni 4:25,28; 5:3; 6:2. Ce adevăr subliniază aceste texte cu privire la Legea morală?

Pavel a înţeles că legile ceremoniale, care arătau în detaliu modul în care se putea apropia cineva de Dumnezeu prin intermediul preoţiei, al sanctuarului evreilor şi al jertfelor, şi-au încetat valabilitatea după răstignire. Ele îşi împliniseră menirea la timpul lor, dar nu mai erau necesare. (Adevărul acesta avea să devină evident în special după distrugerea templului.)

Situaţia este totuşi diferită în ceea ce priveşte Legea morală, formulată în zece porunci, „articole” cum le-am spune astăzi. În epistolele sale, Pavel citează câteva porunci din Decalog şi face aluzie la alte câteva, arătând că ele sunt norme etice universale, obligatorii în egală măsură pentru toţi oamenii, iudei şi neamuri. El a condamnat păcatul şi nu ar fi diminuat în niciun fel valabilitatea legii care defineşte păcatul. Este ca şi cum i-am recomanda cuiva să nu încalce limita de viteză, dar i-am spune că indicatoarele de limită de viteză nu mai sunt valabile!

Moartea şi învierea Domnului Hristos

6. Care a fost esenţa mesajului lui Pavel? 1 Corinteni 2:2

Viaţa şi învăţăturile lui Pavel au avut în centru răstignirea Domnului Hristos. Totuşi el nu a prezentat acest subiect esenţial separat de alte învăţături, ci în relaţie cu ele; iar una dintre aceste învăţături, probabil cea mai strâns legată de răstignire, este învierea, eveniment fără de care moartea lui Hristos ar fi fost zadarnică.

7. Citeşte 1 Corinteni 15:12-22. Ce cuvinte şi expresii din aceste versete ne arată cât de importante sunt moartea şi învierea lui Isus pentru Evanghelie? De ce este esenţială pentru înţelegerea acestor texte înţelegerea corectă a morţii ca somn? Altfel spus, dacă morţii în Hristos ar fi deja în cer, despre ce ar mai vorbi Pavel aici? Care este centrul de greutate al argumentaţiei lui?

Din nefericire, majoritatea confesiunilor creştine, ca şi religiile necreştine, cred cu tărie învăţătura despre nemurirea sufletului omenesc. Totuşi Pavel a subliniat în mod repetat următoarele adevăruri:

a. Numai Dumnezeu este nemuritor (1 Timotei 6:16);

b. Nemurirea este un dar oferit de Dumnezeu celor mântuiţi (1 Tesaloniceni 4:16);

c. Moartea este un somn până la revenirea lui Hristos (1 Tesaloniceni 4:13-15; 1 Corinteni 15:6,18,20).

În aproape toate religiile, închinarea cuprinde numeroase învăţături bazate pe ideea falsă a nemuririi sufletului. Dintre aceste învăţături amintim reîncarnarea, rugăciunea la sfinţi, venerarea spiritelor strămoşilor, arderea veşnică în focul iadului şi multele practici New Age, precum comunicarea cu morţii prin medierea spiritistă sau experienţa părăsirii temporare a corpului fizic. Înţelegerea corectă a învăţăturii biblice despre moarte este unica măsură reală de protecţie împotriva acestor amăgiri. Este regretabil că, printre creştini, mulţi sunt înclinaţi să respingă adevărul cu privire la starea omului în moarte!

Argumentaţia apostolului Pavel despre realitatea Învierii morţilor s-a bazat pe logică, pe o raţiune coerentă şi consecventă. Ce alte adevăruri creştine mai pot fi argumentate logic?

Relaţiile de bună înţelegere

Pavel era un om harnic, cu o personalitate puternică şi perseverent în urmărirea ţelului. Un astfel de om poate fi singuratic, cu puţini prieteni şi mulţi admiratori. În călătorii, Pavel era însoţit de doi sau trei colaboratori. Cel puţin opt dintre cei apropiaţi sunt amintiţi pe nume (Faptele 13:2; 15:22,37; 16:1-3; 19:22; Coloseni 4:7,10,11; Filimon 24). La aceştia trebuie adăugaţi cei menţionaţi în saluturile din Romani 16-24 şi familiile menţionate în saluturile generale.

Apostolul credea în lucrul în echipă, mai cu seamă în acţiunile de pionierat. Însă, uneori, el a intrat în conflict cu colaboratorii săi.

8. Citeşte Faptele 15:38-41. Ce aflăm aici despre limitele umane ale acestor mari lucrători, Pavel şi Barnaba?

„În acel moment, Marcu, copleşit de frică şi de descurajare, a şovăit o vreme în intenţia sa de a se devota cu toată inima lucrării Domnului. Neobişnuit cu greutăţile, şi-a pierdut elanul din cauza primejdiilor şi privaţiunilor de pe cale. (…) Faptul că i-a părăsit l-a determinat pe Pavel să-l judece pe Marcu nefavorabil şi chiar aspru pentru un timp. De cealaltă parte, Barnaba, avea tendinţa să-l scuze din cauza lipsei de experienţă. Fiindcă a văzut în el calităţi care aveau să-l facă potrivit ca lucrător folositor pentru Hristos, Barnaba se temea ca nu cumva Marcu să abandoneze lucrarea.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 169-170

9. Ce ni se spune în 2 Timotei 4:11 despre creştere şi iertare?

Relatarea din Faptele apostolilor ne arată că Pavel se aştepta ca tovarăşii lui de lucru să persevereze când dădeau de pericole şi greutăţi. Pentru el, echipa de lucrători era o biserică în miniatură. El punea accent pe importanţa unui exemplu bun, a unui model demn de imitat. Relaţiile dintre membrii echipei, bazate pe respect şi pe dragoste, au devenit un exemplu de urmat pentru biserici, care se adunau de obicei în case particulare. De asemenea, echipa oferea un cadru ideal pentru instruirea noilor evanghelişti şi misionari. Desigur că lucrurile nu au funcţionat întotdeauna perfect, cum am văzut în incidentul cu Ioan Marcu.

Cu toţii facem greşeli. Cum poţi învăţa să-i ierţi pe cei care te-au rănit prin greşelile lor? Gândeşte-te şi la cei pe care i-ai rănit prin greşelile tale. Ce ai făcut pentru a le aduce vindecare în acele situaţii? Dacă nu ai făcut nimic până acum, ce ai putea începe să faci chiar acum?

Studiu suplimentar

Activitatea de scriitor şi predicator a apostolului Pavel a ajutat la transformarea unei grupări religioase iudaice dintr-un colţ obscur al Imperiului Roman într-o religie mondială. Ideile prezentate în cele treisprezece epistole ale sale au exercitat, probabil, o mai mare influenţă decât oricare alt text antic grec de dimensiuni similare.

Întrebări recapitulative

1. Cum se raportau iudeii şi grecii la mesajul creştin şi cum i-a abordat apostolul Pavel, pentru a-i ajuta să înţeleagă Evanghelia? Ce învăţăm de aici în privinţa lucrării noastre din prezent?

2. Ce metafore a folosit apostolul Pavel pentru a ilustra viaţa de creştin? Cu ce poate fi comparată astăzi viaţa de creştin?

3. Cum a utilizat apostolul Pavel termenul „lege” în scrierile sale şi care a fost atitudinea lui faţă de Legea morală (Cele Zece Porunci)? Care este motivul pentru care este necesară, în prezent, o distincţie între diversele legi care apar în Vechiul Testament şi Legea morală?

4. Conform studiului, care a fost esenţa mesajului lui Pavel? De ce este necesar ca esenţa mesajului nostru, astăzi, să rămână aceeaşi?

5. La ce metodă de argumentare a recurs apostolul Pavel pentru a sublinia necesitatea credinţei în învierea morţilor?

6. Care este starea spirituală a majorităţii oamenilor din societatea în care trăieşti? Care sunt convingerile lor cele mai larg răspândite? Care ar fi cea mai bună metodă de lucru cu ei?

7. Meditaţi mai mult asupra rolului minunilor în viaţa de credinţă, precum şi asupra rolului logicii şi raţiunii. Povestiţi grupei ce rol au avut minunile, logica şi raţiunea în viaţa dumneavoastră.

8. De care erori şi amăgiri ne fereşte credinţa în învierea morţilor?

9. Cum s-au manifestat limitele umane ale apostolilor Pavel şi Barnaba în timpul colaborării lor? De ce credeţi că Dumnezeu, prin inspiraţie, ne-a lăsat şi astfel de mărturii despre aceşti mari oameni ai credinţei?