Împărăţia lui Dumnezeu
STUDIUL 11 » 6 IUNIE - 12 IUNIE
Textul de memorat: „Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 13:29)
În învăţăturile Domnului Isus, „Împărăţia lui Dumnezeu” constituie o temă majoră şi o prioritate. Expresia aceasta apare de aproape cincizeci de ori în Matei, de şaisprezece ori în Marcu, de circa patruzeci de ori în Luca şi de trei ori în Ioan. Oriunde apare – fie în Rugăciunea Domnească, fie în Predica de pe Munte, fie în alte cuvântări sau parabole ale Sale -, ea face referire la ceea ce a făcut Dumnezeu de-a lungul istoriei pentru neamul omenesc ca să pună capăt pentru totdeauna păcatului şi marii lupte cu Satana. Împărăţia lui Dumnezeu este diferită de toate împărăţiile din lumea aceasta, tocmai fiindcă nu este de pe pământ.
„Împărăţia lui Dumnezeu nu vine cu fală exterioară. Ea vine prin delicateţea inspiraţiei cuvântului Său, prin lucrarea interioară a Duhului Său, prin părtăşia sufletului cu Acela care este viaţa lui. Cea mai mare manifestare a puterii ei se vede în natura omului adusă la desăvârşirea caracterului lui Hristos.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 36
Săptămâna aceasta, ne vom opri atenţia asupra acestei teme, aşa cum este ea dezvoltată în Evanghelia după Luca.
Restaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ
Evangheliile abundă în referiri la Împărăţia lui Dumnezeu, toate împreună confirmând faptul că, în şi prin Domnul Isus, a fost inaugurată o nouă ordine.
1. Ce ne spune Luca 11:2 despre Împărăţia cerurilor? A cui este această Împărăţie şi de ce este lucrul acesta atât de important?
Când spunem că Împărăţia aceasta este a lui Dumnezeu, exprimăm un adevăr evident, dar, mai mult decât atât, arătăm că ea nu este un concept filosofic sau un sistem etic. Nu este o evanghelie socială, care proclamă pâine şi apă pentru cei săraci sau egalitate şi dreptate pentru cei asupriţi politic. Ea transcende bunătatea şi faptele morale ale omului şi îşi are sursa în lucrarea suverană a lui Dumnezeu prin Fiul întrupat, care a venit să propovăduiască vestea bună a Împărăţiei (Luca 4:42-44; Matei 4:23-25).
2. Cine a asigurat restaurarea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi care va fi viitorul ei? Luca 1:32,33
Pasajul acesta este extraordinar de important din două motive: în primul rând, Mesia cel aşteptat în Vechiul Testament nu este nimeni altul decât Isus, „Fiul Celui Preaînalt”, în al doilea rând, „Împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Aceasta înseamnă că, prin întruparea, moartea şi învierea Sa, Isus a respins acuzaţia adusă de Satana la adresa suveranităţii lui Dumnezeu şi a restaurat pentru veşnicie Împărăţia lui Dumnezeu. „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 11:15). După căderea lui Adam şi a Evei, Satana a pretins că a biruit. Însă Isus a dovedit falsitatea pretenţiilor lui, l-a înfrânt la fiecare pas şi, odată cu moartea şi învierea Sa, a oferit întregului univers asigurarea că Împărăţia lui Dumnezeu a sosit.
Reflectă viaţa noastră realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu? Ce ar trebui să fie diferit în modul cum trăim noi, cetăţenii acestei Împărăţii?
Cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu
3. Ce ne învaţă următoarele pasaje biblice despre ce înseamnă să fii cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu?
Luca 18:16-30
Luca 12:31-33
Luca 9:59-62
Accesul în Împărăţia lui Dumnezeu nu se face pe baza statutului sau a poziţiei sociale, pe baza averilor sau a lipsei lor. La fel ca Matei şi Marcu, Luca spune că trebuie să venim la Isus cu o atitudine de supunere totală, de dependenţă absolută şi de încredere ca de copil; acestea sunt trăsăturile celor care intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă este nevoie, ei trebuie să fie dispuşi să renunţe la tot, ştiind că, altfel, unele lucruri ar putea să-i despartă de Isus. Prioritatea numărul unu în viaţa noastră trebuie să fie Isus, pentru că El are dreptul legitim asupra vieţii noastre, asupra fiecărui aspect al vieţii noastre. Faptul acesta nu este greu de înţeles, întrucât, în definitiv, noi existăm numai prin El. De aceea, El ar trebui să Se bucure de devotamentul nostru total.
4. Reciteşte Luca 18:29,30. Ce ne spune Domnul Isus aici şi ce ne promite?
Este un angajament dificil, nu-i aşa? Totuşi Isus nu spune aici că tuturor credincioşilor li se cere să-şi părăsească familiile sau posesiunile, ci doar că, dacă cineva va fi pus în situaţia aceasta, de dragul Împărăţiei lui Dumnezeu, merită s-o facă.
Meditează la îndemnul Domnului Isus de a lăsa „morţii să-şi îngroape morţii”. Ce adevăr important exprimă El aici?
Împărăţia lui Dumnezeu: deja, dar nu încă
Domnul Isus a venit să proclame Împărăţia lui Dumnezeu. În sinagoga din Nazaret, El a afirmat că profeţia mesianică din cartea lui Isaia despre Împărăţie şi despre lucrarea de răscumpărare se împlinea chiar atunci (Luca 4:16-21).
Luca notează şi o altă afirmaţie despre realitatea prezentă a Împărăţiei. Întrebat de farisei când avea să vină Împărăţia, Isus le-a răspuns că „Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21) sau, după alte traduceri, „Împărăţia este în mijlocul vostru”. Cu alte cuvinte, odată cu El, venise şi Împărăţia, aducând şi vindecarea bolnavilor (Luca 9:11), propovăduirea Evangheliei (4:16-19), iertarea păcatelor (7:48-50; 19:9,10) şi înfrângerea forţelor răului (11:20). Domnul Isus a făcut din Împărăţie o realitate prezentă în inima omului, o realitate care îl transformă după chipul Său. Dar Împărăţia lui Dumnezeu se vede şi în comunitatea credincioşilor, ca descoperire a neprihănirii şi mântuirii. Această dimensiune prezentă este cunoscută şi sub denumirea de Împărăţia harului care „este întemeiată acum, pe măsură ce, zi de zi, inimile altădată pline de păcat şi de răzvrătire se supun suveranităţii dragostei Sale.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 108
În vreme ce aspectul „deja” hotărăşte finalitatea Împărăţiei (înfrângerea păcatului şi a lui Satana şi biruinţa lui Isus în marea luptă), aspectul „nu încă” priveşte înainte, la sfârşitul efectiv al răului şi la întemeierea unui nou pământ. „Întemeierea completă a Împărăţiei slavei Sale va avea loc abia la a doua venire a lui Hristos în lumea aceasta.” – Ibidem.
5. Ce ne spun următoarele texte despre Împărăţia lui Dumnezeu de la sfârşitul veacului? Luca 17:23,24; 21:5-36.
Lumea noastră şi starea în care se găseşte ea reflectă foarte bine cuvintele rostite de Isus aici. Unii declară că durerea şi suferinţa din lumea aceasta sunt dovada că Dumnezeu nu există, dar noi le putem răspunde că, pe baza avertizărilor date de Isus în urmă cu două mii de ani, starea lumii noastre dovedeşte nu numai existenţa lui Dumnezeu, ci şi veridicitatea Bibliei. Abia la sfârşit, la revenirea lui Isus, Împărăţia lui Dumnezeu va fi restaurată pe deplin. Până atunci, trebuie să avem răbdare.
Împărăţia şi revenirea lui Hristos
Când a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu, Domnul Isus S-a referit la două certitudini:
(1) lucrarea lui Dumnezeu în istorie, prin intermediul lui Hristos, în scopul mântuirii omenirii din păcat, şi
(2) încheierea istoriei acestui pământ, când Dumnezeu Îşi va împlini cu cei mântuiţi planul Său de la început – ca oamenii să trăiască veşnic împreună cu El pe pământul înnoit (Apocalipsa 21:1-3).
Prima certitudine s-a realizat prin misiunea şi slujirea lui Hristos. Prin El, noi suntem deja în Împărăţia harului (Efeseni 1:4-9). A doua parte – strângerea celor mântuiţi în Împărăţia slavei – este speranţa pentru viitor a celor care sunt în Hristos (Efeseni 1:10; Tit 2:13). Isus şi scriitorii Noului Testament asociază acest moment istoric cu a doua venire.
Revenirea lui Isus este împlinirea finală a Evangheliei – vestea cea bună pe care El a venit să o aducă la prima Sa venire. Acelaşi Isus care l-a învins pe Satana la Calvar va reveni curând ca să înceapă procesul de eradicare a răului şi de scoatere completă a pământului din tragedia în care l-a afundat Satana.
6. Care este mesajul din Luca 21:34-36?
Aceia care au cunoscut Împărăţia harului trebuie să aştepte, să vegheze şi să se roage pentru Împărăţia slavei. În răstimpul dintre una şi cealaltă, dintre „deja” şi „nu încă”, credincioşii trebuie să se ocupe cu slujirea şi cu misiunea, cu hrănirea spirituală şi cu prezentarea mărturiei, să aibă o viaţă curată şi să nu îşi piardă nădejdea. Aşteptarea revenirii Sale presupune sfinţirea vieţii noastre acum şi aici.
Cercetează-ţi viaţa şi întreabă-te cum ţi se aplică aceste cuvinte. Cum te poţi asigura că urmezi aceste învăţături?
Martori
7. Citeşte Faptele apostolilor 1:1-8. Ce adevăruri importante despre Împărăţia lui Dumnezeu sunt prezentate aici?
Când a scris continuarea la evanghelia sa, o scurtă istorie a bisericii primare, primul gând al lui Luca a fost la Împărăţia lui Dumnezeu. În introducere, el afirmă trei adevăruri fundamentale despre ea:
1. Fiţi siguri că Domnul Isus va reveni. În cele patruzeci de zile dintre înviere şi înălţare, Domnul a continuat să îi înveţe pe ucenici ce îi învăţase şi înainte de răstignire: „despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele 1:3). Răstignirea şi învierea Sa nu aduseseră nicio modificare în învăţătura Sa despre Împărăţie.
2. Aşteptaţi-vă ca revenirea lui Isus să aibă loc conform orarului lui Dumnezeu. După înviere, ucenicii I-au pus lui Isus o întrebare care îi frământa: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?” (Faptele 1:6). Isus nu le-a răspuns, ci le-a corectat perspectiva: Dumnezeu este Dumnezeu, iar cei făcuţi din carne şi sânge nu au capacitatea de a pătrunde gândurile Sale, tainele Sale sau de a prezice timpul exact al împlinirii planurilor Sale. El ştie când ar trebui să vină Împărăţia slavei şi o va aduce la existenţă când va considera El (Faptele 1:7; Matei 24:36), tot aşa cum L-a trimis pe Fiul Său ca să inaugureze Împărăţia harului „când a venit împlinirea vremii” (Galateni 4:4).
3. Fiţi martori ai Evangheliei. Hristos a redirecţionat gândurile ucenicilor de la speculaţiile cu privire la ceva ce nu ştiau (când avea să vină Împărăţia slavei) la ceea ce cunoşteau şi trebuiau să facă. Nouă nu ne-a fost descoperit timpul revenirii Sale, dar ni se cere să aşteptăm acea zi măreaţă, „punând în negoţ” polii pe care i-am primit (vezi Luca 19:13), mai exact, să ne implicăm în lucrarea de răspândire a Evangheliei lui Isus Hristos „până la marginile pământului” (Faptele 1:8). Aceasta este responsabilitatea noastră şi trebuie să o îndeplinim prin puterea Duhului Sfânt, care le va fi dată, cum a fost promis, tuturor celor care vor da mărturie despre ce au văzut şi au auzit (vers. 4-8).
Aceşti urmaşi credincioşi ai Domnului Isus aveau câteva mari probleme de înţelegere a naturii lucrării Sale. Cu toate acestea, Domnul a lucrat prin intermediul lor. Ce mesaj găsim aici pentru noi?
Studiu suplimentar
„Despre cei săraci în duh Isus spune: «A lor este Împărăţia cerurilor.» Împărăţia aceasta nu este o stăpânire trecătoare şi pământească, aşa cum speraseră ascultătorii Săi. Hristos le deschidea oamenilor împărăţia spirituală a iubirii Sale, a harului Său, a neprihănirii Sale. Emblema domniei lui Mesia se vede în asemănarea cu Fiul omului. Supuşii Lui sunt cei săraci în duh, cei blânzi, cei prigoniţi din pricina neprihănirii. Împărăţia cerurilor este a lor.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 8
„Noi ne aflăm acum în atelierul lui Dumnezeu. Mulţi dintre noi suntem nişte pietre colţuroase din carieră. Însă, când ne prindem de adevărul lui Dumnezeu, influenţa lui ne schimbă. El ne înalţă şi îndepărtează de la noi orice nedesăvârşire şi orice păcat, indiferent de natura lor. În acest fel suntem pregătiţi să Îl vedem pe Împărat în frumuseţea Lui şi să ne unim, în sfârşit, cu îngerii cereşti curaţi în Împărăţia slavei. Aici trebuie să se împlinească în noi lucrarea aceasta, aici trebuie să fie pregătite pentru nemurire trupul şi spiritul nostru.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 2, pp. 355, 356
Întrebări pentru discuţie
1. De ce a fost nevoie ca Domnul Isus să vină pe pământ pentru a restaura Împărăţia lui Dumnezeu?
2. Ce presupune statutul de cetăţean al Împărăţiei lui Dumnezeu?
3. Cum explici paradoxul dintre „deja” şi „nu încă”, referitor la Împărăţia lui Dumnezeu?
4. Care sunt cele două certitudini referitoare la Împărăţie, despre care a vorbit Domnul când a fost pe pământ? Cât de convins eşti de a doua?
5. Ce a spus Mântuitorul că trebuie să facem în răstimpul dintre instaurarea Împărăţiei harului şi venirea Împărăţiei slavei?
6. Care sunt cele trei adevăruri fundamentale despre Împărăţia lui Dumnezeu, menţionate de Luca în Faptele Apostolilor 1:1-8? În privinţa căruia dintre ele te simţi deficitar şi de ce?
7. Creştinii din toate generaţiile au crezut că Isus avea să revină în timpul vieţii lor, iar unii pastori/evanghelişti au stabilit date. Toate au trecut. De ce este greşit să stabilim date pentru acest eveniment?