O slujire din dragoste

STUDIUL 9 » 22 AUGUST – 28 AUGUST

De memorat: „V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.” 2 Corinteni 2:4.

Sabat după-amiază, 22 august

Apostolul Pavel nu a avut întotdeauna o viață ușoară. Pe lângă închisoare și situații când viața i-a fost amenințată, el a mai menționat: „De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroșcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații mincinoși, în osteneli și necazuri, în privegheri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte! Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile” (2 Corinteni 11:24-28).

În scrisorile lui către corinteni se vede doar o parte din grija lui pentru această biserică. Cu toate aceste încercări, iubirea pentru ei nu i-a dispărut niciodată, la fel cum dragostea lui Hristos pentru noi nu dispare niciodată. De fapt, de la Domnul Isus a învățat Pavel să iubească bisericile (2 Corinteni 5:14; vezi 1 Corinteni 11:1).

Duminică, 23 august

Recunoștinţă

1. Care este motivul recunoștinţei lui Pavel din 2 Corinteni 1:3-7?

Recunoștința lui Pavel se concentrează asupra mângâierii pe care Dumnezeu o oferă celor care suferă. În acest pasaj verbul „a mângâia” (parakaleō) și substantivul „mângâiere” (paraklēsis) apar împreună de 10 ori – ceea ce reprezintă o treime din aparițiile acestor cuvinte în 2 Corinteni (29 de ori). Dumnezeu este prezentat ca „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre” (2 Corinteni 1:3,4).

Mângâierea primită de la Dumnezeu nu este menită să fie păstrată doar pentru propria persoană (2 Corinteni 1:4,5). Numai inima întristată care a primit mângâierea divină poate oferi, la rândul ei, mângâiere eficientă celor aflați în suferință.

Pavel îi putea mângâia pe alții pentru că el însuși, în suferințele lui, a primit mângâiere de la Dumnezeu. „Așa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați, suntem pentru mângâierea voastră” (2 Corinteni 1:6; subl. ad.). Iată ce este dragostea!

2. Pentru ce își exprimă Pavel mulţumirea în 2 Corinteni 1:8-11?

Pavel vorbește despre un necaz „peste măsură […], mai presus de puterile noastre”, care l-a făcut pe el și pe cei ce lucrau împreună cu el să se teamă că li s-a apropiat sfârșitul (2 Corinteni 1:8). Pentru o clipă au crezut că învierea era singura lor speranță. Totuși Dumnezeu i-a salvat, iar situația s-a schimbat (2 Corinteni 1:10). De la frica de moarte (2 Corinteni 1:8) ei ajung la speranța implicită că Dumnezeu îi va salva din nou (2 Corinteni 1:10). Biruințele lui Dumnezeu din trecut ne dau încrederea că El va face același lucru și în viitor. Dumnezeu folosește necazurile pentru a ne învăța să ne încredem în El. Greutățile ne pot duce la maturitate spirituală, cel puțin în măsura în care le permitem să ne apropie de Dumnezeu. Recunoștința lui Pavel arată de asemenea puterea rugăciunii de mijlocire și recunoștința pe care o simțim datorită salvării realizate de Dumnezeu (2 Corinteni 1:11).

Ce lucruri ţi s-au părut utile pentru gestionarea suferinţei cu care, într-un fel sau altul, ne confruntăm cu toţii?

Luni, 24 august

Sfinţenie și curăţie

Ieri am învățat că dragostea lui Pavel pentru corinteni s-a manifestat prin faptul că i-a mângâiat în necazurile lor, așa cum și el a primit mângâiere de la Dumnezeu în ale lui (2 Corinteni 1:1-11). Astăzi vom vedea că dragostea lui pentru ei s-a manifestat și în integritatea pe care el și colaboratorii lui au arătat-o față de membrii bisericii din Corint.

3. Citește 2 Corinteni 1:12-14 în lumina textelor din 2 Corinteni 2:17 și 2 Corinteni 4:2! Cum dezvăluie curăţia lui Pavel dragostea lui pentru corinteni?

Versetele 12 la 14 din 2 Corinteni 1 introduc teza pe care Pavel o va dezvolta în restul epistolei. Integritatea și apostolatul lui au fost puse la îndoială de unii din Corint. Ei credeau că Pavel avea un caracter șovăielnic, indecis, lucru nepotrivit pentru lucrarea apostolică. Drept răspuns, Pavel subliniază că el și colegii lui au acționat cu cea mai mare integritate față de ei.

Două cuvinte descriu conduita lui Pavel și a celor care lucrau cu el: sfințenie și curăție (2 Corinteni 1:12). Termenul „sfințenie” este traducerea cuvântului grecesc haplotēs. Aici este folosit pentru a exprima integritatea personală în vorbire sau comportament; pe scurt, el arată puritatea motivațiilor (Efeseni 6:5; Coloseni 3:22). La rândul său, termenul „curăție” (gr. eilikrineia) indică de asemenea integritate și puritate a motivelor.

Corintenii nu ar fi trebuit să se îndoiască de puritatea intențiilor lui Pavel. El arată clar că integritatea morală și sinceritatea lui provin de la Dumnezeu. În același verset Pavel afirmă mai departe că aceste calități ale slujirii ne sunt date „de Dumnezeu”, „bizuindu-ne […] pe harul lui Dumnezeu”. Se pare că adversarii lui Pavel i-au interpretat greșit cuvintele din comunicările scrise anterioare (2 Corinteni 1:13,14). Pavel garantează că intențiile lui au fost clare și ușor de înțeles. El era convins că sinceritatea cuvintelor, a intențiilor și a acțiunilor sale va reieși clar „în ziua Domnului Isus” (2 Corinteni 1:14).

Care a fost experienţa ta atunci când ţi-au fost puse la îndoială motivaţiile sau intenţiile, oricât de bine intenţionat și sincer erai? Ce ar trebui să te înveţe lucrul acesta despre cât de atent trebuie să fii când pui la îndoială motivaţiile altcuiva?

Marți, 25 august

Schimbare de planuri, din dragoste

Am văzut că unii din Corint se îndoiau de intențiile și de afecțiunea lui Pavel. Astăzi vom analiza un motiv al îndoielii lor: schimbarea planurilor lui de călătorie (2 Corinteni 1:15 – 2:4).

4. Potrivit 1 Corinteni 16:5-7, care a fost planul iniţial de călătorie al lui Pavel?

Pavel mai fusese în Corint. Conform 1 Corinteni 16:5,6, plănuia să treacă prin Macedonia în drumul de întoarcere la Corint și poate să rămână în Corint pentru iarnă. De acolo urma să meargă în Iudeea cu darurile pentru săracii din Ierusalim strânse în Macedonia, Ahaia, Galatia și Asia. Dar și-a schimbat planurile din cauza unei vești proaste aduse de Timotei din Corint (1 Corinteni 4:17; 16:10; 2 Corinteni 1:1).

Pavel intenționa să meargă direct din Efes la Corint și acolo să abordeze problemele relatate de Timotei. Noul itinerar urma să fie Efes – Corint – Macedonia – Corint – Iudeea (2 Corinteni 1:15,16). În realitate, el a plecat din Efes spre Corint, dar apoi s-a întors la Efes. Planurile s-au schimbat. Nu s-a întors la Corint așa cum plănuise, cel puțin nu imediat, deoarece ultima lui vizită nu decursese bine. Așa că s-a întors la Efes și le-a scris corintenilor, în loc să îi viziteze. A preferat să trimită o scrisoare decât să riște să înrăutățească lucrurile prin încă o vizită (2 Corinteni 2:1,3). Intențiile lui Pavel cu ocazia ultimei vizite fuseseră înțelese greșit. Unii din Corint spuneau că era instabil și că nu îi iubea suficient (2 Corinteni 1:17). În răspunsul lui la acuzații, Pavel le îndreaptă privirea spre Evanghelia lui Hristos. El era fidel intenției de a-i vizita pe corinteni cu prima ocazie favorabilă, așa cum Dumnezeu fusese fidel când Își respectase promisiunile față de ei, prin Hristos (2 Corinteni 1:18-22). „În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «Da»; de aceea și «Amin» pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu” (2 Corinteni 1:20).

Astfel, răspunsul lui nu era un amestec derutant de „da” sau „nu”, în funcție de împrejurări, așa cum spuneau ei, ci era „întotdeauna, da”, așa cum lucrarea lui Dumnezeu prin Hristos este „Da” (2 Corinteni 1:19). Prin urmare, motivul pentru care Pavel le-a scris corintenilor în loc să îi viziteze a fost dragostea lui sinceră pentru ei, nu invers (2 Corinteni 2:4). O altă vizită imediat după vizita dureroasă le-ar fi adus și mai multă durere, nu bucuria pe care Pavel intenționa să o producă prin prezența lui (2 Corinteni 1:24; 2 Corinteni 2:3). Cât de ușor i-au fost interpretate greșit intențiile bune!

Miercuri, 26 august

Iertare și apoi reafirmarea iubirii

În loc să îi viziteze pe corinteni a doua oară, Pavel, după ce s-a întors la Efes, a trimis ceea ce a devenit cunoscut drept „epistola dură” (vezi 2 Corinteni 2:3,4; 7:8,12).

5. Studiază 2 Corinteni 7:5-13! Ce rezultat a avut ceea ce le-a scris și care a fost reacţia lui Pavel la acel rezultat?

Pavel și Tit s-au întâlnit mai târziu în Macedonia, unde Pavel a auzit de la Tit vestea excelentă că vorbele lui pătrunzătoare au produs rezultate pozitive, lucru care a adus multă bucurie inimii apostolului. Dacă înainte unii din Corint se poziționaseră împotriva lui Pavel, acum biserica era de partea lui. Cât de important este să ne susținem conducătorii! Ca membri ai bisericii, putem face ca lucrarea lor să fie mult mai ușoară decât este.

6. Care este ideea centrală din 2 Corinteni 2:5-11?

Acest pasaj redă un caz de disciplină bisericească. Cercetătorii dezbat dacă vinovatul de aici este bărbatul incestuos din 1 Corinteni 5:1-5 sau altcineva, o persoană care i-a influențat pe unii din biserică să îl acuze pe Pavel că fusese inconsecvent și lipsit de considerație față de ei în deciziile sale legate de călătorii. Contextul pare să favorizeze a doua variantă. În orice caz, cea mai importantă învățătură din pasaj privește modul în care biserica trebuie să trateze o persoană aflată în păcat.

Acest fragment transmite că scopul disciplinei bisericești este revenirea prin iertare și prin reafirmarea iubirii față de cel păcătos (2 Corinteni 2:6-8,10). Pasajul mai sugerează că disciplina bisericească poate fi dureroasă, dar este necesară. Altfel spus, fiindcă sunt bine intenționate și manifestă dorința de a fi „orientate spre har”, unele biserici pot ajunge să nu abordeze sau să nu gestioneze niciodată păcatele evidente sau chiar publice. Pe de altă parte, altele pot fi foarte rigide, neiertătoare și aspre. Păcatul trebuie tratat, dar cu dragoste. Astfel Pavel îndemna biserica să își reafirme dragostea pentru cel care greșise (2 Corinteni 2:8) deoarece el însuși iubea biserica (2 Corinteni 2:4).

Biserica din Corint putea să-l iubească pe cel care greșise (2 Corinteni 2:8) pentru că ea însăși fusese obiectul iubirii lui Dumnezeu prin iubirea lui Pavel. Ce ne învaţă acest lucru despre dragoste?

Joi, 27 august

Biruinţa prin Hristos

7. Citește 2 Corinteni 2:12,13 și notează mai jos unde s-a dus Pavel după ce a scris „epistola dură”! De ce s-a dus acolo?

Pavel era neliniștit în timp ce îl aștepta pe Tit (2 Corinteni 7:5,6). În ciuda acestei neliniști, Pavel nu putea să nu vorbească despre Domnul Isus (2 Corinteni 2:12). Îl iubea foarte mult pe Domnul Isus. În acel moment încă nu știa rezultatele scrisorii lui. Era nerăbdător să îl vadă pe Tit și să audă despre reacția corintenilor.

Lucrarea lui Pavel la Troa a fost un succes, dar „nu a putut rămâne mult timp acolo. «Grija pentru toate bisericile», mai ales pentru biserica din Corint, apăsa greu asupra inimii sale. El sperase să-l întâlnească pe Tit la Troa și să afle de la el cum fuseseră primite cuvintele de sfat și de mustrare trimise fraților corinteni; dar a fost dezamăgit în această privință. Despre această experiență, el a scris: «N-am avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit» (2 Corinteni 2:13). De aceea el a plecat din Troa și a trecut în Macedonia, unde, la Filipi, l-a întâlnit pe Timotei” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 323).

8. Studiază 2 Corinteni 2:14-17! Care a fost reacţia lui Pavel când s-a întâlnit cu Tit în Macedonia și a aflat despre reacţia pozitivă a corintenilor?

Într-o explozie de bucurie, Pavel afirmă că Dumnezeu „ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos” (2 Corinteni 2:14). Ce declarație minunată! O inimă plină de prezența lui Hristos răspândește „în orice loc mireasma cunoștinței Lui” (2 Corinteni 2:14).

Pavel se bucură în Hristos că scrisoarea dureroasă rodise așa cum intenționase el (2 Corinteni 7:5-9). Era o mare reușită. Între timp, în 2 Corinteni 2:17, Pavel își reafirmă sinceritatea ca apostol al lui Hristos (2 Corinteni 2:17; 1:12). Conform acestui pasaj, un slujitor credincios al lui Hristos se deosebește de un învățător fals prin faptul că acesta din urmă vinde Evanghelia pentru câștig personal, în timp ce primul vestește Cuvântul lui Dumnezeu cu dragoste deplină pentru Hristos.

Ce te motivează în tot ceea ce faci, mai ales atunci când o faci în numele Domnului Isus?

Vineri, 28 august

Un gând de încheiere

Suplimentar: Ellen G. White, Faptele apostolilor, cap. 31, „Ascultarea soliei”

„Cei care au dus povara celor mai mari dureri sunt adesea cei care le aduc altora cea mai mare mângâiere, răspândind lumină oriunde merg. Astfel de oameni au fost disciplinați și îndulciți prin suferințele lor; nu și-au pierdut încrederea în Dumnezeu când necazul i-a lovit, ci s-au agățat și mai strâns de dragostea Sa ocrotitoare. Aceștia sunt dovada vie a grijii iubitoare a lui Dumnezeu. […]

O viață creștină consacrată răspândește mereu lumină, mângâiere și pace. Este caracterizată de puritate, tact, simplitate și rodnicie. Este condusă de dragostea altruistă care sfințește influența. Este plină de Hristos și lasă o urmă de lumină oriunde ar merge cel care o trăiește” (Ellen G. White, Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 122).

„Apostolul Pavel a considerat că este necesar să mustre greșeala din biserică, dar nu și-a pierdut stăpânirea de sine atunci când a mustrat păcatul. A explicat cu grijă de ce a acționat așa. Cât de atent a acționat, pentru a-i convinge că era prietenul celor rătăciți! I-a făcut să înțeleagă că îl durea și pe el faptul că le provoca durere. Le-a imprimat în minte faptul că interesul lui era unit cu al lor” (Comentariile Ellen G. White, în Comentariul biblic adventist, vol. 6, p. 1094).

Zilnic: Psalmii 9 – 15; Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 25, „Apel către pastori, președinţi…”– „Broșuri despre reforma sănătăţii”

1. Ce zice cu trufie cel rău?
2. Ce au pe buze oamenii?
3. De ce psalmistul Îi cântă Domnului?
4. Asupra cui nu aruncă ocară cel ce va locui pe muntele sfânt?
5. Pentru ce ar trebui să trăiască mai mult părinții?