Iudei și neamuri

STUDIUL 2 » 3-9 IULIE 2010

"Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos" (Ioan 1,17)

Toţi primii convertiţi la creştinism au fost evrei, iar Noul Testament nu oferă niciun indiciu că li s-ar fi cerut să renunţe la practicarea circumciziei sau să ignore sărbătorile iudaice. Totuşi, când cei dintre neamuri au început să accepte creştinismul, s-au ridicat întrebări importante. Trebuiau cei dintre neamuri să se supună circumciziei? În ce măsură trebuiau să respecte celelalte legi iudaice? În cele din urmă, a fost convocat un conciliu la Ierusalim pentru a clarifica subiectul (vezi Fapte 15).

În ciuda hotărârii ferme a conciliului, de a nu-i necăji pe cei dintre neamuri cu o mulţime de reguli şi de legi, unii învăţători au continuat să chinuie bisericile, insistând să li se ceară celor convertiţi dintre neamuri să respecte aceste reguli şi legi, inclusiv circumcizia.

Într-un fel sau altul, aceste probleme există şi astăzi, doar că în forme diferite. Cât de adesea noi, ca adventişti, suntem acuzaţi ca fiind iudaizanţi sau legalişti, din cauză că aderăm la Cele Zece Porunci (sau, de fapt, din cauză că aderăm la porunca Sabatului)? Cât de adesea auzim că acum ne aflăm sub Noul Legământ şi că Legea (porunca Sabatului) a fost desfiinţată?

Pe de altă parte, uneori, ca biserică, suntem confruntaţi cu aceia care ar dori să ne impună mai mult regulile Vechiului Testament.
Prin urmare, Epistola către romani are cu siguranţă un mesaj important pentru noi, aşa cum a avut şi pentru biserica din Roma în timpul acela.

1. Care este mesajul din Evrei 8,6? Ce sunt aceste „făgăduinţe mai bune”?

Probabil că deosebirea cea mai mare dintre religia Vechiului Testament şi cea a Noului este că Noul Testament a fost introdus prin venirea lui Mesia, Isus din Nazaret. El a fost trimis de Dumnezeu spre a fi Mântuitorul. Omul nu putea să Îl ignore şi, în acelaşi timp, să fie mântuit.

Păcătosul putea să primească iertarea păcatelor numai prin ispăşirea oferită de Isus şi putea să stea înaintea lui Dumnezeu fără a fi condamnat, numai prin atribuirea vieţii desăvârşite a lui Isus. Cu alte cuvinte, mântuirea a fost doar prin neprihănirea lui Isus şi nimic altceva. Sfinţii Vechiului Testament au aşteptat binecuvântările veacului mesianic şi făgăduinţa mântuirii. În timpul Noului Testament, oamenii au trebuit să aleagă dacă Îl primesc sau nu pe Isus din Nazaret, pe care Dumnezeu Îl trimisese ca Mesia, Mântuitorul lor. Dacă alegeau să creadă în El, adică dacă Îl primeau pentru ce era El cu adevărat şi se dedicau Lui, aveau să fie mântuiţi prin neprihănirea pe care le-o oferea El fără plată.

Între timp, cerinţele morale rămân neschimbate în Noul Testament,deoarece au fost întemeiate pe caracterul lui Dumnezeu şi al lui Hristos. Ascultarea de Legea morală este parte atât a noului, cât şi a Vechiului legământ.

2. Citeşte Matei 19,17; Apocalipsa 12,17; 14,12 şi Iacov 2,10.11. Ce ne spun aceste texte despre Legea morală în Noul Testament?

Toate legile ceremoniale şi ritualurile care erau distinctiv evreieşti, care erau legate distinctiv de vechiul legământ, care indicau spre Isus, spre moartea Sa şi lucrarea Sa de slujire ca Mare Preot, au încetat să fie valabile şi a fost introdusă o rânduială nouă, bazată pe „făgăduinţe mai bune”.

Una dintre ţintele principale ale lui Pavel în Romani a fost aceea de a-i ajuta atât pe iudei, cât şi pe cei dintre neamuri să înţeleagă ce implica trecerea de la iudaism la creştinism. O tranziţie cere timp.

Care sunt câteva dintre făgăduinţele biblice preferate de tine? Cât de adesea ceri împlinirea lor? Ce faci pentru împlinirea acestor făgăduinţe în viaţa ta?

3. Răsfoieşte cartea Levitic. (Vezi, de exemplu, Levitic 12, 16, 23). Ce gânduri îţi vin în minte când citeşti toate aceste reguli, rânduieli şi ritualuri? De ce multe dintre ele ar fi imposibil de respectat în Noul Testament?

Este mai uşor pentru noi să clasificăm legile Vechiului Testament în câteva categorii: 1) Legea morală, 2) legea ceremonială, 3) legea civilă, 4) legile judecătoreşti şi 5) legile sănătăţii. Această clasificare este parţial artificială. În realitate, unele dintre aceste categorii sunt corelate şi se suprapun considerabil. Cei din vechime nu le-au considerat a fi separate şi distincte. Legea morală este rezumată de Cele Zece Porunci (Exod 20,1-17).

Legea aceasta rezumă toate cerinţele morale pentru omenire. Aceste porunci sunt amplificate şi aplicate în diferitele legi judecătoreşti din primele cinci cărţi ale Bibliei. Amplificările lor arată ce însemna a respecta Legea lui Dumnezeu în diferite situaţii. Şi legile civile au legătură cu ea, deoarece şi acestea sunt bazate pe Legea morală. Ele definesc relaţiile cetăţenilor cu autorităţile civile şi cu semenii lor. Ele pronunţă pedepsele pentru diferite infracţiuni.

Legea ceremonială reglementa ritualul de la sanctuar, descriind diferitele jertfe şi responsabilităţile individuale. Ea preciza sărbătorile şi arăta cum să fie ţinute. Legile sănătăţii se suprapun cu celelalte legi. Diferitele legi cu privire la ce este necurat definesc necurăţia ceremonială şi totuşi trec dincolo de aceasta, incluzând principiile de igienă şi de sănătate. Legile cu privire la
animalele curate şi cele necurate sunt bazate pe considerente fizice.

Deşi iudeii s-au gândit, probabil, la toate aceste legi ca fiind un întreg, deoarece toate vin de la Dumnezeu, trebuie că în mintea lor exista o anumită deosebire între ele. Cele Zece Porunci fuseseră rostite direct de Dumnezeu. Faptul acesta le deosebea ca fiind foarte importante. Celelalte legi fuseseră comunicate prin Moise. Ritualul de la sanctuar putea să fie respectat numai atâta vreme cât funcţiona sanctuarul.

Legile civile, în mare parte, nu au mai putut fi impuse după ce iudeii şi-au pierdut independenţa şi au ajuns sub controlul civil al unei alte naţiuni. Multe dintre regulile ceremoniale nu au mai putut fi respectate după ce templul a fost dărâmat. De asemenea, după ce a venit Mesia, multe dintre simboluri îşi întâlniseră împlinirea şi nu au mai fost valabile.

4. Citeşte Fapte 15,1. Ce subiect provoca dezbinări? De ce unii credeau că practica circumciziei nu era doar pentru iudei? (Vezi Gen. 17,10)

Deşi apostolii li s-au alăturat pastorilor şi membrilor laici, în efortul serios de a câştiga multe suflete pentru Hristos în Antiohia, anumiţi credincioşi evrei din Iudeea, „din partida fariseilor”, au reuşit să propună un subiect care a condus curând la o controversă larg răspândită în biserică şi i-a uimit pe credincioşii dintre neamuri. Aceşti învăţători afirmau cu o mare convingere că, pentru a fi mântuit, credinciosul trebuie să fie circumcis şi să respecte toată legea ceremonială. De altfel, iudeii se mândriseră întotdeauna cu faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu şi mulţi dintre cei care fuseseră convertiţi la credinţa în Hristos încă mai simţeau că, din moment ce Dumnezeu le arătase clar evreilor cum să se închine, era imposibil ca El să autorizeze vreodată o schimbare în vreunul dintre detalii. Ei insistau ca legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei creştine.

Aceşti oameni nu reuşeau să înţeleagă că jertfele nu făcuseră altceva decât să indice spre moartea Fiului lui Dumnezeu, în care simbolul s-a întâlnit cu Cel simbolizat, şi după aceea ritualurile şi ceremoniile dispensaţiunii mozaice nu mai erau obligatorii.

5. Cum a fost clarificată această controversă? Fapte 15,2-12

„Deşi aştepta îndrumare direct de la Dumnezeu, el [Pavel] a fost întotdeauna gata să recunoască autoritatea dată corpului credincioşilor uniţi în obştea bisericii. El simţea nevoia de sfătuire şi, când se iveau probleme importante, el le prezenta bucuros înaintea bisericii şi se unea cu fraţii săi în a cere de la Dumnezeu înţelepciune pentru a lua hotărâri drepte”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 200.

Este interesant că Pavel, care a vorbit adesea despre chemarea lui profetică şi despre felul cum îl chemase Isus şi îi încredinţase această misiune, a fost aşa de dispus să colaboreze cu biserica. Adică, oricare ar fi fost chemarea lui, Pavel şi-a dat seama că el era o parte a bisericii ca întreg şi că trebuia să conlucreze cu ea cât mai mult cu putinţă.

Care este atitudinea ta faţă de conducerea bisericii? Cât de cooperant eşti? De ce este colaborarea atât de importantă? Am putea funcţiona, dacă fiecare ar face numai ce vrea el, independent de biserică, în ansamblu?

6. Ce hotărâre a luat conciliul şi care au fost argumentele? Fapte 15,5-29

Hotărârea a fost împotriva controverselor iudaizanţilor. Oamenii aceştia insistau ca toţi convertiţii dintre neamuri să fie circumcişi şi să respecte întreaga lege ceremonială şi ca „legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei creştine”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 189.

În versetul 10, Petru a descris aceste legi din vechime ca fiind un „jug” pe care ei nu au fost în stare să-l poarte. Oare Domnul, care a instituit legile acelea, le-a făcut să fie un jug pentru poporul Său? Greu de crezut. Dar, de-a lungul anilor, unii conducători au învăţat tradiţiile lor orale şi au schimbat în poveri multe legi care au avut scopul de a fi binecuvântări. Conciliul a căutat să-i cruţe pe cei dintre neamuri de poverile acestea. Observaţi, de asemenea, că nu există nicio menţionare a faptului că neamurile nu trebuiau să respecte Cele Zece Porunci. În cele din urmă, am putea noi să ne imaginăm conciliul spunându-le să nu mănânce sânge, dar că puteau să ignore poruncile împotriva adulterului, a uciderii şi a altor fapte asemănătoare?

7. Ce reguli le-au fost date credincioşilor dintre neamuri şi de ce tocmai acestea? Fapte 15,20.29

Deşi credincioşii iudei nu trebuiau să le impună celor dintre neamuri regulile şi tradiţiile lor, conciliul a dorit să se asigure că aceştia din urmă nu vor face lucruri care ar fi fost ofensatoare pentru iudeii cu care erau uniţi în Isus. Prin urmare, apostolii şi prezbiterii au fost de acord să-i îndrume pe cei dintre neamuri, printr-o scrisoare, să se abţină de la cărnurile jertfite idolilor, de la imoralitate, de la animalele sugrumate şi de la sânge.

Unii spun că, deoarece păzirea Sabatului nu a fost menţionată, înseamnă că aceasta nu a fost rânduită pentru neamuri (desigur, însă nici poruncile împotriva minciunii şi a uciderii nu au fost menţionate, aşa că argumentul acesta nu este valabil).

Am putea noi să punem asupra oamenilor, în vreun fel, greutăţi care nu sunt necesare, ci vin mai mult din tradiţie, decât din porunca divină? Dacă este aşa, cum? Împărtăşeşte-ţi gândurile cu grupa ta în Sabat.

Oricât de clar a fost sfatul, au fost unii care au căutat să meargă pe calea lor şi au continuat să susţină că neamurile trebuie să respecte legile şi tradiţiile iudaice. Pentru Pavel, problema aceasta a ajuns foarte serioasă, deoarece nu era doar o vorbărie goală cu privire la puncte mărunte ale credinţei. Aceasta ajunsese o negare a Evangheliei lui Hristos în sine.

8. Cât de serios tratează Pavel problema aceasta? Ce ar trebui să ne spună nouă despre importanţa ei? Galateni 1,1-12

Conţinutul epistolei trimise la Roma a fost determinat de situaţia din Galatia. În Romani, Pavel dezvoltă subiectul din Epistola către galateni. Iudaizanţii argumentau că toată Legea pe care Dumnezeu le-o dăduse prin Moise este foarte importantă şi trebuie să fie respectată de convertiţii dintre neamuri. Pavel încerca să arate locul şi funcţia ei adevărată. El nu a dorit ca aceşti oameni să câştige teren în Roma, aşa cum făcuseră în Galatia.

Ar fi o simplificare exagerată să ne întrebăm dacă, în epistolele adresate galatenilor şi romanilor, Pavel vorbeşte despre legile ceremoniale sau despre cele morale. Din punct de vedere istoric, controversa era legată de faptul că tuturor convertiţilor trebuia să li se ceară să fie circumcişi şi să respecte legea lui Moise, indiferent dacă erau iudei sau dintre neamuri.

Conciliul din Ierusalim hotărâse deja cu privire la subiectul acesta, dar unii au refuzat să respecte hotărârea lui. Unii găsesc, în epistolele lui Pavel către galateni şi romani, dovezi că Legea morală, Cele Zece Porunci (sau, de fapt, numai porunca a patra), nu mai este obligatorie pentru creştini. Totuşi, ei pierd din vedere ideea principală a epistolelor, pierd din vedere contextul istoric şi problemele la care se referea Pavel. Aşa cum vom vedea, el a accentuat ideea că mântuirea este primită numai prin credinţă, şi nu prin păzirea Legii, chiar şi a Legii morale, totuşi nu este acelaşi lucru cu a spune că Legea morală nu trebuie să fie păzită. Ascultarea de Cele Zece Porunci nu a fost niciodată un subiect de discuţie. Cei care fac din aceasta un subiect găsesc în texte o problemă contemporană de care Pavel nu s-a ocupat.

Cum le răspunzi celor care pretind că Sabatul nu mai este obligatoriu pentru creştini? Cum poţi prezenta adevărul despre Sabat într-un mod care nu compromite integritatea Evangheliei?

Pentru studiu suplimentar: Faptele apostolilor, cap. „Iudei şi neamuri; „Apostazia din Galatia”; Viaţa lui Iisus, cap. „Poporul ales”; Patriarhi şi profeţi, cap. „Legea dată lui Israel” şi „Legea şi legămintele”. „Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că, fără Hristos, le era imposibil să păzească Legea lui Dumnezeu, aşa că au intrat imediat în legământ cu Dumnezeu”. – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 371, 372

„Din cauza influenţei falşilor învăţători care s-au ridicat printre credincioşii din Ierusalim, dezbinarea, erezia şi senzualitatea au câştigat repede teren printre credincioşii din Galatia. Aceşti învăţători falşi amestecau tradiţiile iudaice cu adevărurile Evangheliei. Neluând în seamă hotărârea Consiliului general de la Ierusalim, ei le-au impus convertiţilor dintre neamuri păzirea legii ceremoniale”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 383

Întrebări pentru discuţie

1. Recapitulaţi, în grupă, răspunsul la întrebarea finală de miercuri. Cum aţi putea biserica ta şi tu, în familia ta sau poate chiar tu însuţi în propria viaţă, să puneţi asupra altora (sau asupra ta însuţi) greutăţi care nu sunt necesare? Cum putem să recunoaştem dacă facem cu adevărat lucrul acesta? Am putea şi noi să fim în pericolul de a merge în extrema opusă? Cum putem să ne dăm seama dacă am ajuns prea lejeri în stilul nostru de viaţă şi în standarde, astfel că viaţa noastră nu mai reflectă înalta chemare
pe care o avem în Hristos?

2. Care sunt câteva dintre argumentele pe care le folosesc unii pentru a susţine că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii pentru creştinii de astăzi? Cum răspundem la aceste argumente? De ce sunt aceste argumente aşa de greşite şi de ce, în multe situaţii, cei care le prezintă nu aplică în realitate convingerea lor că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii?

3. Citeşte din nou primele 12 versete din Galateni 1. Observă cât de dogmatic, zelos şi fără compromisuri a fost Pavel cu privire la felul în care înţelegea Evanghelia. Ce ar trebui să ne spună nouă lucrul acesta despre felul în care trebuie să apărăm uneori, fără nicio şovăială, anumite convingeri, îndeosebi într-un veac al pluralismului şi al relativităţii? Cum arată lucrul acesta faptul că nu se poate face niciun fel de compromis cu privire la anumite învăţături?