Dreptatea şi mila în Vechiul Testament (2)
STUDIUL 4 » 16 IULIE - 22 IULIE
Textul de memorat: „Orice făptură vie care se mişcă va trăi pretutindeni pe unde va curge râul şi vor fi o mulţime de peşti; căci ori pe unde va ajunge apa aceasta, apele se vor face sănătoase, şi pretutindeni pe unde va ajunge râul acesta, va fi viaţă.” (Ezechiel 47:9)
Un cartier care în anii 1950-1960 era prosper ajunsese, spre sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970, asemenea unui câmp de luptă Majoritatea familiilor s-au mutat în alte locuri, lăsând în urmă locuinţe părăsite, dărăpănate şi arse. Oamenii de afaceri s-au retras, iar locul lor a fost luat de traficanţii de droguri şi de infractori, transformând cartierul într-o zonă rău famată.
În 1986, o familie de creştini a plecat dintr-o casă bună şi s-a mutat în această zonă afectată de criză, Li s-a alăturat şi un pastor dintr-un alt oraş. Împreună, au reconstruit două case incendiate şi s-au mutat în ele. Apoi, au ieşit pe stradă ca să-i cunoască pe locuitori şi să se împrietenească cu ei. Prin intermediul lor, Dumnezeu a înfiinţat o biserică prin care acest cartier mort a fost readus la viaţă şi transformat. Influenţa acestor credincioşi persistă până astăzi şi viaţa multor oameni de acolo s-a schimbat.
Dumnezeu are un cuvânt de spus despre rolul bisericii Sale în astfel de situaţii aparent fără speranţă. Studiul din această săptămână continuă „să asculte” corul profeţilor din Vechiul Testament, care îndeamnă poporul lui Dumnezeu să reprezinte corect caracterul lui Dumnezeu înaintea lumii.
Duminică, 17 iulie – Vii în Hristos
Harul lui Dumnezeu, care-i readuce la viaţă pe cei morţi în fărădelegi şi păcate, este descris într-un tablou şocant în Ezechiel 37. Profetul Ezechiel este dus în viziune de Duhul Sfânt într-o vale plină cu oseminte umane uscate, simbolul casei lui Israel. Dumnezeu îl întreabă: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” (Ezechiel 37:3).
Profetul află răspunsul la această întrebare în timp ce le proroceşte oaselor.
1. Ezechiel 37:1-14. Ce urma să facă Dumnezeu pentru poporul Său?
Viziunea primită de Ezechiel avea următoarele elemente: Israeliţii (1) „au înviat şi au stat în picioare: era ca o oaste mare” (Ezechiel 37:10); (2) au primit promisiunea că vor fi reaşezaţi în ţara lor; şi (3) aveau să ştie că Dumnezeu făcuse aceasta pentru ei.
Dar învierea nu este totul. Poporul lui Dumnezeu este readus la viaţă cu un scop, pentru o misiune: ca să fie lumină pentru popoare.
2. Citeşte Efeseni 2:10. cu ce scop suntem „readuşi la viaţă” din punct de vedere spiritual – recreaţi în Hristos?
„Acceptarea noastră de către Dumnezeu este sigură numai prin Fiul Său iubit, iar faptele bune sunt doar urmarea lucrării dragostei Sale care iartă păcatul. Ele nu ne conferă niciun merit şi nimic din ce primim nu ne este dat pentru faptele noastre bune, în virtutea cărora am putea să pretindem că avem vreo contribuţie la mântuirea noastră. Mântuirea este darul fără plată al lui Dumnezeu dat celui credincios numai datorită lui Hristos. Sufletul tulburat poate să găsească pace prin credinţa în Hristos, iar pacea va fi proporţională cu credinţa lui, El nu poate să-şi prezinte propriile fapte bune ca pe un merit pe baza căruia să primească mântuirea.
Şi atunci faptele bune nu au nicio valoare reală? Oare păcătosul care săvârşeşte păcatul în fiecare zi fără teama de consecinţe este privit cu aceeaşi bunăvoinţă cu care este privit acela care se străduieşte, prin credinţa în Hristos, să lucreze pentru propria integritate? Scriptura răspunde: «Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.»
„În rânduiala Sa divină, prin favoarea Sa nemeritată de noi, Domnul a stabilit ca faptele bune să fie răsplătite. Noi suntem primiţi numai prin meritele lui Hristos, iar faptele de milă şi de bunătate pe care le facem sunt roadele credinţei.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, ed. 2012, p. 165
Luni, 18 iulie – Apă vindecătoare
3. Citeşte Ezechiel 47:1-8. Ce ar putea simboliza apa care – în viziunea lui Ezechiel – curgea de sub templu?
Se spune că apa aceasta curgea „spre ţinutul de răsărit”. La est de Ierusalim, se află Marea de Sare (sau Marea Moartă), o întindere de apă situată la cea mai joasă altitudine de pe glob. Între Ierusalim şi Marea Moartă se întinde un teren deşertic pe o distanţă de aproximativ 34 de kilometri, care include şi Valea Arabah (sau Depresiunea Iordanului şi a Mării Moarte). Apa mării este atât de sărată, încât nicio vieţuitoare nu poate supravieţui în ea.
Textul spune, mai departe, că apa care iese din templu curge spre răsărit şi, când se varsă în mare, „vindecă” apele mării. Apa aceasta poate fi simbolul bisericii, templul lui Dumnezeu (1 Petru 2:4,5), a cărei influenţă „curge” în lume şi este o sursă de sănătate şi de vindecare pentru cei morţi în fărădelegi şi păcate.
4. Citeşte Matei 5:16. Cu ce îi aseamănă Domnul Isus pe urmaşii Săi şi de ce?
Fluviul Zambezi din Zambia (Africa) izvorăşte de sub un copac, doar un firicel de apă. Pe măsură ce înaintează spre Cascada Victoria, se transformă dintr-un pârâu (adânc până la gleznă), într-o apă adâncă până la genunchi, apoi până la brâu, pentru a deveni, în final, un fluviu în care poţi înota. La fel, apa care iese din templu este mai întâi mică, dar apoi se adânceşte şi devine „atât de adâncă, încât trebuia să înot – un râu care nu se putea trece” (Ezechiel 47:5).
Poate că la început biserica ta va avea o influenţă mică în localitatea sau zona în care se află, însă poţi fi sigur că va reuşi, cu timpul, să o transforme! „Lucrarea noastră mi-a fost înfăţişată ca fiind, la începuturile ei, asemenea unui mic, foarte mic pârâiaş.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 7, p. 171
Cum poate biserica să-şi mărească influenţa binefăcătoare şi vindecătoare în lumea aceasta?
Marţi, 19 iulie – Biserica: o sursă de viaţă
5. Citeşte Ezechiel 47:9. Ce efect avea apa din viziunea lui Ezechiel asupra mediului în care ajungea?
Profeţia lui Ezechiel declară că râul care iese din Templul lui Dumnezeu va aduce viaţă pretutindeni pe unde va curge. Iar cea mai mare minune este descrisă în versetul 10. Ce surprinzător ar fi să vedem pe malurile Mării Moarte, cu apa ei neprielnică vieţii, o mulţime de pescari care-şi aruncă plasele de pescuit fiindcă au auzit că acolo se prind mulţi peşti!
Ideea este că Dumnezeu, lucrând prin poporul Său, va aduce viaţă acolo unde mai devreme nu era viaţă,
„Acolo unde Dumnezeu intervine, nu există situaţie fără ieşire, nu există categorie de oameni imposibil de mântuit, nu există moştenire a unui trecut nefericit care să ne condamne la un viitor umbrit de disperare.” – The Interpreter’s Bible (Nashville: Abingdon Press, 1956), vol. 6, p. 328
Harul uimitor al lui Dumnezeu face adevărate minuni – pentru oricine îl primeşte, desigur! Aceasta este Evanghelia: Prin noi, Dumnezeu le poate da speranţă celor disperaţi, căzuţi, secătuiţi de puteri şi aflaţi pe moarte, din punct de vedere spiritual şi fizic.
6. Compară Ezechiel 47:12 cu Apocalipsa 22:1,2. Ce spun aceste două pasaje despre destinaţia finală a celor vindecaţi şi aduşi la viaţă în Isus prin biserica Sa?
Într-o zi, poporul lui Dumnezeu – din care vor face parte şi oamenii vindecaţi şi aduşi la viaţă prin altruismul membrilor bisericii – va locui pe Noul Pământ, unde curge un alt râu, care iese de la tronul lui Dumnezeu. Acolo nu vor mai exista nici deşert, nici pământ sterp şi nici moarte.
Până atunci – în timp ce aşteptăm acea lume binecuvântată – Dumnezeu vera ca biserica Lui să fie un loc de unde să se reverse vindecare şi viaţă îmbelşugată către societate. El vrea să lucreze prin noi pentru a revigora şi transforma „deşertul”, „câmpia” şi „apele moarte” din zona noastră în locuri pline de viaţă prin Isus (Ioan 10:10). Acesta este tot mesajul adventist exprimat într-o singură frază.
Citeşte Amos 5:24. Ce face biserica ta ca să fie un „râu vindecător” pentru localitatea în care se află?
Miercuri, 20 iulie – Făgăduinţele „anului de îndurare”
În Vechiul Testament, întâlnim des ideea că oamenii cu o stare materială şi spirituală bună vin în întâmpinarea nevoilor celor cu o stare mai puţin bună.
7. Citeşte Isaia 61:1-11. Ce le spune aici Dumnezeu celor din poporul Său şi cum putem aplica aceste învăţături la viaţa noastră şi la chemarea noastră? Vezi şi Luca 4:18.
Capitolul 61 al cărţii lui Isaia începe cu declaraţia că Duhul Domnului lucrează prin Cel Uns pentru a le aduce veşti bune celor nenorociţi, pentru a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită, pentru a le vesti robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea (Isaia 61:1). Toate acestea se împlinesc într-un „an de îndurare al Domnului”. Expresia aceasta face referire la anul jubiliar care, după cum am văzut deja, avea numeroase prevederi legate de împlinirea nevoilor celor sărmani.
Astfel, cei ce plâng şi sunt mângâiaţi, cei întristaţi din Sion cărora li se dă „o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:33), sunt cei care „vor zidi iarăşi vechile dărâmături” şi „vor ridica iarăşi năruirile din vechime”. Beneficiarii jubileului mesianic devin agenţi de transformare ai societăţii, înnoind cetăţile pustiite (Isaia 61:4) Ei sunt numiţi preoţi şi slujitori ai lui Dumnezeu şi sunt susţinuţi prin bogăţiile popoarelor din jur (Isaia 61:5,6).
Imaginile din acest capital, în care Unsul Domnului transformă popoarele din jurul Israelului prin prosperitatea celor care au făcut legământ cu El (versetele 8,9), se aplică în dreptul celor care, astăzi, sunt chemaţi să fie preoţi şi slujitori în diferitele zone ale lumii, Să nu se simtă oare influenţa transformatoare a acestei profeţii atunci când ne bucurăm în Domnul, când sufletul ne este plin de veselie în Dumnezeu şi când stăm îmbrăcaţi în hainele mântuirii în mijlocul concetăţenilor noştri (Isaia 61:10,11)?
Citeşte Isaia 61:9. Ce mărturie puternică despre ce poate face Dumnezeu prin poporul Său! Se poate spune acest lucru despre poporul Său de astăzi? De ce da sau de ce nu?
Joi, 21 iulie – Biserica: un agent al schimbării
8. Citeşte Mica 6. Ce lucruri dezaprobă Dumnezeu aici?
Mica este un alt profet din Vechiul Testament care subliniază faptul că formele religioase, dacă nu sunt însoţite de manifestarea dreptăţii şi a milei cu smerenie şi în mod deliberat, nu sunt niciodată acceptate de Dumnezeul drept şi milostiv.
9. Care este ideea esenţială din Mica 6:8?
„Religia adevărată este practică. Ea include, fără îndoială, ritualurile şi ceremoniile bisericii, dar… nu constă atât de mult în a ne abţine de la mâncare cât în a ne împărţi hrana cu cel flămând. Evlavia practică este unicul tip de religie recunoscut la bara de judecată a lui Dumnezeu (Matei 25:34-36)” – Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 4, p. 306
Dumnezeu refuză şi astăzi, la fel de mult ca în trecut, apostazia religiei exterioare care exclude evlavia practică menţionată în Mica 6:8. Formele religioase nu sunt un scop în sine, ci un mijloc care ne ajută să atingem un scop, iar scopul nostru este Hristos, pe care suntem chemaţi să-L descoperim şi altora.
În introducerea studiului din această săptămână, am citit despre două familii care s-au mutat în mijlocul unor oameni care la prima vedere erau irecuperabili, cu intenţia de a se îngriji de nevoile lor. Şi i-au făcut prieteni pe unii dintre ei, i-au invitat în casa lor şi au format o mică grupă. Membrii acestei grupe, care, cu timpul, a devenit tot mai numeroasă, s-au rugat ca Dumnezeu să le arate cum să readucă viaţa în cartierul lor. În parteneriat cu o agenţie de dezvoltare creştină, au început să recruteze voluntari care să-i ajute să reconstruiască locuinţele dărăpănate din jurul lor.
Dacă ai avea ocazia să le faci o vizită, ai găsi acolo un cartier nou şi prosper, cu o situaţie mult mai bună decât înainte. Toate aceste roade frumoase au fost obţinute pentru că o biserică mică şi-a dorit să manifeste dragostea lui Isus în mod practic. Iată o metodă minunată prin care Hristos a ajuns la inimile altora prin intermediul credincioşilor Săi!
În acest pasaj, Dumnezeu Se adresează poporului Său în ansamblu. Totuşi, în versetul 8 El se adresează fiecăruia, individual, folosind persoana a II-a singular. În ce măsură reflectă viaţa ta binele descris aici de Domnul?
Vineri, 22 iulie – Studiu suplimentar
Pentru a afla mai multe informaţii despre subiectul acestui studiu, citeşte Ieremia 22:1-16; Ezechiel 16:49; Zaharia 7:9,10. De asemenea, citeşte din Comentariul biblic AZŞ, vol. 4, Comentariile lui Ellen G,White, pp.1165-1166; iar din cartea Mărturii, vol. 6, capitolul „Planul lui Dumnezeu pentru casele noastre de sănătate”, pp. 227-228.
„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8). Putea Domnul să-Şi exprime cerinţele mai clar de-atât? El ne-a arătat ce este bine. Cuvântul utilizat aici pentru „bine” apare în mod repetat în Geneza 1, cu referire la lumea noastră de dinaintea căderii în păcat. Astfel, suntem trimişi, în mod indirect, înapoi la ideal, la lumea perfectă pe care Dumnezeu a creat-o pentru noi şi pe care ne-o va reda la revenirea lui Isus. Expresia tradusă cu „ce alta cere Domnul de la tine” poate fi redată (mai fidel poate) cu „ce alta caută Domnul la tine”. Ce caută Domnul la noi, poporul Său pe care l-a răscumpărat şi peste care a revărsat harul lui Hristos? Răspunsul este dat de calitatea relaţiei noastre cu ceilalţi oameni şi cu Dumnezeu. Prima cerinţă este să facem dreptate. Studiul din acest trimestru, care îşi propune să caute răspunsuri la întrebarea „Cum să ajutăm victimele nedreptăţii?”, ne oferă cadrul perfect pentru a dezbate această cerinţă, A doua cerinţă este să iubim mila. Lumea în care trăim poate fi uneori extrem de crudă. Cât de puternică ar fi mărturia noastră, dacă am iubi mila şi dacă am manifesta această iubire prin gesturi de milă faţă de alţii! A treia cerinţă este să umblăm smeriţi cu Dumnezeul nostru. În Mica 6:4, Domnul Îşi îndeamnă poporul să fie smerit înaintea Lui şi să-I fie credincios pentru că l-a eliberat din Egipt, Cu cât mai valabil este acest îndemn pentru noi, care am fost eliberaţi din păcat prin sângele lui Isus! Jertfa Sa pe cruce şi preţul pe care L-a plătit pentru răscumpărarea noastră ar trebui să ne determine să fim tot timpul smeriţi înaintea Domnului.
BIBLIA Şl CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND
Biblia: 1 Cronici 25 – 2 Cronici 2
1. Cum au stabilit muzicienii ordinea slujirii?
2. Cine era mai mare peste vistieria templului?
3. Pe cine numeşte cronicarul „prietenul împăratului” David?
4. Unde era cortul întâlnirii la începutul domniei lui Solomon?
Viaţa lui Iisus, capitolul 82
De ce se închiseseră ucenicii în camera de sus?
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!