A doua venire a Domnului Isus

STUDIUL 13 » 20 SEPTEMBRIE - 26 SEPTEMBRIE

Textul de memorat: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14:1-3)

A doua venire a Domnului Isus, amintită de peste trei sute de ori în Noul Testament, este doctrina fundamentală a creştinilor adventişti de ziua a şaptea, esenţa identităţii lor. Ea face parte din numele nostru şi constituie o parte vitală a Evangheliei pe care suntem chemaţi să o proclamăm. Fără făgăduinţa revenirii Domnului Isus, credinţa noastră ar fi zadarnică. Această făgăduinţă ne ajută să înţelegem încotro ne îndreptăm şi ne motivează activitatea misionară.

S-ar putea crede că prelungirea timpului dincolo de aşteptările noastre ar trebui să ne slăbească încrederea în făgăduinţa Domnului Isus de a Se întoarce, dar lucrurile nu stau aşa. Pentru mulţi, dorul de a se întâlni cu El faţă în faţă este mai mare ca niciodată.
_____________________
Un proiect pentru inima ta – Biruieşte răul prin bine

„Domnul Hristos S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una. (…) Chiar dacă nu trebuie să sacrificăm niciun principiu al adevărului, totuşi ar trebui ca ţinta noastră continuă să fie aceea de a ajunge la această stare de unitate. Aceasta este dovada că suntem ucenici.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 455

Meditează, roagă-te şi acţionează!
__________&__________

Făgăduinţa

După cina de la ultimul Paşte, Domnul Isus le-a spus ucenicilor că avea să Se ducă într-un loc unde ei nu puteau veni (Ioan 13:33). Gândul despărţirii de El a umplut de tristeţe şi de teamă inimile ucenicilor. Apostolul Petru L-a întrebat: „Doamne, unde Te duci?… De ce nu pot veni după Tine acum?” (Ioan 13:36,37). Învăţătorul a înţeles dorinţa lor şi i-a asigurat că despărţirea de El era doar temporară.

1. Citeşte făgăduinţele Domnului Hristos din Ioan 14:1-3. Însuşeşte-ţi personal aceste făgăduinţe. De ce ar trebui să le păstrezi ca pe o comoară în suflet?

Domnul nostru Şi-a luat în mod solemn angajamentul de a Se întoarce. În greacă, promisiunea „Mă voi întoarce” este la timpul prezent, „Mă întorc”, subliniind certitudinea ei.

Domnul Isus ne-a asigurat că întoarcerea Sa este sigură. El nu a spus: „S-ar putea să Mă întorc”, ci: „Mă voi întoarce”. De fiecare dată când a abordat acest subiect, a vorbit despre el în termeni siguri.

Noi, oamenii, facem uneori promisiuni pe care mai târziu ne dăm seama că nu le putem respecta, oricât ne-am strădui şi oricât de bine intenţionaţi am fi. Însă la Domnul nu este aşa. El a dovedit de multe ori că Îşi împlineşte cuvântul dat.

De pildă, referitor la întruparea Sa, Domnul a anunţat prin David: „Iată-Mă că vin!” (Psalmii 40:7) şi Şi-a împlinit făgăduinţa (Evrei 10:5-7). Realitatea primei Sale veniri sporeşte semnificativ certitudinea celei de-a doua veniri.

De asemenea, în timpul lucrării Sale pe pământ, Domnul Isus i-a promis lui Iair: „Nu te teme, crede numai şi va fi tămăduită” (Luca 8:50) şi fiica lui a revenit la viaţă, după ce murise din cauza unei boli. La fel, Domnul a spus că va ieşi din mormânt a treia zi de la moartea Sa şi S-a ţinut de cuvânt. Le-a promis ucenicilor Duhul Sfânt şi L-a trimis exact la timp. Dacă El Şi-a onorat promisiunile în trecut, chiar şi pe acelea care omeneşte păreau imposibil de împlinit, putem avea certitudinea că El va împlini şi făgăduinţa de a reveni.

Cum poţi păstra vie în sufletul tău speranţa revenirii Domnului Isus?

Scopul revenirii Domnului Isus

Marele plan de răscumpărare va atinge punctul culminant la a doua venire a Domnului Hristos. Dacă El nu ar reveni, întruparea, moartea şi învierea Sa nu ar avea cum să ne aducă mântuirea.

2. Care este unul dintre motivele principale ale revenirii lui Isus? Matei 16:27

Viaţa nu este întotdeauna dreaptă. De cele mai multe ori nu suntem trataţi corect, suferim chiar dacă suntem nevinovaţi, în vreme ce răul prosperă şi mulţi nu primesc ce merită. Totuşi noi ştim că răul şi păcatul nu vor stăpâni la nesfârşit, fiindcă Domnul Isus va veni ca să dea fiecăruia „după fapta lui” (Apocalipsa 22:12).

De aici reiese că, înainte de revenirea Sa, trebuie să aibă loc o judecată care să stabilească soarta fiecărui om. Mântuitorul a făcut aluzie la ea în pilda nunţii fiului de împărat (Matei 22:11-13). Dar, chiar dacă suntem judecaţi după faptele noastre, nu înseamnă că suntem mântuiţi prin fapte sau în funcţie de meritele personale. Mântuirea este prin harul lui Dumnezeu şi este primită prin credinţa în Isus (Marcu 16:16; Ioan 1:12), iar faptele constituie dovada mântuirii.

Matei 16:27 subliniază ideea că vom fi răsplătiţi după faptele noastre, că, în sfârşit, ni se va face dreptate.

Un alt lucru important care va avea loc la revenirea Sa este învierea celor care au adormit în Hristos şi răsplătirea lor cu viaţa veşnică. Făgăduinţa revenirii şi a învierii este deosebit de importantă pentru noi, cei care aşteptăm să-i revedem pe cei dragi ai noştri care au murit.

„În timp ce pământul se zguduie, fulgerele strălucesc şi tunetele fac să răsune cerul, glasul Fiului lui Dumnezeu îi cheamă afară pe sfinţii care au adormit. El priveşte spre mormintele celor drepţi şi, ridicând braţele spre cer, strigă: «Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă, voi, care dormiţi în ţărână, şi ieşiţi!». Pe tot cuprinsul pământului, morţii vor auzi acest glas şi cei care vor auzi vor trăi. Şi pământul întreg va răsuna de vuietul acelei armate nespus de mari din fiecare naţiune, neam, limbă şi popor. Ei ies din închisoarea morţii îmbrăcaţi în slavă nemuritoare, strigând: «Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» (1 Corinteni 15:55). Şi cei drepţi care sunt în viaţă şi sfinţii înviaţi îşi unesc glasul într-un strigăt de biruinţă prelung şi fericit.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 644

Cum va veni Domnul Hristos?

În predica Sa profetică, Domnul Hristos Şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la apariţia învăţăturilor greşite despre a doua Sa venire şi i-a îndemnat pe ucenici să fie vigilenţi pentru că aveau să vină în Numele Său mulţi oameni care aveau să spună: „Eu sunt Hristosul!” (Matei 24:5; vezi şi versetele 23-26). Pentru a-i feri de această amăgire, El le-a arătat cum avea să fie revenirea Sa.

3. Cum descrie Matei 24:27 revenirea Domnului Isus?

Fulgerul nu poate fi ţinut ascuns şi nici nu poate fi falsificat printr-o imitaţie. El străbate bolta cerească într-o fracţiune de secundă şi o luminează atrăgând atenţia tuturor. Tot aşa va fi şi venirea Domnului Isus. Nu va fi nevoie de un anunţ special, prin care oamenii să fie înştiinţaţi despre ce se întâmplă. Toţi oamenii, buni sau răi, mântuiţi sau pierduţi, chiar şi „cei ce L-au străpuns” (Apocalipsa 1:7) Îl vor vedea cu ochii lor cum revine (Matei 26:64).

4. Ce ni se mai spune în Scriptură despre a doua venire a Domnului? 1 Tesaloniceni 4:13-18

Domnul Hristos va veni a doua oară în toată slava Sa divină, ca „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor” (Apocalipsa 19:16). Dacă prima oară a venit singur şi fără o înfăţişare care să atragă privirile, fără „frumuseţe” şi „strălucire” (Isaia 53:2), de data aceasta va coborî în toată măreţia şi splendoarea Sa, înconjurat de „toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31) şi „cu trâmbiţa răsunătoare” (Matei 24:31). Atunci toţi cei morţi în Hristos vor ieşi din morminte şi vor primi nemurirea.

Dacă avem încredere că Domnul va împlini un lucru atât de măreţ precum a doua Sa venire, de ce să nu avem încredere în El şi în ce priveşte lucrurile mărunte ale vieţii?

Când va reveni Domnul Isus?

Când L-au auzit pe Domnul Isus spunând despre Templul din Ierusalim: „Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată” (Matei 24:2), ucenicii au fost uimiţi şi L-au întrebat: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (versetul 3). În mintea lor, distrugerea templului avea să coincidă cu sfârşitul istoriei pământului şi cu revenirea Sa. Ca răspuns, Domnul Isus a prezentat în paralel semnele ambelor evenimente (căderea Ierusalimului din anul 70 d.Hr. şi a doua Sa venire), întrucât ucenicii nu erau pregătiţi să le privească separat.

Pentru noi este important să înţelegem rostul acestor semne. Mai întâi, trebuie să ştim că ele nu ne-au fost date ca să putem stabili data revenirii lui Isus, căci „despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24:36). Rostul lor este să ne arate cursul evenimentelor ca să ştim că revenirea Sa este aproape, este chiar la uşi. E drept că misiunea noastră nu este să stabilim date, dar nici nu putem neglija să cunoaştem timpul în care trăim!

5. Ce aspecte subliniază Domnul Hristos în descrierea tabloului lumii noastre? În ce măsură se potriveşte acest tablou cu starea actuală a lumii? Matei 24:3-14,21-26,29,37-39 (vezi şi Marcu 13 şi Luca 21).

Ideea pe care Domnul a dorit să o întipărească în mintea ucenicilor a fost aceea că revenirea Sa este aproape. De altfel, întreaga predică ţinută cu acea ocazie ne lasă impresia că ei aveau să fie în viaţă la revenirea Sa (vezi Matei 24:32,33,42).

Din perspectivă individuală, revenirea Sa este, într-adevăr, foarte aproape, are loc în secunda imediat următoare momentului în care trecem la odihnă, fiindcă moartea este ca un somn profund, în care nu mai suntem conştienţi de nimic din ce se petrece în jur. Când este retrasă suflarea de viaţă, închidem ochii şi, fie că stăm aşa un an sau o mie de ani, în clipa în care îi deschidem din nou, Îl vedem pe Isus venind pe norii cerului! Acest mod de a explica apropierea revenirii (apropiere susţinută şi de apostolii Pavel, Petru şi Iacov) este perfect valabil. Pentru fiecare dintre noi în parte, venirea Sa va avea loc în clipa imediat următoare celei în care am încetat din viaţă.

Pentru tine este mulţumitor acest mod de a explica „iminenţa” revenirii Domnului Hristos?

Vegheaţi şi fiţi gata!

6. De ce este esenţial să veghem şi să fim pregătiţi pentru revenirea Domnului Isus? Matei 24:42,44

Nota dominantă a predicii profetice a Domnului Isus este vegherea, starea de alertă permanentă. Aşteptarea revenirii Lui trebuie să fie activă, vigilentă, aşa cum ar aştepta stăpânul unei case dacă ar şti că vine un hoţ să-l jefuiască (Matei 24:43). În timp ce Îl aşteptăm, nu stăm cu braţele încrucişate, ci facem lucrarea încredinţată, la fel ca robul credincios din parabolă (Matei 24:45; Marcu 13:34-37).

7. De ce atitudini greşite trebuie să ne ferim noi, aşteptătorii revenirii Domnului Isus? Matei 24:48-51; Luca 21:34,35. Ce putem face pentru a nu aluneca într-un asemenea comportament?

Pilda despre robul cel rău trage un serios semnal de alarmă în special pentru noi, adventiştii de ziua a şaptea. Robul rău îi reprezintă pe cei care spun că ei cred în revenirea Domnului, dar nu sunt convinşi că El va veni curând. Ei consideră că Domnul zăboveşte să vină şi mai au destul timp să facă ce le place şi tot le mai rămâne timp şi pentru a face pregătirile necesare. Din nefericire, capcana aceasta e fatală, pentru că Domnul poate veni în orice moment sau, chiar dacă nu vine, ei pot fi chemaţi la odihnă pe neaşteptate şi pe nepregătite. Mai mult decât atât, conştiinţa lor se toceşte, îşi pierde sensibilitatea treptat din cauza îngăduirii repetate a păcatului şi le este din ce în ce mai greu să se pocăiască. Diavolul nu este deranjat de faptul că, teoretic, noi credem în a doua venire a lui Isus, atâta timp cât, în practică, amânăm pregătirea pentru acest eveniment.

Ce pregătiri trebuie să facem? Este nevoie să ne pocăim, să ne mărturisim păcatele rămase nemărturisite, să ne înnoim credinţa în moartea ispăşitoare a lui Isus pe cruce şi să ne consacrăm Lui cu totul. Noi trebuie să trăim în comuniune cu El ca să ne bucurăm de pacea adâncă adusă de faptul că am primit haina neprihănirii Sale.

Cât de mult te gândeşti la a doua venire a Domnului Isus? În ce măsură îţi influenţează ea deciziile? Cum poţi menţine echilibrul între îndeplinirea treburilor zilnice şi aşteptarea cu nerăbdare a revenirii Sale?

Studiu suplimentar

Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolul „Pe Muntele Măslinilor”, p. 627-636; Tragedia veacurilor, capitolul „Vestitorii dimineţii”, p. 299-316.

„Îndată, se arată la răsărit un nor mic, negru, cam cât o jumătate de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul şi care, din depărtare, pare învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta este semnul Fiului omului. Într-o tăcere solemnă, [credincioşii] îl privesc cum se apropie de pământ, devenind din ce în ce mai luminos şi mai glorios, până când se face un nor mare, alb, având la bază o slavă asemănătoare unui foc mistuitor, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine ca un cuceritor puternic. (…) Îngerii sfinţi, o mulţime mare, fără număr, Îl însoţesc pe drumul Său, cu imnuri de o frumuseţe cerească. Firmamentul pare plin de chipuri strălucitoare – «de zece mii de ori zece mii şi mii de mii». Nicio pană omenească nu poate descrie scena; nicio minte muritoare nu este în stare să-i înţeleagă splendoarea.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 640, 641

Întrebări pentru discuţie

1. Deşi este important să credem că revenirea Domnului Isus este aproape, cum ne putem feri de pericolele fanatismului?

2. Meditează mai mult la ideea că revenirea Sa este foarte aproape din perspectivă personală, fiindcă putem fi chemaţi oricând la odihnă. Ce decizii poţi lua chiar acum pentru a fi pregătit în orice moment?

3. Ce le poţi spune acelora care iau în derâdere faptul că Domnul Isus va reveni? Înainte să dai un răspuns, încearcă să te pui în locul lor şi să priveşti lucrurile din perspectiva lor. Încearcă să le înţelegi bine argumentele şi apoi gândeşte-te cum îi poţi aborda.

4. Ce părere ai despre ideea că noi, ca oameni, putem grăbi sau întârzia revenirea Domnului? Care sunt argumentele pro şi contra?

5. Dacă ai şti că Domnul Isus ar veni săptămâna viitoare, ce schimbări ai face în viaţa ta?