Dumnezeul care ne asculta rugaciunile

STUDIUL 10 » 3 MARTIE - 9 MARTIE

Text de memorat: „Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.” (Psalmii 55:17)

Gândul central: În Biblie, găsim de nenumărate ori invitaţia lui Dumnezeu de a ne ruga. Rugăciunea este o parte esenţială a umblării noastre cu El.
Ellen White ne-a lăsat următoarele cuvinte despre rugăciune: „Tatăl nostru ceresc aşteaptă să-Şi reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale.

Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna iubirii nemărginite. Este de mirare că ne rugăm atât de puţin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reţinere şi mult dezinteres de a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce pot gândi îngerii cerului despre fiinţele omeneşti sărmane, neajutorate şi supuse ispitei, care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele, gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuşi se roagă atât de puţin şi au atât de puţină credinţă? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu bucurie şi simt plăcere să stea aproape de El.

Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuşi fiii acestui pământ, care au atât de multă nevoie de ajutorul pe care numai El îl poate da, par a fi mulţumiţi să umble în afara luminii Duhului Său şi fără însoţirea prezenţei Sale.” – Calea către Hristos, pag. 94

Puterea rugăciunii

Într-o zi, un tânăr a primit o scrisoare de la un fost coleg de serviciu, care se pensionase de câţiva ani. Cât lucraseră împreună, cei doi nu se înţeleseseră bine. Încă de la început, cel mai în vârstă se purtase urât cu cel mai tânăr, dar acum îi scria: „Nu înţeleg cum funcţionează rugăciunea, de fapt nu am înţeles niciodată, cel puţin la nivel intelectual. Ştiu însă că ni s-a spus să ne rugăm, iar în ultimele săptămâni m-am rugat şi a început să-mi pară foarte rău pentru modul în care m-am purtat cu tine. Acum înţeleg că am greşit, că m-am purtat necreştineşte şi că am dat o mărturie urâtă despre credinţa mea. Ştiu că ar fi trebuit să fac lucrul acesta de mai mult timp, dar acum te rog să mă ierţi. Trebuie să cer iertarea lui Hristos pentru faptele mele, chiar dacă sunt nevrednic, iar acum îţi cer iertare şi ţie.”

Exemplul acesta ilustrează puterea rugăciunii. Ea nu este încercarea de a-l determina pe Dumnezeu să mute munţii, deşi El poate să facă şi acest lucru. Ea poate produce un lucru mai miraculos: schimbarea inimii omului. Poate că nu este uşor să înţelegem rugăciunea. De ce să Îi cer Domnului un lucru, dacă El ştie deja că am nevoie de el? Dumnezeu nu îmi va da lucrul respectiv decât dacă I-l voi cere? Dar un lucru este cert: fără rugăciune, umblarea noastră cu Domnul este sortită eşecului.

1. Care este ideea principală pe care o subliniază textele următoare? Mat. 26:41; Luca 18:1; 1 Tim. 2:8; 1 Tes. 5:17; 1 Petru 4:7; Col. 4:2; Rom. 12:12.

Îndemnul de a ne ruga (şi chiar de a ne ruga des) este clar subliniat. Nu are importanţă dacă înţelegem sau nu cum funcţionează rugăciunea. Există o mulţime de lucruri, atât în lumea materială, cât şi în lumea spirituală, despre care nu ştim cum funcţionează. Dacă am aştepta ca mai întâi să înţelegem toate lucrurile legate de credinţă, atunci nu am mai avea nevoie de credinţă, nu-i aşa? Însuşi cuvântul credinţă implică ideea că există anumite elemente care depăşesc puterea noastră de înţelegere. Totuşi un lucru cu care putem fi de acord toţi cei care ne rugăm cu consecvenţă şi ardoare (potrivit cu voia lui Dumnezeu) este acela că rugăciunea poate şi chiar reuşeşte să ne schimbe viaţa.

Ce este rugăciunea pentru tine? Cum ţi-a influenţat viaţa până acum? Unde te-ai afla în umblarea ta creştină dacă nu ar fi existat rugăciunea?

Isus Hristos – Omul rugăciunii

2. Ce descoperim în următoarele texte despre Isus şi despre rugăciune? În ce context apar aceste versete? Luca 3:21,22 Luca 9:28,29 Luca 6:12,13 Evr. 5:7; Mat. 14:23 Luca 22:31,32 Mat. 26:34-44

Isus, Fiul fără prihană al lui Dumnezeu, Cel care a fost fără păcat, fără greşeală, Cel care a trăit într-o armonie perfectă cu voinţa Tatălui, a avut o viaţă de rugăciune impresionantă. (Am putea adăuga la versetele de mai sus rugăciunea Sa din Ioan 17.) Dacă El a avut nevoie de rugăciune ca să facă faţă evenimentelor din viaţa Sa, cu cât mai multă nevoie avem noi de ea! Modelul Său de rugăciune ilustrează clar importanţa centrală a rugăciunii pentru umblarea noastră cu Domnul. Fără rugăciune este practic imposibil să avem o relaţie cu Dumnezeu. Comunicarea este esenţială pentru menţinerea relaţiei cu semenii noştri şi este cu atât mai importantă în relaţia cu Dumnezeu. Domnul Isus ne-a oferit un exemplu. Rămâne ca noi să alegem să urmăm exemplul Său.

Ai o viaţă de rugăciune consecventă? Cât de uşor te laşi distras de la rugăciune? Te rogi mereu sau numai atunci când dai de necaz? Cum poţi aşeza rugăciunea în centrul umblării tale cu Domnul?

Rugăciunea credinţei

3. Ce principii importante descoperim În Evrei 11:6 cu privire la modul În care trebuie să ne rugăm şi la importanţa rugăciunii pentru noi?

Într-un anumit sens, rugăciunea este un mod de a veni înaintea lui Dumnezeu, un mod de a ne deschide sufletul înaintea Sa. Noi nu ne rugăm ca să-i aducem la cunoştinţă nevoile noastre. În această privinţă, Mântuitorul Însuşi a declarat: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să-i cereţi voi” (Mat. 6:8). Noi ne rugăm pentru că rugăciunea este un mod de a ne exercita credinţa în Dumnezeu. Prin ea, credinţa noastră devine mai puternică, mai reală şi mai practică. Cine dintre noi nu a observat faptul că rugăciunea făcută cu ardoare şi fără să ne îndoim, cu simţământul dependenţei şi al nevoii noastre de Dumnezeu, duce la sporirea credinţei şi la aprofundarea relaţiei cu El?

Rugăciunea ne ajută să ne golim de noi înşine. Ea este un mod de a muri zilnic. Este o modalitate de a ne reconecta cu Dumnezeu la un nivel foarte personal. Este un mijloc prin care ne aducem aminte că nu suntem ai noştri, că am fost cumpăraţi cu un preţ şi că, dacă am fi lăsaţi singuri, viaţa noastră s-ar destrăma sub acţiunea elementelor şi a forţelor din lumea noastră care pot să ne pună capăt zilelor într-o secundă.

4. Auzim adeseori Îndemnul de „a-L căuta pe Domnul În rugăciune”. Ce Înseamnă această expresie pentru tine? Dan. 9:3,4; Zah. 8:21.
Fiecare rugaciune este în mare măsură un act de credinţă. Cine poate vedea cu ochii lui că rugăciunea pe care a făcut-o ajunge la cer? Cine poate vedea că Dumnezeu o primeşte? Adeseori, noi ne rugăm şi nu vedem imediat rezultatele, totuşi mergem înainte, având credinţa că Dumnezeu ne aude şi că va răspunde cum va considera că e cel mai bine. Rugăciunea este un act de credinţă prin care trecem dincolo de ceea ce vedem şi simţim şi chiar dincolo de ceea ce pricepem pe deplin.

Ţi se întâmplă să te rogi mecanic şifără viaţă? Ce poţi face pentru ca rugă­ ciunile tale să fie profunde şi rostite din suflet?

Pentru ca nu cereti

Auzim deseori următoarea întrebare: „Pot rugăciunile mele să-l de­termine pe Dumnezeu să facă un lucru pe care altfel nu l-ar face?” Întrebarea aceasta este justificată. Ca să găsim răspuns, trebuie să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu.

5. Citeste Iacov 4:2; Luca 11:9,10; Iacov 5:16-18. Ce ne spun aceste texte despre relaţia dintre rugăciunile noastre si acţiunile lui Dumnezeu?

Rugăciunea ne schimbă şi influenţează relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii, dar Biblia ne arată că rugăciunea influenţează şi ceea ce face Dumnezeu. Noi cerem şi El răspunde într-un fel sau în altul.

6. Cum este ilustrat acest principiu in Gen 18:22-33?

În ciuda dificultăţilor filosofice cu care ne confruntăm atunci când încercăm să înţelegem acest subiect, realitatea este că Dumnezeu răspunde rugăciunilor oamenilor. El a declarat că va răspunde rugăciunilor noastre, iar partea noastră este să-l credem pe cuvânt.

7. Ce invatam despre rugaciune in 2 Cron 7:14?

Dumnezeu nu promite să le vindece ţara doar pentru faptul că ei cer acest lucru. Ei sunt chemaţi să se roage, dar rugăciunea este numai un aspect al redeşteptării generale în care ei trebuie să se implice.

Probabil că textul care ilustrează cel mai bine acest principiu este următorul: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Descoperim aici că există o relaţie semnificativă între rugăciune (în acest caz, rugăciunea de mărturisire) şi intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră. Noi ne mărturisim păcatele, El le iartă, iar procesul acesta are ca urmare şi curăţirea noastră de nelegiuire. Se subînţelege clar de aici că, dacă nu ne rugăm, dacă nu ne mărturisim păcatele, nu suntem iertaţi. Nu există nici un dubiu că, în acest caz, Dumnezeu acţionează ca răspuns la rugăciunile noastre.

Îndeplinirea condiţiilor

Într-un restaurant, un om manancă mai multe porţii de mâncăruri grase şi bea o băutură răcoritoare, ca să le facă să alunece mai uşor pe gât. La desert, mănâncă o cupă mare de îngheţată cu ciocolată. Seara, înainte de culcare, el se aşază în genunchi pentru rugăciune (nu înainte însă de a lua o mică gustare!). Printre cererile sale se numără şi aceasta: ,,0, Doamne, Te rog, ajută-mă să slăbesc!” Unde greşeşte acest om?

Noi trebuie să trăim conform cu rugăciunile noastre, adică să facem tot ce putem, tot ce depinde de noi ca să primim răspuns la ele. Aceasta nu este o idee umanistă şi nu este nicio dovadă a lipsei de credinţă. Dimpotrivă, este o parte a ceea ce înseamnă trăirea prin credinţă.

„Dacă iubim nelegiuirea din inima noastră, dacă ne ataşăm de vreun păcat cunoscut, Dumnezeu nu ne va asculta, dar rugăciunea inimii căite şi zdrobite va fi ascultată întotdeauna. Când ne-am corectat toate greşelile cunoscute, putem avea încredere că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Propriile merite nu ne vor recomanda niciodată bunăvoinţei lui Dumnezeu. Numai meritele lui Hristos ne vor mântui şi numai sângele Său ne va curăţa inima. Totuşi noi avem de făcut o lucrare, şi anume aceea de a împlini condiţiile cerute pentru a fi acceptaţi de Dumnezeu.” – Ellen White, Calea către Hristos, pag. 96

Ellen White nu spune că trebuie să fim desăvârşiţi ca să putem primi răspuns la rugăciunile noastre. Dar, pe de altă parte, ea arată clar că noi suntem acceptaţi de Dumnezeu numai pe baza meritelor lui Hristos şi nu pe baza meritelor noastre. Ideea este că trebuie să avem o atitudine de credinţă, umilinţă şi supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu, pentru ca El să poată lucra în viaţa noastră.

8. Cum ne ajută textele următoare să înţelegem ce înseamnă „să îndepli­ nim condiţiile”? Evr. 10:38; Deul. 4:29; luca 9:23; Ioan 14:1; 1 Tes. 4:3.

Dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinim pentru a avea o viaţă de rugăciune eficientă, probabil că cele mai importante sunt simţământul nevoii personale, simţământul neputinţei personale, conştienţa faptului că suntem păcătoşi, că avem nevoie de har şi că singura noastră speranţă este în Domnul, care a făcut atât de mult pentru noi. Aroganţa, încrederea în sine şi mulţumirea de sine sunt ingredientele dezastrului spiritual.

Care sunt lucrurile pentru care te rogi fierbinte? În timp ce te rogi, întrea­ bă-te: Ce schimbări pot face pentru a primi răspunsul dorit atât de mult?

„Rugăciunea este respiraţia sufletului. Ea este secretul puterii spiri­tuale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui şi nu poate păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o legătură directă cu izvorul vieţii şi întăreşte muşchii şi încheieturile experienţei religioase.” ­ Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, pag. 254, 255

„Dacă nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat, trebuie totuşi să credem că Dumnezeu aude şi că va răspunde rugă­ciunilor noastre. Noi suntem atât de supuşi greşelii şi avem o înţelegere atât de limitată, încât, uneori, cerem lucruri care nu ar fi o binecuvân­tare pentru noi, dar, pentru că ne iubeşte, Tatăl nostru ceresc răspunde rugăciunilor noastre, dându-ne lucrurile care sunt cu adevărat spre binele nostru şi pe care noi înşine am dori să le avem, dacă, iluminaţi de Duhul lui Dumnezeu, le-am putea vedea aşa cum sunt ele în realitate.
Când ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc un răspuns, trebuie totuşi să rămânem încrezători în făgăduinţele sfinte, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur şi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Dar a pretinde ca rugăciunea să fie întotdeauna împlinită exact în felul dorit de noi constituie o încumetare, o Îndrăzneală necuvenită din partea noastră. Dumnezeu este prea înţelept ca să poată greşi şi prea bun ca să reţină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire. Deci nu te teme să te încrezi în El, chiar dacă nu vezi imediat un răspuns la rugăciunile tale.” – Ellen G. White, Calea către Hristos, pag. 96

Întrebări pentru discuţie

– Ce îi poţi răspunde unei persoane care iţi adresează următoarea intre­bare: „De ce să mă rog dacă Dumnezeu ştie totul dinainte?”

– Ce îi putem spune unei persoane care s-a rugat să nu ii moară copi­lul şi totuşi acesta moare? Cum explicăm această situaţie? Putem să o explicăm?

– Ce rol are Duhul Sfânt in viaţa ta de rugăciune?

– Să presupunem că la grupa voastră vine un vizitator care pune următoarele intrebări: „Puteţi să mă invăţaţi să mă rog? Cum să mă rog? De ce să mă rog? La ce să mă aştept şi la ce să nu mă aştept atunci când mă rog?” Cum îi răspundeţi?

Rezumat: Sunt multe aspecte ale rugăciunii pe care nu le putem înţe­ lege. Însă cei care se roagă au certitudinea că rugăciunea le schimbă viaţa în bine.