Dumnezeu, Creatorul frumuseţii

STUDIUL 11 » 10 MARTIE - 16 MARTIE

Text de memorat: „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului.” (Psalmii 27:4)

Gândul central: Dumnezeu este Creatorul frumuseţii. Este El preocupat de exprimarea artistică? Ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Până acum am studiat despre Trinitate, despre sfinţenia lui Dumnezeu şi despre calitatea Sa de Mântuitor. Pe lângă aceste aspecte, există în Scriptură o imagine a lui Dumnezeu rareori abordată: imaginea Sa ca iubitor de frumos şi creator al frumuseţii.

Mulţi oameni declară că nu sunt interesaţi de artă. Mulţi creştini ştiu prea puţin despre ea. Ei ştiu ce le place, dar faptul acesta nu are legătură cu înţelegerea sau cunoaşterea artei, ci cu înţelegerea şi cunoaşterea de sine. Alţii admit că arta există, dar nu iau niciodată în considerare valoarea sau relevanţa ei. Creştinismul a avut adesea o atitudine ambivalentă faţă de arte. Uneori, artele au fost denunţate ca fiind nereligioase şi rele; alteori, estetica devine o „religie” seculară, cu adepţi devotaţi. Totodată, există foarte mulţi scriitori creştini, însă încercările de a lega conceptul de „frumuseţe” de doctrinele creştine esenţiale sunt rare.

„Frumuseţea este adevăr, adevărul este frumuseţe”, scria poetul John Keats. Este adevărat că aici Keats exagerează, însă Dumnezeu este Adevărul şi Adevărul este frumos. Creaţiunea însăşi ne confirmă faptul că Dumnezeu este un artist şi un iubitor de frumos.

Dumnezeu ca olar

1. Ce afirmaţie se face în Isaia 64:8?

2. Unde întâlnim pentru prima dată în Biblie ideea că Dumnezeu Îşi pune la lucru măiestria atunci când modelează „lutul”? Gen. 1:26,27,31; 2:7.

Încă de la începutul ei, Scriptura ne spune că Dumnezeu i-a creat pe primii oameni din „ţărâna pământului”. De fapt, cuvântul ebraic pentru „om”, adică adam, este strâns legat de cuvântul ebraic pentru „pământ”, adică adamah – o corelaţie lingvistică ce subliniază adevărul uimitor al măiestriei lui Dumnezeu ca „olar.” El ne-a făcut din ţărâna pământului.

Este greu de imaginat modul în care fiinţa umană, cu toate părţile corpului ei, de la sânge şi oase până la piele şi nervi, a fost creată din ţărână. Existenţa noastră este un miracol care depăşeşte cu mult puterea noastră de înţelegere.

Imaginea lui Dumnezeu ca olar reuşeşte să ne transmită ideea că Domnul a folosit lutul ca să ne creeze, dar, la fel ca majoritatea simbolurilor care încearcă să descrie lucrarea şi puterea Sa, nici această imagine nu reuşeşte să explice creativitatea şi măiestria Sa artistică. În definitiv, care olar poate să ia lutul şi să-l transforme într-o fiinţă vie, capabilă să respire?

3. Cum apare în Ier. 18:3-10; Is. 64:5-8 şi Ps. 51:10 imaginea lui Dumnezeu ca olar?

Printre gândurile transmise de aceste pasaje se numără şi acela al neputinţei omului înaintea puterii lui Dumnezeu. Într-un anumit sens, noi suntem ca lutul în mâinile olarului – nu lutul, ci olarul acţionează.

Un alt gând este acela că Dumnezeu lucrează pentru a crea din nou imaginea Sa în noi. El are grijă de creaţia Sa şi pe plan fizic, dar este preocupat cu mult mai mult de frumuseţea noastră pe plan spiritual. Partea noastră este să ne supunem, să murim faţă de noi înşine şi să cooperăm cu Acela care caută să ne creeze din nou şi să ne refacă, pe cât posibil, după modelul iniţial de frumuseţe spirituală şi morală. Ceea ce contează în modreal este frumuseţea interioară, nu cea exterioară.

Dostoievski a creat un personaj de ficţiune care, după părerea lui, avea „un suflet frumos”. Ce înseamnă pentru tine să ai „un suflet frumos”? Ce lucruri pe care le faci sau pe care nu le faci corespund cu acest ideal?

Dumnezeu ca arhitect

4. Cum a inclus Dumnezeu frumosul între diferitele porunci date la Sinai? Ex. 25:1-9

Prima jumătate a cărţii Exodul descrie eliberarea extraordinară a lui Israel din Egipt. A doua jumătate a cărţii este legată în mod direct de tema frumosului. Poruncile divine din Ex. 25:1-9 sunt urmate de Ex. 25:10 – 31:11, unde sunt prezentate „planurile” Sanctuarului portabil, ale mobilieruluişi ale veşmintelor preoţeşti. De la Ex. 35:1 şi până la sfârşitul
cărţii este o descriere detaliată a acestor obiecte şi a modului în care eletrebuiau să fie realizate. Pasajul conţine numeroase referiri la măiestria artistică.

Lectura acestui pasaj este plictisitoare pentru mulţi creştini contemporani. Însă lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să aducă aceste instrucţiuni lacunoştinţa foştilor sclavi evrei şi chiar să le includă în Scriptură.

În primele cinci cărţi ale Bibliei, există aproape cincizeci de capitole în care sunt consemnate poruncile precise ale lui Dumnezeu, pentru construirea unui sanctuar frumos. El oferă nu numai schiţa de construcţie a acestuia, ci şi instrucţiunile exacte pentru mobilier. Este semnificativfaptul că, pe Sinai, El nu a dat numai Decalogul, ci şi îndrumări specifice, pentru modul în care să fie construit un aşezământ somptuos, în care să fie angrenate tot felul de îndemânări artistice.

Dumnezeu a fost arhitectul acestui aşezământ şi tot El i-a inspirat pe artizani să execute detaliile minuţioase ale ornamentelor. Nimic nu a fost lăsat în seama imaginaţiei omului. Primele cinci cărţi ale lui Moise dedică mai multe capitole planurilor şi construirii efective a Sanctuarului şi a mobilierului, decât oricărui alt subiect.

5. După ce model a fost construit Sanctuarul pământesc? Ce ne spune aceasta despre iubirea lui Dumnezeu de frumos? Ex. 25:9; Evr. 8:1-5.

Dacă Sanctuarul pământesc a fost numai o „umbră” a celui ceresc, înseamnă că originalul trebuie să fie de o frumuseţe cu totul aparte, pentru că Dumnezeu Însuşi l-a făcut.

De ce crezi că a fost important ca Sanctuarul să fie atât de frumos? Poate pentru a-i conştientiza pe oameni de puterea şi de măreţia lui Dumnezeu? Poate pentru a-i conştientiza de nevoia lor personală în faţa unei asemenea măreţii? Cum ne ajută splendoarea Sanctuarului să înţelegem caracterul lui Dumnezeu în contrast cu firea noastră pământească şi cu păcătoşenia noastră?

Dumnezeu ca muzician

6. Ce poruncă a dat David cu privire la muzica de la Templu? 1 Cron. 23:5

Încearcă să-ţi imaginezi acest serviciu divin, în cadrul căruia patru miide oameni cântau la instrumente muzicale pentru a-L lăuda pe Domnul! Dumnezeu nu recurge doar la artele figurative pentru a Se exprima artistic. În Scriptură, descoperim că slujbele religioase evreieşti, la fel caşi arhitectura sacră, erau inspirate de Domnul. Dumnezeu este un iubitor
de muzică frumoasă!

7. Ce spune David despre modul în care a compus psalmii pe care israeliţii îi foloseau în cadrul serviciilor lor de închinare? 2 Sam. 23:1,2

David declară că Domnul l-a inspirat să compună aceste cântări.Aceasta nu înseamnă că Domnul i-a oferit versurile şi melodia gata compuse, dar El era preocupat de tipul de muzică ce se cânta. Pentru că L-a interesat, Şi-a luat timp să o inspire.

8. Ce ni se spune în 2 Cronici 29:25 despre rolul pe care Îl avea Domnul în muzica interpretată în cadrul serviciilor de închinare?

În Vechiului Testament, atunci când este descrisă închinarea de la Templu, muzica este aşezată în prim-plan. Imaginează-ţi, de pildă, atmosferacreată cu ocazia închinării din 1 Cronici 23:5. Patru mii de instrumente!

Categoric, muzica aceasta nu era nici plictisitoare şi nici searbădă! Cineva ar putea argumenta că este de aşteptat ca aspectele estetice să se regăsească în cadrul închinării sacre şi că, de-a lungul istoriei, toate naţiunile s-au manifestat astfel în închinarea la zeii lor. Cu toate acestea, numai Israel declară că Dumnezeu Însuşi a gândit fiecare aspect al închinării care trebuie să Îi fie adusă, inclusiv arhitectura, mobilierul,veşmintele preoţeşti şi ceremonialul. Creaţia artistică este în mod cert autorizată de Cuvântul lui Dumnezeu. Aceia care resping dimensiunea estetică sau care susţin că vocaţia de artist nu poate fi relevantă pentru uncreştin se opun raportului Scripturii.

Astăzi nu beneficiem de melodiile care acompaniau închinarea israeliţilor, dar avem convingerea că ele erau frumoase şi înălţătoare. Ce rol are muzica în biserica noastră astăzi? Ce putem face pentru ca ea să rămână frumoasă şi înălţătoare, adică să ne înalţe sufletele la Domnul?

Dumnezeu ca scriitor

Cercetătorii Bibliei au fost adeseori impresionaţi de calitatea ei literară de excepţie. Multe colegii seculare au în programă cursuri de Biblie, dar aici Biblia este studiată nu pentru calitatea ei de Cuvânt al lui Dumnezeu,ci pur şi simplu pentru frumuseţea ei literară.

Creştinii au binecuvântarea de a se bucura nu numai de frumuseţea literară a Bibliei, ci şi de adevărurile despre Dumnezeu revelate în Biblie. Totuşi construcţia naraţiunii şi a poeziei (toate fiind inspirate de Duhul lui Dumnezeu, dar scrise în cuvintele profeţilor Săi) ne ajută, în mare măsură, să înţelegem adevărurile pe care acestea le conţin.

Apostolul Pavel foloseşte frecvent în cadrul discursului său teologic complex procedee literare interesante. Bunăoară, în primele 11 capitole din Epistola către romani, Pavel prezintă Evanghelia sub aspect general. Răsfoieşte aceste capitole şi observă subiectele pe care el le îmbină aici.

9. Citeşte Romani 11:33-36. Ce rol joacă acest pasaj?

Apostolul procedează aici la fel ca un alpinist care ajunge în vârful unui munte înalt: după ce admiră imaginea panoramică a istoriei mântuirii,izbucneşte în strigăte de laudă. Înainte să treacă la implicaţiile practice ale Evangheliei, Pavel se închină.

Pavel apelează la această structură artistică subtilă de câteva ori în epistolele sale – el împleteşte argumentele teologice complexe cu lauda laadresa lui Dumnezeu, iar, în final, trece la sfaturile practice. Şi cartea Apocalipsa foloseşte un mozaic impresionant de procedee artistice,prin care Dumnezeu înfăţişează istoria mântuirii. Cuvintele, expresiileşi temele împrumutate de la alţi scriitori biblici se împletesc, reali zând o ţesătură cu totul nouă. Stilul acestei ultime cărţi a Bibliei este foarte diferit de cel întâlnit la Pavel şi la alţi scriitori ai Evangheliei, creând untablou panoramic, structurat în jurul a şapte scene ale Sanctuarului ceresc, fiecare dintre ele oferind o apropiere tot mai mare de curţile cereşti.

Dumnezeu ar fi putut să-i ofere lui Ioan un document istoric standard pentru a descrie cursul istoriei mântuirii. Însă El a preferat să ne oferecâteva reprezentări simbolice uluitoare, care înfăţişează derularea marii lupte dintre Hristos şi Satana şi care vin să dezvolte scenele apocalipticeimpunătoare, oferite anterior de Daniel şi de Ezechiel.

Imaginează-ţi cum ar fi să citeşti Biblia doar ca pe un text literar. Ce lecţiiputem desprinde de aici despre tendinţa omului de a neglija adevărul, cu toatecă îi este pus la îndemână?

Dumnezeu ca sculptor

Dumnezeu este şi sculptor, doar că El nu sculptează în granit sau în marmură, ci în caracter. El poate lua o fiinţă umană şi o poate modelafolosind „dalta” şi „ciocanul” până când persoana respectivă reflectă oparte din slava cerului. Dumnezeu a dovedit de multe ori că poate faceacest lucru. Pretutindeni în Scriptură, descoperim că Dumnezeu ia oameni neatrăgători şi lipsiţi de valoare (din punctul nostru de vedere!) şi îi transformă în oameni cu un caracter frumos.

10. Unele personaje biblice au avut nevoie de „sculptare” spirituală. Ce schimbări au fost aduse în viaţa lor? Iacov (Gen. 32:22-30); David (Ps. 51); Petru (Luca 22:31,32); Pavel (Fapte 9:1-22). Ce alte personaje poţi aminti în acelaşi sens şi ce schimbări au suferit ele?

Un alt exemplu este Maria Magdalena. „Maria fusese privită ca o marepăcătoasă, dar Isus cunoştea împrejurările care îi influenţaseră viaţa. […]El a fost Acela care a ridicat-o din ruină şi disperare. De şapte ori L-aauzit ea cum a certat demonii care îi stăpâniseră inima şi mintea. Eaauzise strigătele Sale puternice către Tatăl pentru binele ei. Ştia cât de dezgustător este păcatul pentru curăţia Lui nepătată şi, în puterea Lui, biruise. […] Aceea care fusese decăzută şi a cărei minte fusese o locuinţă a demonilor ajunsese foarte aproape de Mântuitorul prin comuniune şi slujire.
[…] Maria a stat alături de cruce. […] Maria a fost prima la mormânt, după înviere. Maria a fost prima care a adus vestea despre Mântuitorul înviat.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 568

Istoria mântuirii este plină de mărturii despre spiritul creator divin, de mărturii ale restaurării chipului lui Dumnezeu în oamenii decăzuţi. Evanghelia nu este o operaţie estetică, ci o totală redirecţionare a vieţii,prin care se produce curăţirea, modelarea şi o înfrumuseţare profundă şirapidă. Evanghelia lui Isus Hristos ne redă integritatea fizică şi spirituală.Înnoirea autentică este rezultatul intervenţiei creatoare divine, care îi redă frumuseţe omului căzut şi păcătos.

Sculptura presupune cioplirea, modelarea şi chiar îndepărtarea unor părţi din materialul cu care se lucrează. Ce domenii din viaţa ta au nevoie de „sculptare”? Te opui acestui proces dureros?

Studiu suplimentar

„Iertarea păcatului nu este singura urmare a morţii lui Isus. El a adus această jertfă infinită nu doar pentru ca păcatul să fie înlăturat, ci pentru ca natura umană să fie restaurată, reîn frumuseţată, reconstruită din ruinele ei şi pregătită pentru a sta în pre zenţa lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Manuscript Releases, vol. 6, pag. 11

„Cât de serios şi de perseverent lucrează artistul pentru a transfera pe pânză asemănarea desăvârşită cu modelul lui şi cât de serios dăltuieşteşi şlefuieşte sculptorul piatra pentru a o face exact la fel cu modelul! Tot aşa, părinţii trebuie să trudească pentru a-i modela şi şlefui pe copiii lor după modelul oferit de Isus Hristos. Aşa cum artistul răbdător studiază, lucrează şi face planuri pentru a obţine rezultate tot mai bune în munca lui, şi părinţii trebuie să considere că timpul ocupat cu copiii lor, când îi educă pentru a trăi o viaţă folositoare şi a-i pregăti pentru Împărăţia veşnică, este un timp bine folosit.

Lucrarea artistului este mică şi lipsită de importanţă în comparaţie cu lucrarea părintelui. Primul lucrează cu un material fără viaţă, din care modelează forme frumoase, dar al doilea lucrează cu o făptură omenească a cărei viaţă poate să fie modelată pentru bine sau pentru rău, pentru a fi o binecuvântare pentru omenire sau un blestem, pentru a se stinge în întuneric sau pentru a trăi veşnic într-o lume fără păcat.” – Ellen G. White, Îndrumarea copilului, pag. 476, 477

Întrebări pentru discuţie

– Ai avut ocazia de a-ţi forma deprinderi şi a-ţi întrebuinţa darurile artistice?Te-ai gândit că un act de creaţie este un mod de a reflecta „chipul lui Dumnezeu”? Cum reflecţi puterea Sa de creaţie atunci când creezi ceva?

– Cum mărturiseşte natura despre puterea creatoare a lui Dumnezeu, despre măiestria Sa artistică şi despre dragostea Sa faţă de frumos? Ce lucruri din natură consideri că sunt cu adevărat frumoase? De ce?

– De ce au avut creştinii dintotdeauna o atitudine ambivalentă faţă de arte? Care sunt pericolele din artă? Cum putem folosi darurile noastre artistice pentru a-I da slavă lui Dumnezeu şi pentru înaintarea Îm părăţiei Sale?

Rezumat: Măiestria artistică a lui Dumnezeu a fost subestimată. Lumea creată de El este adeseori apreciată, însă modalităţile Sale de exprimare artistică sunt variate. Creştinismul în special trebuie să fie o sursă de frumos pe această planetă întunecată.