Domnul Isus a fost conştient din copilărie că a venit pe acest pământ pentru a împlini voia Tatălui (Luca 2:41-50). El a dat învăţătură, a vindecat şi a slujit cu hotărârea fermă de a asculta de Tatăl. Acum, după ultima cină, venise timpul să meargă singur, să spună „da” voinţei lui Dumnezeu, să fie trădat […]
Citește tot
Ultima săptămână din viaţa Domnului Isus pe pământ s-a desfăşurat în Ierusalim şi a fost marcată de mai multe evenimente importante: intrarea triumfală, plânsul Său pentru cetatea nepăsătoare, curăţirea templului, uneltirea împotriva Sa, trăirile de la ultima cină şi agonia din Ghetsimani, simulacrul de proces, răstignirea şi, în final, învierea Sa. Nici înainte şi nici […]
Citește tot
În învăţăturile Domnului Isus, „Împărăţia lui Dumnezeu” constituie o temă majoră şi o prioritate. Expresia aceasta apare de aproape cincizeci de ori în Matei, de şaisprezece ori în Marcu, de circa patruzeci de ori în Luca şi de trei ori în Ioan. Oriunde apare – fie în Rugăciunea Domnească, fie în Predica de pe Munte, […]
Citește tot
Domnul Isus a fost un mare învăţător, însă nu a întemeiat nicio şcoală de teologie sau de filosofie. Scopul Său a fost „să caute şi să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19:10). El a venit să descopere caracterul lui Dumnezeu, iar momentul culminant al acestei descoperiri a fost moartea Sa pe cruce. Prin ea, El […]
Citește tot
„Când a venit Hristos pe pământ, omenirea părea că va atinge rapid fundul prăpastiei morale. Era subminată însăşi temelia societăţii. Viaţa devenise artificială. (…) Dezgustaţi de poveşti şi de minciuni, căutând să înăbuşe glasul raţiunii, oamenii se întorceau către necredinţă şi materialism. Lăsând veşnicia în afara calculelor lor, trăiau pentru prezent. Când au încetat să […]
Citește tot
Dacă ar fi să scriem declaraţia de misiune a Domnului Isus, am putea foarte bine să repetăm afirmaţia pe care a făcut-o chiar El: „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” Cine anume se pierduse? Înstrăinată de Dumnezeu, omenirea era supusă morţii şi era plină de frică şi […]
Citește tot
Dintre evangheliile sinoptice, Evanghelia după Luca vorbeşte cel mai frecvent despre relaţia Domnului Isus cu Duhul Sfânt. Dacă Matei se referă la Duhul Sfânt de doisprezece ori, iar Marcu de şase ori, Luca are şaptesprezece referiri în evanghelia sa şi cincizecişişapte în cartea Faptelor apostolilor. Din perspectiva lui Luca, Domnul Isus a avut o relaţie […]
Citește tot
Evanghelia după Luca este uneori numită „Evanghelia femeilor”, deoarece, mai mult decât celelalte, aminteşte într-un mod deosebit despre grija Domnului Isus faţă de nevoile femeilor (vezi Luca 13:16) şi, de asemenea, despre implicarea lor în lucrarea Sa. Pe atunci, ca şi în unele culturi din vremea noastră, femeia ajunsese să fie considerată fără însemnătate. Unii […]
Citește tot
Este semnificativ faptul că, deşi li s-a adresat neamurilor, Luca face referire atât de frecvent la Sabat. Din totalul de cincizeci şi patru de referiri la Sabat din evanghelii şi din cartea Faptele apostolilor, şaptesprezece se găsesc în Luca, nouă în Faptele apostolilor, nouă în Evanghelia după Matei, zece în Evanghelia după Marcu şi nouă […]
Citește tot
Ucenicul este un elev, sau un adept şi un continuator al unui maestru. În Biblie, cuvântul „ucenic” apare de peste două sute cincizeci de ori, în cea mai mare parte, deşi nu exclusiv, în evanghelii şi în cartea Faptele apostolilor. Ucenicia ne umple sufletul cu energie, ne stimulează mintea şi ne cere să punem tot […]
Citește tot
Cine este Isus Hristos? Nu este o întrebare-capcană şi nu trebuie să fii filosof sau sociolog ca să poţi răspunde. Ea pătrunde până în adâncul fiinţei noastre, arătându-ne cine suntem şi, mai important, ce ne rezervă Veşnicia. Oamenii pot admira lucrările Mântuitorului, pot preamări cuvintele Sale, pot elogia răbdarea Sa, pot apăra nonviolenţa Sa, pot […]
Citește tot
Luca menţionează numele câtorva înalte oficialităţi din vremea aceea pentru a demonstra că relatarea sa despre Isus şi despre Ioan Botezătorul este tot atât de reală şi de adevărată ca existenţa acestor oameni cu autoritate. Mai există totuşi un motiv pentru care îi aminteşte pe Irod, pe Cezar August şi pe Quirinius, şi anume, ca […]
Citește tot
Evanghelia după Luca a fost adresată în special celor care nu erau evrei. Autorul însuşi era dintre neamuri (lucru dedus din contextul pasajului Coloseni 4:10-14), la fel ca Teofil, destinatarul scrisorii. Luca, de profesie doctor, a fost un istoric meticulos. În introducerea la evanghelia sa, Îl plasează pe Isus în istoria reală sau, cu alte […]
Citește tot