Tesalonicul din vremea lui Pavel

STUDIUL 3 » 14 IULIE -20 IULIE

Text de memorat: "Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor ca să câştig pe cei mai mulţi." (1 Corinteni 9:19)

Gândul central: la o scurtă analiză a contextului istoric şi cultural,
observăm că metoda lui Pavel de abordare a cetăţenilor din Tesalonic a fost unică şi bine pusă la punct.

Studiul acesta îşi propune să prezinte un rezumat al informaţiilor de
ordin istoric, literar şi arheologic pe care le avem despre Tesalonic.

Aceste informaţii sunt importante din două motive: în primul rând,
ele ne ajută să vedem cum îl înţelegeau pe Pavel ascultătorii şi cititorii de
atunci pentru a clarifica sensul cuvintelor sale şi impactul pe care aces-­
tea le-au avut asupra bisericii şi a societăţii; în al doilea rând, dacă vom
cunoaste ideile si credintele tesalonicenilor, vom întelege mai bine lucru-­
rile cărora Pavel li se opunea. Pentru a promova Evanghelia, Pavel a fost
pus în situaţia de a corecta ideile greşite.

Desi de data aceasta nu vom studia în mod direct pasaje biblice, vom
reconstitui atmosfera acelor timpuri pentru a putea trece la studiul cărţilor
1 şi 2 Tesaloniceni.

În Tesalonicul supus de romani

1.Ce impact a avut ocupaţia romană din secolul I asupra deciziilor politice şi religioase ale iudeilor cu privire la lucrarea lui Isus? Care a fost reacţia lor după Învierea lui Lazăr? Observă logica pe care se merge. Ce argument cutremurător este adus? Ioan 11:48-50

În contextul războiului civil izbucnit între cetăţile-stat greceşti în ju-­
rul anului 168 î.Hr., tesalonicenii le-au cerut romanilor să preia contro­
lul asupra cetăţii lor şi să îi protejeze de duşmanii locali. Romanii i-au
răsplătit pentru această alegere – Tesalonicul a devenit o cetate liberă a
imperiului, deci putea în mare parte să ia decizii în problemele interne şi
să-şi hotărască singură soarta. Locuitorilor mai înstăriţi şi puternici li s-a
permis să trăiască la fel ca până atunci. De aceea, pe vremea lui
Pavel, ei erau de partea Romei şi a împăratului. Dar viaţa nu era nicide­
cum satisfăcătoare pentru oamenii de rând.

Existau trei aspecte negative majore ale stăpânirii romane în Tesa-­
lonic. În primul rând, tulburările de ordin economic. Activitatea în pieţele
obişnuite a fost Întreruptă din cauza războiului şi a schimbării conducerii
locale şi regionale. Aceste perturbări au lovit mai mult pătura săracă a
pop-ulaţiei, dar, cu timpul, această situaţie a fost depăşită.

In al doilea rând, autonomia parţială crea un simţământ de lipsă de
putere politică. Unii conducători locali au fost înlocuiţi cu nişte străini
loiali faţă de Roma, nu faţă de Tesalonic. Oricât de blândă ar fi, ocupaţia
străină nu poate fi îndrăgită mult timp.

În al treilea rând, era exploatarea colonială adusă de ocupaţia străină
– o taxă de export, un anumit procent din recolte, minerale şi alte produse
locale aveau să fie preluate şi trimise la Roma pentru susţinerea nevoilor
imperiului.

Deci, chiar dacă Tesalonicul avea o situaţie oarecum mai bună decât
Ierusalimul, de pildă, stăpânirea şi ocupaţia romană au generat în mod
inevitabil probleme semnificative în comunităţile locale. În Tesalonic,
problemele acestea erau simţite În mod special de cei săraci. Cu trecerea
anilor, frustrarea locuitorilor a crescut considerabil ca şi dorinţa lor de a
schimba situaţia.

Cum este afectată activitatea bisericii tale de situaţia politică actuală din
zona ta? Ce ar putea sau ar trebui să facă biserica ta pentru a-si consolida pozitia si reputaţia în zonă?

O reacţie a grecilor faţă de Roma

Reacţia grecilor la lipsa de putere pe care o simţeau mulţi dintre ei a
fost o mişcare spirituală pe care cercetătorii o numesc „cultul lui Cabirus”.
Cultul acesta l-a avut În centru pe Cabirus, un bărbat care le-a luat public
apărarea celor lipsiţi de drepturi cetăţeneşti şi care, în cele din urmă, a
fost ucis de cei doi fraţi ai lui. EI a fost Înmormântat cu onoruri regale, iar
cultul a ajuns să-I considere un erou martirizat.

Oamenii de rând credeau că el avusese puteri miraculoase În timpul
vieţii şi că, din timp în timp, revenea la viaţă pe ascuns pentru a-i ajuta pe
oameni şi că avea să se întoarcă pentru a le face dreptate săracilor şi a-i reda
cetăţii independenţa şi măreţia de odinioară. Cultul lui Cabirus le oferea
celor oprimaţi o speranţă asemănătoare cu speranţa biblică.

Lucrurile devin şi mai interesante atunci când descoperim că Închina-­
rea la Cabirus includea aducerea de jertfe pentru comemorarea martiriului
său. Tesalonicenii vorbeau despre „participarea la moartea lui”, expresie
care ne aminteşte de cuvintele lui Pavel. Prin aceste jertfe, ei obţineau
eliberarea de vinovătie; de asemenea, erau desfiintate diferentele dintre
clasele sociale. În cultul lui Cabirus, toate clasele sociale erau tratate egal.

Dar, pe vremea lui August, când a apărut cultul Împăratului, romanii
au anunţat venirea lui Cabirus în persoana cezarului. Astfel, i-a deposedat
pe cei oprimaţi şi de această ultimă speranţă. Oamenii de rând au rămas
fără o religie care să aibă un sens pentru ei. Impunerea cultului împăratului
însemna totodată că, dacă ar fi intrat în cetate un om care să semene cu Cabirus,
atunci el avea să constituie o ameninţare la adresa orânduirii existente.

Măsura luată de Roma faţă de cultul lui Cabirus a lăsat în inimile
oamenilor un gol pe care numai Evanghelia îl putea umple. Hristos era
adevărata împlinire a speranţelor şi a năzuinţelor pe care tesalonicenii şi
le puseseră În Cabirus. Evanghelia ne oferă acum pace interioară, iar la a
doua venire a lui Isus desfiinţarea definitivă a nedreptăţilor de orice fel.

2. Ce adevăruri cruciale sunt exprimate În 1 Ioan 2:15-17 şi EclesiastuI2:1-11?

Ai cunoscut din experienţă personală cât de efemere şi de înşelătoare sunt
lucrurile din lumea aceasta?

Evanghelia ca punct de contact

Informaţiile din secţiunea de ieri ne ajută să înţelegem motivele pen­-
tru care mulţi ne-evrei din Tesalonic au răspuns pozitiv Evangheliei. In­
diferent dacă Pavel a avut sau nu cunoştinţă de cultul lui Cabirus înainte
de a sosi În cetate, abordarea lui mesianică de la sinagogă a rezonat cu
dorinţele spirituale ale locuitorilor păgâni.

Când Evanghelia a ajuns în Tesalonic, oamenii de rând erau pregătiţi
să o primească şi au răspuns în număr mare. Dar ei erau gata să accepte şi
interpretările extremiste ale Evangheliei. Cultul lui Cabirus le formase un
spirit de răzvrătire împotriva autorităţii, fapt care e posibil să fi fost şi cau­
za comportamentului dezordonat la care Pavel face referire În cele două
epistole pe care li le-a adresat (vezi 1 Tes. 4:11,12; 5:14; 2 Tes. 3:6,7,11).

3.Citeşte 1 Corinteni 9:19-27. Ce strategie misionară fundamentală prezintă Pavel În acest pasaj? Ce pericol prezintă ea? Cum putem menţine echili­brul Între cele două principii prezentate În acest pasaj?

Evanghelia are cel mai mare impact atunci când este relevantă pentru
nevoile, speranţele şi năzuinţele ascultători lor. Este adevărat că Duhul
Sfânt poate crea punţi de legătură pentru Evanghelie, dar, în mod normal,
ea are influenţă atunci când cei care dau mărturie ascultă mult şi se roagă
mult. Experienţa ne-a învăţat că oamenii manifestă cea mai mare deschi­
dere faţă de mesajul adventist în perioadele de schimbare. Schimbările
acestea pot fi probleme economice, lupte politice, războiul, nunta,
divorţul, dezrădăcinarea (mutarea dintr-un loc într-altul), probleme de
sănătate şi moartea. Tesalonicenii trecuseră prin suficiente schimbări şi
tulburări şi de aceea Evanghelia a prins rădăcini mai uşor. Însă oamenii
care se botează în perioade tulburi tind să fie instabili, ca să folosim un
termen blând. Cele mai multe apostazii se produc în primele luni după
convertire. Epistolele către tesaloniceni confirmă faptul că membrii bi­
sericii au dat dovadă de un grad mare de instabilitate În lunile de după
prima vizită a lui Pavel.

Cum îi putem ajuta pe membrii care se mai află încă în perioada de adap-­
tare la noua viată în Hristos? Caută un membru venit de curând în biserică
sau un tânăr. Ce poţi face pentru a-l ajuta să se întărească în credinţă şi să
rămână în Domnul? Vei descoperi cu uimire că acest tip de lucrare te va întări
şi pe tine în credinţă.

–––––––––––––––––––––––––––

Pavel, „predicatorul din piaţa cetăţii”

Primul secol în lumea greco-romană a cunoscut o creştere a numărului
de filosofi care ieşeau În pieţe şi căutau să-i influenţeze pe oameni, la nivel
individual sau colectiv, cam aşa cum fac predicatorii ambulanţi de azi.

Filosofii aceştia credeau că oamenii au în ei înşişi puterea de a-şi
schimba viaţa (un fel de convertire). Ei susţineau cuvântări publice sau
conduceau discuţii cu elevii lor în speranţa că vor produce o schimbare
în viaţa acestora. Ei urmăreau să trezească în ascultători îndoieli cu pri-­
vire la ideile şi practicile lor, făcându-i astfel să fie deschişi la idei noi
şi la schimbare. Obiectivele finale erau dezvoltarea încrederii în sine şi
progresul moral. Se aştepta ca aceşti filosofi să îşi câştige dreptul de a
vorbi după ce mai întâi dobândeau libertatea morală viaţa lor. Doctore,
vindecă-te pe tine!” era o zicală bine cunoscută în lumea antică.

4.Ce ştim despre felul În care lucra Pavel? În ce se asemăna şi În ce se deosebea lucrarea lui de a lor? Faptele 17:17; 19:9,10.

Existau două deosebiri majore între abordarea lui Pavel şi cea a aces­-
tor filosofi. Prima era aceea că Pavel, desi lucra în locuri publice, căuta
să înfiinţeze o comunitate stabilă. În acest scop, era nevoie de separarea
grupului de „lume” şi, totodată, de crearea unor legături emoţionale în-­
tre membrii grupului şi a unei dedicări profunde faţă de grup. A doua
deosebire era aceea că în concepţia lui Pavel convertirea nu era o deci­
zie interioară luată în urma auzirii unui discurs înţelept, ci era lucrarea
supranaturală a lui Dumnezeu, venită din afara omului (vezi Galateni
4:19; Ioan 3:3-8; Filipeni 1:6). Învăţătura aceasta era mai mult decât o
filosofie, era proclamarea adevărului şi o descoperire a lucrării puternice
a lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.

Un aspect negativ al activităţii acestor învăţători populari era acela că
ei trăiau pe spinarea altora, mulţi dintre ei erau nişte profitori meschini.
Alţii căutau să aibă relaţii imorale cu ascultătorii lor. Existau printre ei şi
oameni oneşti, dar atitudinea generală faţă de toţi era aceea de suspiciune.

Pavel a încercat să evite suspiciunile, refuzând în general sprijinul ofe-­
rit de ascultătorii săi şi muncind pentru a se întreţine. Acest fapt împreună
cu suferinţele sale erau o dovadă că el credea cu adevărat în ceea ce
predica şi că nu urmărea câştigul personal. Viaţa lui era astfel cea mai
convingătoare predică

Bisericile din casele credincioşilor

5. Ce au în comun Romani 16:5; 1 Corinteni 16:19; Coloseni 4:15 şi Filimon 1:1.2?

În lumea romană existau două tipuri de locuinţe. Locuinţa celor bogaţi,
numită domus, era o casă spaţioasă, pentru o singură familie, construită în
jurul unei grădini. Aici se puteau întâlni între 30 şi 100 de oameni. Celălalt
tip de locuinţă urbană purta numele de insulă, un fel de bloc în care la
parter erau prăvălii şi ateliere cu faţa la stradă, iar la etaj, apartamente.
Ea era destinată în principal celor care munceau. Într-un apartament sau
Într-un atelier se puteau aduna bisericile mai mici.

Aceste două tipuri de locuinţe puteau adăposti o familie extinsă – chiar
două sau trei generaţii, angajaţii familiei, vizitatorii şi chiar sclavii. Dacă se
convertea capul familiei, atunci toate celelalte persoane erau influenţate
de decizia lui.

Locaţia ideală pentru o astfel de biserică de „familie” era centrul
cetăţii. Prăvălii le şi atelierele anexate casei încurajau relaţiile cu artizanii,
meşteşugarii, negustorii şi muncitorii care căutau de lucru. Probabil că
Pavel si-a desfăsurat lucrarea tocmai într-un astfel de mediu.

În unele zone ale lumii, oamenii se închină şi astăzi În casele cre­-
dincioşilor, pentru că atât au la dispoziţie sau pentru că nu li se permite să
aibă o biserică, singura lor opţiune rărnânând aceea de a se aduna într-o
casă particulară.

6.Citeşte Faptele 18:1-3. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem metoda
de lucru a lui Pavel?

Pavel provenea, probabil, din clasa înaltă din moment ce era cetătean
roman şi făcuse parte din elita evreiască. În acest caz, munca era pentru el
un sacrificiu, dar şi un mijloc de identificare cu clasa muncitoare şi o cale
de a intra în contact cu cei care o alcătuiau (vezi 1 Cor. 9:19-23).

Cât de bine interacţionează biserica ta cu comunitatea în care se găseste?
Face ea parte din această comunitate, în sensul că se implică în viaţa ei, sau s-a
izolat de pericolele lumii până într-acolo încât şi-a pierdut cu totul influenţa?

Studiu suplimentar

Providenţa condusese mişcările naţiunilor şi valul impulsului şi al in­
fluenţei omeneşti până când lumea a fost pregătită pentru venirea
Eliberatorului. [ … ] In vremea aceea, sistemele religioase ale păgânismului
îşi pierdeau influenţa asupra poporului. Oamenii erau sătui de ceremonii
fastuoase şi de povesti. Ei tânjeau după o religie care să le convingă ini­-
ma.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 32

„În afara naţiunii iudaice, au existat bărbaţi care au prevestit apariţia
unui învăţător dumnezeiesc. Oamenii aceştia cercetau adevărul şi lor le-a
fost împărtăşit Spiritul Inspiraţiei divine. Asemenea învăţători s-au ridi-­
cat unul după altul, ca stelele pe cerul întunecat. Cuvintele lor profetice
aprinseseră nădejdea în inimile miilor de oameni dintre neamuri.” – Ibi-­
dem, pag. 33

„Când a fost prima dată la Corint, apostolul Pavel era singur în mij-­
locul multor oameni suspicioşi cu privire la motivele străinilor. Grecii de
pe ţărmul mării erau comercianţi. Ei se obişnuiseră atât de mult cu practi­-
cile comerciale profitabile, încât ajunseseră să creadă că a câştiga era binele
cel mai înalt şi a face bani – fie pe căi cinstite, fie prin înşelăciune – era
ceva recomandabil. Apostolul Pavel cunoştea bine trăsăturile lor şi nu
dorea să le ofere nicio ocazie de a spune că a predicat Evanghelia ca să
se îmbogăţească. [ … ] El a căutat să înlăture orice ocazie de a fi greşit
interpretat, aşa încât puterea soliei lui să nu se piardă.” – Ellen G. White,
Slujitorii Evangheliei, pag. 234, 235

Întrebări pentru discuţie

1.Ce a vrut să spună Ellen White când a scris că „Spiritul Inspiraţiei” le-a
fost împărtăşit învăţătorilor dintre neamuri? În ce măsură intervine
Dumnezeu în lumea ideilor din afara crestinismului? Poate un om să
fie mântuit dacă nu a auzit niciodată de Isus? Dacă da, pe ce bază?

2.În ce situaţie poate fi o casă particulară sau un apartament un loc potri­
vit de adunare pentru biserica de azi? Doar clădirile destinate bisericii
sunt cele mai recomandate ca locuri de închinare? De ce?

3.Cum poate biserica să-şi ajusteze metodele de lucru în funcţie de
situaţia locală?

Rezumat: Modul în care a procedat Pavel în diferite situaţii ne arată
cum să aplicăm mai bine principiile pe care Dumnezeu le-a lăsat pentru
noi în Scriptură. În aceste epistole, Pavel le-a oferit îndrumări crestinilor
care au trăit În Tesalonic într-o perioadă dificilă a istoriei.