Păstrarea relațiilor

STUDIUL 2 » 7 IULIE - 13 IULIE

Text de memorat: "Căci cine este. În adevăr. nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, Înaintea Domnului nostru Isus Hristos. Ia venirea lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră." (1 Tesaloniceni 2:19.20)

Gândul central: Adevărata evanghelizare duce la stabilirea de relatii
care pot rezista testului timpului şi care durează pentru veşnicie.

Pavel a susţinut în Tesalonic ceea ce am numi astăzi „o campanie de
evanghelizare” de trei săptămâni. Cuvântările lui au stârnit interesul mul­tor
oameni, dar şi opoziţia conducătorilor religioşi şi a unui grup de oameni
rau intenţionaţi. In cele din urmă, Pavel a fost alungat de conducerea
cetăţii care a căutat totodată să împiedice revenirea sa acolo.

Studiul acesta se ocupă de evenimentele care s-au petrecut după încer-­
carea lui Pavel de a vesti Evanghelia în cetatea Tesalonic. Ar fi fost usor
pentru Pavel să îşi concentreze atenţia asupra opozanţilor săi şi asupra ob-­
stacolelor pe care le întâlnise. Insă gândurile lui s-au îndreptat în primul
rand spre relaţiile pe care le stabilise cu membrii noii comunităti crestine.

Pavel a fost foarte îndurerat de faptul că nu a putut petrece mai mult
timp cu credincioşii. El ştia că, în condiţiile acestea, ei erau vulnerabili la
sentimentele de descurajare şi la influenţele negative. Fiindcă nu putea fi
printre el In persoană, el a fost îndemnat de Duhul Sfânt să le scrie scri­-
sori. Aceste scrisori fac parte din Noul Testament si sunt cunoscute sub titlul de „Epistolele către tesaloniceni”.

Opoziţia din Tesalonic

1.Care a fost motivul principal al opoziţiei faţă de mesajul lui Pavel? Ce acuzaţii i s-au adus pentru a stârni interesul autorităţilor faţă de acest caz? Cum au răspuns autorităţile? Faptele 17:5-9

Atunci când cineva predică învătături noi si oamenii se entuziasmează
conducătorii şi învăţătorii altor grupuri religioase pot deveni invidioşi.
Atenţia care le era acordată altădată este acum îndreptată spre altcineva.
Faptul acesta îi determină să recurgă la metode iraţionale pentru a încerca
să reducă influenţa noului învăţător.

Potrivit istoricului roman Tacitus, cu puţin timp înainte de evenimen­
tele descrise În Fapte 17, Între iudeii din Roma a apărut un conflict din
cauza unui om pe care Tacitus Îl numeşte „Chrestus”. Termenul reflectă
interpretarea probabil greşită (datorată scrierii greşite a numelui lui
Hristos) pe care o dădeau romanii conceptului iudaic de Mesia, În greacă,
„Hristos”. Se pare că cineva predicase Evanghelia în Roma şi dezbinase
comunitatea iudeilor de acolo. Pentru autoritătile romane agitatia cu
privire la Mesia suna a pregătire pentru instalarea unui nou împărat pe
tronul Romei (vezi Faptele 17:7). Probabil că acesta a fost motivul pen-­
tru care împăratul Claudiu i-a expulzat pe toţi iudeii din capitală (cap.
18:2). Câţiva exilaţi s-au stabilit sau au trecut prin Tesalonic, aducând la
cunoştinţa locuitorilor cetăţii ce se întâmplase la Roma. Ştiind că Evan-­
ghelia produsese tulburări serioase printre iudeii de acolo, conducătorii
religioşi din Tesalonic au luat hotărâre a să Împiedice astfel de manifestări
În cetatea lor.

Cetatea Tesalonic era condusă de un consiliu format, probabil, din
cinci sau şase „dregători” care luau deciziile împreună. Procedura aceas-­
ta le oferea o autonomie destul de mare faţă de Roma, o autonomie la
care, bineînţeles, nu erau dispuşi să renunţe. Dat fiind contextul, reacţia
autorităţilor în acest caz a fost destul de interesantă. Dacă s-ar fi repetat
situaţia din Roma, noii creştini ar fi fost supuşi unor pedepse corporale
aspre. Totuşi conducătorii cetăţii au acţionat cu imparţialitate (compară
cu Fapte 16:22-40). Au luat de la noii creştini o sumă considerabilă, ca o
garanţie că nu vor produce alte tulburări, iar apoi i-au lăsat pe toţi să plece.

Gelozia si invidia ne pot distruge. Ce putem învăta din viata si din învătăturile
lui Isus pentru a obtine biruinta asuora acestor emoţii distrugătoare?

Episodul din Bereea

Persecuţia seamănă cu o şosea cu două benzi. Ea poate fi provocată de
defăimările şi de afirmaţiile maliţioase la adresa unor persoane care nu au
făcut nimic rău, dar şi de acţiunile nepotrivite ale credincioşilor (1 Petru
3:13-16; 4:12-16). E foarte posibil ca tulburările din Tesalonic să fi fost
stârnite de gelozia adversarilor lui Pavel şi, în aceeaşi măsură, de acţiunile
nepotrivite ale credincioşilor. Cele două scrisori către tesaloniceni arată
că Pavel era foarte Îngrijorat de faptul că unii membri ai bisericii nu aveau
o conduită adecvată.

EI Îi îndeamnă pe creştinii de acolo să ducă o viaţă liniştită şi să aibă o
purtare cuviincioasă Între vecinii lor păgâni (1 Tes. 4:11,12), îi mustră pe
cei care trăiesc În neorânduială (1 Tes. 5:14), le porunceşte credincioşilor
să Îi evite pe cei din comunitate care trăiesc În neorânduială (2 Tes. 3:6,7)
şi notează că unii membrii nu sunt doar dezordonaţi şi leneşi, ci „se ţin de
nimicuri” (2 Tes. 3:11). Unii membri creau probleme nu numai bisericii, ci
şi societăţii. Persecuţia s-a făcut simţită În Tesalonic, dar şi noii convertiţi
se făceau vinovaţi de fapte condamnabile.

2.Prin ce s-a deosebit experienţa lui Pavel din Bereea de cea din Tesa­
lonic? Ce lecţie putem desprinde de aici? Faptele 17:10-15

Bereenii erau dornici să afle mai multe despre Dumnezeu şi să cu­
noască Scriptura. Ei i-au ascultat pe apostoli cu deschidere, dar au verifi­
cat tot ce auzeau, studiind personal Vechiul Testament.

Ei sunt un exemplu pentru noi. Putem fi deschişi la idei noi, dar întot­
deauna trebuie să le verificăm pe baza învătăturilor Bibliei. Unele lucruri
trebuie să le învăţăm, iar de altele să ne dezvăţăm. În acelaşi timp, trebuie
să evităm învăţăturile greşite ca să nu ne îndepărtăm de adevăr.

Deşi persoanele turbulente din Tesalonic au venit şi în Bereea, iu­
deii de acolo nu au respins mesajul: „Mulţi dintre ei … au crezut” (vers.
12). Ulterior, Pavel a fost nevoit să plece de urgenţă la Atena, iar Sila şi
Timotei au rămas în Bereea pentru a-i încuraja şi Întări În credinţă pe noii
convertiţi.

În ce alte situaţii a acţionat greşit biserica creştină? Ce lecţii putem învăţa
din greşelile lor? Pregăteşte răspunsurile pentru studiul pe grupe din Sabat.

La Atena

Potrivit pasajului din Faptele 17:14-16, Sila şi Timotei au rămas În Be­reea, iar Pavel a fost escortat până la Atena. Prin însoţitorii săi, Pavel le-a transmis lui Sila şi lui Timotei rugămintea de a veni după el în Atena, dar nu se mai aminteşte dacă ei au făcut acest lucru. Apoi, în 1 Tesaloniceni 3:1,2, aflăm că, de la Atena, Pavel l-a trimis pe Timotei înapoi, la Tesa­lonic. Aşadar, se pare că cel puţin Timotei a venit după el la scurt timp după aceea.

3.Când li se adresează iudeilor. Pavel începe cu textele mesianice din Vechiul Testament. De la ce temă porneşte când li se adresează filoso­filor păgâni din Atena? Faptele 17:2.3.16-34
După ce ajunge În Atena, Pavel nu merge direct la Areopag (Colina lui
Marte) ca să stea de vorbă cu filosofii de acolo. La început, el Îşi ia timp
să străbată cetatea pe jos şi să facă unele observaţii. Apoi intră în discuţie
cu iudeii şi cu unii greci din sinagoga de acolo. Le împărtăşeşte Evan­
ghelia după metoda lui obişnuită (Faptele 17:2,3) şi, În plus, Încearcă să
adune informaţii despre cultura dominantă în zona respectivă. Primul pas
în orice efort misionar este acela de a asculta şi de a învăţa despre credinţa
şi concepţiile oamenilor cu care încerci să lucrezi.

Pavel a petrecut un timp şi În piaţa din Atena (care se afla În aceeaşi
zonAă cu Areopagul) şi a stat de vorbă cu cei care erau dispuşi să discute cu
el. In acest răstimp a stârnit curiozitatea unor filosofi epicurieni şi stoici
car~ l-au invitat să li se adreseze din locul destinat acestui gen de discuţii.

In faţa intelectualilor din Atena, el şi-a început discursul cu câteva
observaţii despre cetatea lor şi despre religiile prezente acolo. Punctul de
trecere spre prezentarea teologică a fost crearea lumii, un subiect intere­
sant atât pentru el, cât şi pentru ascultătorii săi. Spre deosebire de abor­
darea de la sinagogă, el nu a adus argumente din Scriptură, ci din scrieri cu
care ascultătorii erau familiarizaţi (face referiri la scriitorii greci şi citează
din ei). Totuşi, atunci când a păşit dincolo de zona în care ei se simţeau
confortabil din punct de vedere intelectual, filosofii au pus punct discuţiei
imediat. Unii însă au rămas să stea de vorbă cu Pavel şi s-au convertit.

Cât de bine cunoaştem concepţiile şi convingerile religioase ale oamenilor din jurul nostru? De ce este important să avem măcar niste cunostinte minime despre acestea?

Sosirea În Corint

Faptele 18: 1-18 se intersectează cu istoria lumii în două puncte.

Primul este expulzarea iudeilor din Roma în timpul domniei lui Claudiu
(Faptele 18:2). Informaţiile din sursele extrabiblice plasează acest eve-­
niment în anul 49 d.Hr. Celălalt este menţionarea proconsulului Galion
(„cârmuitor”, cap. 18:12). Proconsulii din Corint erau numiţi o dată la un
an, iar informaţiile din inscripţii şi alte izvoare datează corect perioada în
care el a fost în functie între anii 50 si 51 d.Hr. Cercetătorii critici pun la
îndoială istoricitatea’ cărţii Faptele apostolilor, dar există multe referinţe
de acest tip care confirmă istoricitatea ei.

Timotei a călătorit, probabil, de la Tesalonic la Bereea împreună cu
Pavel şi Sila (Faptele 17:10,14,15) după alungarea lor din Tesalonic. Apoi
i s-a alăturat lui Pavel în Atena, iar de acolo a fost trimis la Tesalonic
(1 Tesaloniceni 3:1,2). După aceea i s-a alăturat lui Sila (Faptele 18:5)
şi, în cele din urmă, a mers la Corint pentru a se întâlni cu Pavel. Prima
Epistolă către tesaloniceni a fost scrisă, probabil, din Corint la scurt timp
după sosirea lui Timotei. Pavel ştia ce credeau oamenii din Ahaia, re-­
giunea unde se afla Corintul (1 Tesaloniceni 1:7,8), iar în această primă
scrisoare a răspuns la informaţiile pe care i le adusese Timotei (1 Tesa­
loniceni 3:5,6).

4.Citeste 1 Corinteni 1:18 -2:2. Care este ideea principală pe care o trans­mite Pavel aici? Ce ni se spune despre strategiile misionare folosite de Pavel În Atena şi În Corint?

Probabil că Pavel nu a fost satisfăcut de rezultatul întâlnirii sale cu
filosofii din Atena, pentru că în Corint ia decizia de a-i aborda pe greci
mai direct. El nu renuntă la ideea de a-i întâmpina pe oameni la nivelul
lor, pentru că recomandă această metodă în mod clar în aceeaşi epistolă
(1 Corinteni 9:19-23). Ceea ce demonstrează el în Atena şi în Corint este
faptul că procesul de întâmpinare a oamenilor la nivelul lor nu este o
stiintă exactă’ este nevoie de învătare si de adaptare permanentă. Pavel nu
a folosit aceeasi metodă de abordare în toate cetătile. EI varia metodele în
funcţie de timpul, cultura şi circumstanţele în care lucra.

Reciteste pasajeLe studiate astăzi. Ce relevanţă au eLe pentru noi, într-o
vreme în care „înţelepciunea Lumii” intră în conflict cu „nebunia crucii”?

Pavel Îşi mărturiseste simţămintele

5.Citeşte 1 Tesaloniceni 2:17 – 3:10. Ce ne spune pasajul acesta despre ataşamentul emoţional şi despre relaţia lui Pavel cu aceşti credincioşi? Ce învăţăm de aici despre modul În care ar trebui să ne raportăm la cei cărora le slujim?

Datorită profunzimii gândirii lui şi tonului său agresiv (vezi, de
exemplu, Galateni 1:6,7; 3:1-4; 4:9-11), Pavel Iasă uneori impresia că ar-
dispreţui sentimentele şi relaţiile personale. Însă acest interludiu fascinant
din 1 Tesaloniceni ne demonstrează contrariul. Pavel era un misionar care
se axa pe relaţii, respectând Marea Trimitere, unde accentul principal este
pus pe formarea de ucenici (Matei 28:19,20).

În pasajul studiat, Pavel îşi dezvăluie emoţiile. EI le mărturiseşte tesa­-
lonicenilor că îşi doreşte mult să-i vadă. Dorinţa sa este ca, la venirea lui
Isus, ei să fie slava lucrării sale. Pavel nu este satisfăcut ca în final să ca­-
pete singur mântuirea; el vrea o dovadă că viaţa lui a produs o schimbare
permanentă în bine pentru Impărătia lui Dumnezeu.

În momentul în care nu a mai putut „răbda” dorul faţă de credincioşii
din Tesalonic, Pavel l-a trimis pe Timotei să-i aducă veşti despre ei. Teme-­
rea lui era ca nu cumva Satana să îi fi îndepărtat de convingerile pe care le
imbrăţişaseră la început. Însă veştile aduse de Timotei despre statornicia
lor în credintă l-au îmbărbătat foarte mult.

În 1 Tesaloniceni 3:6 se face o aluzie interesantă la un sentiment mai
profund. Pavel se bucură că ei păstrează o amintire plăcută despre el şi
că doresc să îl vadă la fel de mult cum si el îsi doreste să îi vadă pe ei.
Întrucât plecarea din Tesalonic a fost bruscă, se pare că el nu ştia sigur ce
părere îşi făcuseră despre el şi despre absenţa lui. De aceea, vestea despre
credincioşia tesalonicenilor a însemnat foarte mult pentru el. Sentimentul
valorii personale era legat probabil, într-o oarecare măsură, de succesul
misiunii sale. Până la urmă, şi Pavel era om!

Veştile aduse de Timotei i-au produs o mare bucurie. Dar bucuria
aceasta nu îi potoleşte dorul de a-i vedea personal şi de a continua instru­
irea lor în umblarea creştină. Totuşi, pentru că nu putea să îi viziteze per-­
sonal, îl trimite mai întâi pe Timotei şi apoi le scrie scrisori. Aceste scrisori
sunt incluse în Noul Testament.

Studiu suplimentar

Dacă ne-am smeri înaintea lui Dumnezeu si am fi buni si amabili, cu o
inimă sensibilă şi plină de milă (subl. adăugată), atunci ar fi o sută de con-
vertiri la adevăr acolo unde acum nu este decât una. Dar, deşi mărturisim
că suntem converti ţi, noi purtăm cu noi peste tot bagajele eului, pe care le
considerăm prea preţioase ca să renunţăm la ele. Este privilegiul nostru să
lăsăm această povară la picioarele lui Hristos şi, în locul ei, să luăm carac-­
terul si asemănarea cu Hristos. Mântuitorul asteaptă ca noi să facem acest
lucru.'” – Ellen G. White, Mărturii, voI. 9, pag. 189, 190

„În timpul lucrării Sale, Isus a prezentat continuu înaintea ucenicilor
faptul că trebuia ca ei să fie una cu El în lucrarea Sa de răscumpărare a
lumii din sclavia păcatului. [ … ] În toată lucrarea Lui, El i-a instruit pentru
o lucrare individuală si aceasta urma să se întindă pe măsură ce numărul
membrilor creştea, ajungând până la cele mai îndepărtate colţuri ale
pământului.” – Idem, Faptele apostoLilor, pag. 32

Întrebări pentru discuţie

1.Discutaţi răspunsurile la întrebarea de luni a studiului. Cum putem
evita acest tip de greşeli? Oare le comitem chiar acum?

2.Citatul din Mărturii, voI. 9, afirmă că „eul” este o barieră în calea unei lucrări mai puternice şi a unui număr mai mare de convertiri în rândul celor pierduţi. Cum se manifestă eul în viaţa noastră? Cum putem învăţa să murim faţă de el? Care este singura cale de a muri faţă de eu?

3.Punctul central al Marii Trimiteri (Mat. 28:19,20) este formarea de
ucenici. Împărtăşeşte câteva experienţe personale legate de modul în
care ai devenit ucenic sau i-ai ajutat pe alţii să devină ucenici. Este
biserica ta orientată spre formarea de ucenici? Cum poate progresa?

4.Tu poţi vorbi despre „nebunia” crucii? De ce a folosit Pavel acest
cuvânt? Ce ne spune aceasta despre cât de limitată este cunoaşterea
realităţii dacă adevărul cel mai important este considerat de mulţi
drept „nebunie”?

Rezumat: În doar trei săptămâni, Pavel s-a ataşat profund de noii
credinciosi din Tesalonic. Fiindcă nu a putut să se întoarcă imediat la ei, l-a
trimis înaintea lui pe Timotei şi şi-a exprimat simţămintele faţă de ei în două
epistole scrise prin inspiraţia Duhului Sfânt. Evanghelizarea autentică nu
se mulţumeşte doar cu acceptarea convingerilor creştine, Toate aspectele
vietii – fizic mintal si emotional – sunt incluse în viata crestină.