Studii biblice

Aprofundează valorile Scripturii cu ajutorul studiilor în format audio

Mântuirea şi timpul sfârşitului

STUDIUL 4 » 21 APRILIE - 27 APRILIE
Textul de memorat: „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.” (1 Ioan 4:10)
0:00
0:00

O diferenţă majoră interesantă între creştinism şi celelalte religii este faptul că, în acestea din urmă, accentul cade preponderent pe învăţăturile fondatorilor lor şi nu pe faptele făcute de aceştia pentru ele. Şi aceasta deoarece faptele de acest tip, chiar dacă au existat, nu au rol mântuitor. Fondatorii n-au putut decât să-i înveţe pe adepţii lor o cale prin care se puteau „mântui” singuri.

Însă creştinii nu subliniază doar ce i-a învăţat Isus, ci şi ce a făcut El, fiindcă ce a făcut El constituie singura cale prin care suntem mântuiţi. Întruparea Sa ca om (Romani 8:3), moartea Sa pe cruce (Romani 5:8), învierea Sa (1 Petru 1:3) şi lucrarea Sa din cer (Evrei 7:25) – doar acestea ne mântuiesc. Eforturile noastre nu au niciun merit. „Dacă aţi aduna tot ce este bun, sfânt, nobil şi demn de primit la un om şi apoi l-aţi prezenta îngerilor lui Dumnezeu ca fiind o contribuţie la mântuirea omului sau un merit, propunerea ar fi respinsă ca trădare.” (Ellen G. White, Credinţa şi faptele, ed. 2005, p. 18)

Adevărul acesta are o însemnătate extraordinară pentru noi, cei care trăim în zilele din urmă şi care suntem înconjuraţi de atâtea amăgiri!

Duminică, 22 aprilie – Dragostea Tatălui

Cu puţin înainte de răstignire, Isus le-a spus ucenicilor că oamenii pot veni la Tatăl doar prin El.

1. Care a fost cererea lui Filip şi ce i-a răspuns Domnul? Ce învăţăm de aici despre Tatăl? Ce concepţii greşite despre Dumnezeu ar trebui să fie clarificate de răspunsul Său? Ioan 14:8,9

Unii spun că Dumnezeu este prezentat în Vechiul Testament ca fiind drept, iar în Noul Testament ca fiind plin de îndurare, bunătate şi iertare. Distincţia aceasta nu este însă validă. Dumnezeu este unul şi acelaşi şi are acelaşi caracter atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament.

Unul dintre motivele venirii lui Hristos în lumea noastră a fost tocmai acela de a ne arăta adevărul despre Dumnezeu Tatăl. De-a lungul secolelor, ideile greşite despre El şi despre caracterul Său s-au răspândit deopotrivă în lumea păgână şi în poporul ales de El. „Pământul s-a întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi îndepărtate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia să fie sfărâmată.” (Ellen G. White, Viaţa lui lisus, ed. 2015, p. 12)

Dumnezeu nu Se schimbă. Dacă am cunoaşte împrejurările exacte în care s-au petrecut evenimentele din Vechiul Testament, am înţelege că Dumnezeu este la fel de milos în Vechiul ca şi în Noul Testament. Scriptura declară: „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8) şi nu Se schimbă. „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci” (Evrei 13:8).

Şi să nu uităm că Dumnezeul Vechiului Testament S-a dat ca jertfă pe cruce.

El este milostiv, plin de îndurare şi îndelung răbdător (Psalmii 145:8). El este bun (Psalmii 143:8) şi-i iubeşte pe urmaşii Lui (Psalmii 147:11). Planul Său este să le dea un viitor şi o nădejde (Ieremia 29:11). În iubirea Sa, nu-i va mustra mereu, ci Se va bucura de ei cu mare bucurie (Ţefania 3:17). Dumnezeu Tatăl are toate aceste calităţi şi chiar mai multe decât putem exprima noi!

Ce importanţă are, pentru cei cărora le este frică uneori de Dumnezeu, faptul că Isus Îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl?

Luni, 23 aprilie – Dragostea lui Hristos

Păcatul a creat o prăpastie uriaşă între omenire şi Dumnezeu. Dacă nu se găsea cineva care să o acopere, omenirea era sortită pieirii. Iar rezolvarea problemei păcatului şi repunerea omenirii căzute în legătură cu Dumnezeul cel drept şi sfânt păreau extrem de dificile. Cineva etern şi divin ca Dumnezeu însuşi trebuia să devină om şi, în natura umană, să Se ofere ca jertfă pentru păcatele noastre.

2. Ce ne spun textele din Ioan 1:1-3,14 şi Filipeni 2:5-8 despre Isus?

Hristos era etern şi nu depindea de nimeni şi de nimic ca să existe. El era Dumnezeu – nu părea doar a fi Dumnezeu. Natura Lui era de esenţă divină şi eternă. Isus Şi-a păstrat divinitatea, dar S-a făcut fiinţă umană ca să păzească Legea în corp omenesc şi să moară ca înlocuitor pentru toţi călcătorii Legii, adică pentru fiecare dintre noi (Romani 3:23).

Hristos S-a făcut om şi nu a avut niciun privilegiu în plus faţă de ceilalţi oameni. El a păzit Legea lui Dumnezeu, dar nu pentru că El era şi Dumnezeu, şi om, ci prin dependenţa Sa totală de puterea Tatălui, putere care stă şi la dispoziţia noastră.

El a fost Dumnezeu deplin şi om deplin. Aceasta înseamnă că Acela care „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3) a fost şi „pruncul culcat în iesle” (Luca 2:16). Înseamnă că Acela care „este mai înainte de toate lucrurile” şi prin care „se ţin toate lucrurile” (Coloseni 1:17) a fost şi copilul care „creştea în înţelepciune, în statură” (Luca 2:52). Înseamnă că Acela despre care se spune că „nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3) a fost şi Cel omorât prin atârnarea pe lemn (Faptele 5:30).

Dacă toate acestea ne vorbesc despre dragostea Lui pentru noi şi dacă dragostea Lui este o manifestare a iubirii Tatălui, atunci avem nenumărate motive să fim bucuroşi şi recunoscători!

Citeşte Romani 8:38,39. Ce argumente ne oferă textele studiate astăzi ca să credem declaraţia lui Pavel de aici?

Marţi, 24 aprilie – Dragostea Duhului

Scriptura arată că Duhul Sfânt este o persoană. Creştinii sunt botezaţi şi în Numele Său (Matei 28:19). Duhul îl proslăveşte pe Hristos (Ioan 16:14). Duhul îi convinge pe oameni de păcat (Ioan 16:8). El Se poate întrista (Efeseni 4:30). El este Mângâietorul (Ioan 14:16) sau, potrivit altor versiuni, Ajutorul, Sfătuitorul. El ne învaţă (Luca 12:12), mijloceşte pentru noi (Romani 8:26) şi ne sfinţeşte (1 Petru 1:2). Duhul îi călăuzeşte pe oameni în tot adevărul (Ioan 16:13).

Într-un cuvânt, Duhul Sfânt este Dumnezeu în aceeaşi măsură ca Tatăl şi Fiul. Ei sunt împreună un singur Dumnezeu.

3. Tot ce face Duhul este o manifestare a iubirii divine. Ce face El, printre altele? Luca 12:12; Ioan 16:8-13; Faptele 13:2

Una dintre dovezile că Duhul Sfânt este Dumnezeu e întruparea Domnului Hristos. Pruncul Isus a fost zămislit prin Duhul Sfânt (Matei 1:20). Duhul realizează legătura între Hristos, care S-a înălţat la cer în trup omenesc, şi credincioşii Săi, care sunt în lume.

Duhul Sfânt lucrează pentru noi alături de Tatăl şi de Fiul. „Dumnezeirea a fost mişcată de milă pentru neamul omenesc, iar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au dat totul pentru a aduce la îndeplinire a planul de mântuire.” (Ellen G. White, Sfaturi pentru sănătate, ed. 2000, p. 206)

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ne iubesc la fel de mult şi Se implică la fel de mult ca să ne mântuiască în împărăţia cea veşnică.

Ce idee încurajatoare putem desprinde din faptul că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt lucrează împreună pentru binele nostru veşnic?

Miercuri, 25 aprilie – Asigurarea mântuirii

Poate că unii creştini, chiar şi adventişti, s-ar putea întreba dacă vor fi mântuiţi. Ei nu sunt convinşi şi îşi doresc foarte mult să ştie care le va fi destinul. Îşi dau toate silinţele să fie oameni buni şi sunt conştienţi că sunt totuşi păcătoşi. Privesc la ei înşişi şi nu găsesc niciun motiv de încurajare pentru a continua călătoria creştină.

Când vedem discrepanţa enormă dintre caracterul lui Isus şi caracterul nostru şi când citim texte precum: „… strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află” (Matei 7:14), cine dintre noi nu are momente în care se întreabă dacă a aflat într-adevăr această cale?

Ca să fim pregătiţi pentru timpul sfârşitului, trebuie să avem o relaţie sigură cu Dumnezeu în momentul de faţă. Noi putem să ne bucurăm încă de pe acum de realitatea mântuirii, pentru că suntem siguri de împlinirea făgăduinţelor Lui. După cum am văzut deja, Dumnezeirea lucrează pentru noi. Avem toate motivele să credem că vom fi mântuiţi.

4. Ce speranţă şi ce asigurare găsim în textele de mai jos cu privire la mântuire şi la tot ce a făcut şi a promis Dumnezeu că va face pentru noi? Psalmii 91:15,16, Ioel 2:31,32, Ioan 10:28, Romani 10:9-13, 1 Ioan 5:11-13

Noi am primit chemarea, ba chiar porunca, de a duce o viaţă sfântă, însă viaţa sfântă este rodul, urmarea mântuirii prin Hristos şi nu mijlocul de a obţine mântuirea. Ni se cere să fim credincioşi, chiar până la moarte, şi să ne bizuim tot timpul pe Hristos, singura noastră speranţă. În zilele din urmă, poporul lui Dumnezeu va fi găsit credincios şi ascultător, iar credincioşia şi ascultarea aceasta se bazează pe dragostea faţă de Dumnezeu.

Joi, 26 aprilie – Evanghelia veşnică

5. Citeşte Apocalipsa 14:6,7. Ce este această „Evanghelie veşnică”?

Ni se spune aici că Evanghelia este „veşnică” – o nouă dovadă că Dumnezeu este mereu acelaşi. Dumnezeul neschimbător are o Evanghelie neschimbătoare. Ea le oferă asigurare tuturor celor dispuşi să o accepte. Ea ne descoperă dragostea Lui neschimbătoare şi trebuie să fie vestită în toată lumea, toţi trebuie să aibă ocazia de a o auzi. Iar poporul este chemat să o vestească tuturor.

6. Când a venit la existenţă Evanghelia? Efeseni 1:4,5

Am fost aleşi în El „înainte de întemeierea lumii”! Dumnezeu a conceput planul pentru mântuirea noastră înainte să creeze lumea.

Observă câteva cuvinte din aceste versete: „ne-a ales”, „ne-a rânduit mai dinainte”, „să fim înfiaţi”, „după buna plăcere a voii Sale”. Observă cum subliniază aceste două versete ideea că Dumnezeu vrea să avem viaţa veşnică „în El”. Iar faptul că El a făcut toate aceste lucruri dinainte (vezi şi 2 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 1:9) ne vorbeşte despre harul Lui, ne arată că mântuirea nu este urmarea faptelor noastre sau a meritelor noastre, ci este în întregime rodul caracterului Său plin de dragoste. Cum ar putea mântuirea să fie urmarea faptelor noastre, dacă am fost aleşi pentru mântuire în El, înainte să venim la existenţă? Ce putem face noi este fie să o acceptăm, fie să o refuzăm.

Cum se manifestă acceptarea mântuirii în viaţa celor aleşi? Printr-o viaţă sfântă şi neprihănită (vezi Efeseni 1:4). Căci şi în acest scop am fost aleşi.

Noi suntem chemaţi să răspândim „Evanghelia veşnică” în lume, ca parte a mesajului pentru oamenii care trăiesc înainte de revenirea lui Hristos. De ce este necesar să cunoaştem din proprie experienţă „Evanghelia veşnică” înainte de a le-o vesti altora?

Vineri, 27 aprilie – Un gând de încheiere

Noi putem avea asigurarea mântuirii, dar trebuie să ne ferim de încumetare. Există oare o falsă asigurare a mântuirii? Da, există. Isus ne-a avertizat: „Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci, le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege»” (Matei 7:21-23).

Oamenii aceştia au comis două greşeli fatale. În primul rând, deşi au făcut lucruri mari în Numele Domnului, nu au împlinit voia Lui, adică nu au păzit Legea Sa. Isus nu a spus: „Depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care nu sunteţi fără păcat” sau „voi toţi care nu sunteţi fără greşeală” sau „voi toţi care nu sunteţi desăvârşiţi”, ci „voi toţi care lucraţi fărădelege”. Cuvântul „fărădelege” redă termenul anomian, adică „fără lege”. Şi, în al doilea rând, oamenii aceştia vorbesc doar despre ei şi realizările lor: „N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Cât de departe trebuie să fi trăit ei de Hristos dacă s-au încumetat să aducă propriile fapte ca argument pentru a obţine mântuirea! Singurele fapte care ne mântuiesc sunt cele pe care le-a săvârşit Hristos şi pe care le-a pus în contul nostru prin credinţă! De aceasta depinde garanţia noastră – nu de noi înşine ori de faptele noastre, ci doar de ce a făcut Hristos pentru noi. Vrei asigurare? Ascultă de Legea lui Dumnezeu şi bazează-te doar pe meritele neprihănirii lui Hristos şi vei avea toată asigurarea după care tânjeşti!

BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Ioan 10-16
1. Ce anume a prorocit Caiafa fără să-şi dea seama?
2. Ce scrie Ioan că a spus Isaia când a văzut slava Domnului?
3. Ce a spus Isus că îi va ajuta pe ucenici să creadă că El este Hristosul?
4. De câte ori apare expresia „v-am spus aceste lucruri” în capitolele 14-16?

Istoria mântuirii, capitolul 9
5. Ce îşi imaginau aceia care nu credeau în Dumnezeu că se va întâmpla când turnul lor va ajunge până la nori?

Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader
.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!

Vizualizări:
SUS

2018 Pregătire pentru timpul sfârşitului

Conflictul cosmic
STUDIUL 1 » 31 MARTIE - 6 APRILIE
Daniel şi timpul sfârşitului
STUDIUL 2 » 7 APRILIE - 13 APRILIE
Isus şi cartea Apocalipsa
STUDIUL 3 » 14 APRILIE – 20 APRILIE
Mântuirea şi timpul sfârşitului
STUDIUL 4 » 21 APRILIE - 27 APRILIE
Hristos în sanctuarul ceresc
STUDIUL 5 » 28 APRILIE - 4 MAI
Încumetarea de a schimba Legea
STUDIUL 6 » 5 MAI – 11 MAI
Mica Apocalipsă – Matei 24 şi 25
STUDIUL 7 » 12 MAI – 18 MAI
Închinaţi-vă Creatorului!
STUDIUL 8 » 19 MAI – 25 MAI
Amăgirile din timpul sfârşitului
STUDIUL 9 » 26 MAI – 1 IUNIE
Statele Unite şi Babilonul
STUDIUL 10 » 2 IUNIE – 8 IUNIE
Sigiliul lui Dumnezeu sau semnul fiarei
STUDIUL 11 » 9 IUNIE – 15 IUNIE
Babilonul şi Armaghedonul
STUDIUL 12 » 16 IUNIE – 22 IUNIE
Revenirea Domnului nostru Isus Hristos
STUDIUL 13 » 23 IUNIE – 29 IUNIE

Alte trimestre

2024 Cartea psalmilor
Trimestrul 1-2024
2023 Trei mesaje cerești
TRIMESTRUL 2-2023
2022 Cartea Geneza
TRIMESTRUL 2 – 2022
2021 Odihnă în Hristos
TRIMESTRUL 3 – 2021
2021 Isaia
TRIMESTRUL 1 – 2021
2020 Educaţia creştină
TRIMESTRUL 4 – 2020
2020 Bucuria misiunii
TRIMESTRUL 3 – 2020
2020 Cum să interpretăm Scriptura
TRIMESTRUL 2 – 2020
2020 Daniel
TRIMESTRUL 1 – 2020
2019 Ezra şi Neemia
TRIMESTRUL 4 – 2019
2019 Slujirea celor în nevoie
TRIMESTRUL 3 – 2019
2019 Anotimpurile familiei
TRIMESTRUL 2 – 2019
2019 Cartea Apocalipsa
TRIMESTRUL 1 – 2019
2018 Unitatea în Hristos
TRIMESTRUL 4 – 2018
2018 Faptele apostolilor
TRIMESTRUL 3 – 2018
2017 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 3 - 2017
2016 Evanghelia dupa Matei
TRIMESTRUL 2-2016
2016 Cartea lui Iov
TRIMESTRUL 4-2016
2015 Ieremia
TRIMESTRUL 4-2015
2015 Misionarii
TRIMESTRUL 3-2015
2015 Luca
TRIMESTRUL 2-2015
2015 Cartea proverbele
TRIMESTRUL 1-2015
2014 Epistola lui Iacov
TRIMESTRUL 4-2014
2014 Ucenicia
TRIMESTRUL 1-2014
2013 Sanctuarul
TRIMESTRUL 4-2013
2013 La început, Dumnezeu ...
TRIMESTRUL 1-2013
2012 Creșterea în Hristos
TRIMESTRUL 4-2012
2012 Tesaloniceni
TRIMESTRUL 3-2012
2012 Dumnezeul nostru minunat
TRIMESTRUL 1-2012
2011 Evanghelia în Galateni
TRIMESTRUL 4-2011
2011 Închinarea
TRIMESTRUL 3-2011