Încumetarea de a schimba Legea
STUDIUL 6 » 5 MAI – 11 MAI
Textul de memorat: „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme.” (Daniel 7:25)
În centrul concepţiei noastre despre evenimentele finale ale istoriei se află Legea lui Dumnezeu şi, mai exact, porunca a patra, cea referitoare la ziua a şaptea care este ziua de odihnă. Noi suntem de acord că mântuirea este doar prin credinţă şi că păzirea Legii, inclusiv a Sabatului, nu poate aduce mântuire, dar credem totodată că, în timpul sfârşitului, ascultarea de Legea lui Dumnezeu, inclusiv de porunca a patra, va constitui semnul distinctiv al credinţei.
Distincţia aceasta va deveni foarte clară în timpul evenimentelor sfârşitului descrise în Apocalipsa 13 şi 14, când puterile religioase şi politice se vor uni într-un singur organism despotic cu scopul de a le impune locuitorilor pământului o formă falsă de închinare. Actul acesta este contrar soliei din Apocalipsa 14:7, prin care oamenii sunt chemaţi să se închine Creatorului, „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”.
Duminică, 6 mai – Făgăduinţa
În Romani 8:1 găsim una dintre marile făgăduinţe ale Bibliei. Ea vine ca o încununare, ca o concluzie la ideile exprimate anterior. Şi o putem înţelege numai dacă studiem ce spune Pavel înainte de ea.
1. Ce situaţie prezentată de apostolul Pavel în Romani 7:15-25 face atât de bine-venită vestea din Romani 8:1?
S-a dezbătut mult în creştinism dacă Pavel vorbeşte aici despre starea lui de după sau de dinainte de convertire, dar un lucru este clar: el vorbeşte despre realitatea păcatului. Toţi oamenii, inclusiv creştinii, se regăsesc în lupta descrisă de el aici. Cine nu s-a simţit împins, de firea pământească şi de păcatul care „locuieşte” în el, să facă ce ştie că nu trebuie să facă sau să nu facă ce ştie că ar trebui să facă? Pentru Pavel, problema nu este Legea, ci firea pământească.
Cui nu i s-a întâmplat să vrea să facă binele, dar să facă răul? Chiar dacă nu susţine aici inevitabilitatea păcatului în viaţa creştinului născut din nou, Pavel transmite clar ideea că toţi cei care caută să asculte de Dumnezeu au de dus o luptă permanentă.
De aceea exclamă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Răspunsul lui se găseşte în Isus şi în marea făgăduinţă că „nu este nicio osândire” pentru cel care crede în Isus şi care, prin har, trăieşte după îndemnurile Duhului. Da, credincioşii au de dus o luptă, au de înfruntat ispite, păcatul este real. Însă cei care cred în Isus nu mai sunt condamnaţi de Lege, pentru că ei ascultă de ea. Ei învaţă să trăiască după îndemnurile Duhului şi nu după îndemnurile firii.
Reciteşte textele pe care le-am studiat astăzi. În ce măsură te regăseşti în situaţia descrisă de Pavel? Ce însemnătate are pentru tine făgăduinţa din Romani 8:1?
Luni, 7 mai – Legea şi păcatul
2. Care este legătura dintre Lege şi păcat, potrivit cu Romani 7:1-14? Ce ni se spune aici despre imposibilitatea de a fi mântuiţi prin Lege?
Din învăţăturile de aici, putem desprinde două idei principale. În primul rând, Pavel arată că nu Legea este problema. Ea este „sfântă, dreaptă şi bună”. Problema este păcatul, care duce la moarte. Cealaltă idee este că Legea nu are nicio putere să ne scape de păcat şi de moarte. Ea pune în evidenţă problema păcatului şi a morţii, o face mai vizibilă, dar nu are soluţia.
Numai cititorul superficial poate aduce textele acestea ca argument că Legea (Cele Zece Porunci) ar fi fost desfiinţată, ignorând numeroasele texte care arată că Legea este valabilă şi astăzi. Pavel nu susţine că Legea ar fi fost anulată. Dacă ar susţine aşa ceva, atunci tot ce spune el în rest nu mai are sens. Argumentul său funcţionează doar pe baza ideii că Legea este obligatorie astăzi, întrucât Legea este cea care arată că păcatul este o realitate şi că avem nevoie de Evanghelie.
3. Ce afirmă Pavel în Romani 7:13 despre Lege şi despre faptul că este necesară şi astăzi?
Nu Legea dă moartea, ci păcatul. Legea nu face decât să arate că păcatul este fatal. Legea este bună, fiindcă indică păcatul. Doar că nu are nicio soluţie pentru păcat. Numai Evanghelia are soluţia. Ideea transmisă de Pavel este că noi, creştinii, cei mântuiţi prin Hristos, trebuie să slujim „într-un duh nou” (Romani 7:6), adică să avem o relaţie cu Isus bazată pe credinţă, să avem încredere în meritele Sale şi în neprihănirea Sa, dacă ne dorim mântuirea (acesta este subiectul tratat în cea mai mare parte a cărţii Romani).
Ce ai învăţat până acum din experienţa ta de păzire a Legii despre nevoia de har?
Marţi, 8 mai – S-a schimbat ziua de odihnă?
Îi auzim des pe fraţii noştri creştini din alte confesiuni religioase afirmând că Legea a fost desfiinţată sau că acum nu mai suntem sub Lege, ci sub har. De fapt, ei vor să spună că porunca a patra a fost desfiinţată sau, poate, nici măcar atât. Ei susţin mai degrabă că ziua de odihnă de sâmbăta a fost înlocuită cu duminica, în cinstea învierii Lui Isus. Şi sunt convinşi că pot dovedi lucrul acesta cu texte biblice.
Să studiem câteva texte din Noul Testament care, potrivit convingerii lor, ar demonstra că ziua de odihnă a fost schimbată din ziua a şaptea în ziua întâi. În timp ce le citim, să ne întrebăm dacă ele vorbesc, într-adevăr, despre o astfel de schimbare sau dacă doar descriu evenimentele petrecute în ziua întâi, fără a merge până în punctul de a reglementa o schimbare.
4. Citeşte Ioan 20:19-23. De ce se adunaseră ucenicii în acel loc? Ce indicii avem în pasaj că nu era un serviciu divin în cinstea învierii lui Isus, cum pretind unii?
5. Citeşte Faptele 20:6,7. Există în acest pasaj dovezi că ziua de odihnă de sâmbăta a fost mutată duminica, în prima zi a săptămânii? Vezi şi Faptele 2:46.
6. Citeşte 1 Corinteni 16:1-4. În afară de îndemnul de a strânge darurile acasă în ziua întâi a săptămânii, se găseşte aici vreo învăţătură legată de schimbarea zilei de odihnă?
Cam acestea sunt, în esenţă, „dovezile” biblice întrebuinţate pentru a promova doctrina că ziua întâi a săptămânii ar fi luat locul zilei a şaptea. În afară de faptul că descriu câteva ocazii în care credincioşii s-au adunat în diverse scopuri, nici măcar un singur text nu lasă să se înţeleagă că adunările acestea ar fi fost servicii de închinare ţinute în ziua întâi şi că ele ar fi luat locul serviciilor de închinare din Sabatul zilei a şaptea. Argumentul acesta nu face decât să forţeze textul biblic pentru a susţine tradiţia creştină veche de secole privitoare la păzirea duminicii. Nu face decât să-i dea textului un alt sens decât cel intenţionat.
Miercuri, 9 mai – Ziua a şaptea în Noul Testament
După cum am văzut ieri, textele aduse de obicei ca argument că duminica ar fi luat locul sâmbetei ca zi de odihnă nu spun nici pe departe aşa ceva. În schimb, toate referirile la Sabatul zilei a şaptea din Noul Testament arată că el era încă păzit, ca parte a Celor Zece Porunci.
7. Ce ne spun pasajele din Luca 4:14-16; 23:55,56 despre păzirea Sabatului zilei a şaptea înainte şi după moartea Domnului Hristos?
Observăm că femeile care îl urmaseră pe Hristos „în ziua Sabatului, s-au odihnit după Lege” (Luca 23:56). Evident, aici este vorba despre Legea Celor Zece Porunci, scrisă pe piatră la Sinai. Nu avem niciun indiciu că ele ar fi învăţat de la Isus altceva decât să păzească poruncile lui Dumnezeu, din care face parte şi porunca despre Sabat. Hristos le-a spus ucenicilor clar: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15). Iar între poruncile Sale, pe care El însuşi le-a păzit, se afla şi păzirea Sabatului zilei a şaptea. Femeile acestea nu aveau cunoştinţă de vreo schimbare a zilei de odihnă.
8. Citeşte Faptele 13:14,42-44; 16:12,13. Ce dovezi găsim aici în legătură cu păzirea Sabatului zilei a şaptea? Dar cu privire la păzirea zilei întâi?
Nu găsim în aceste pasaje nicio dovadă că Sabatul ar fi fost mutat din ziua a şaptea în ziua întâi a săptămânii, ci doar dovada clară despre practica primilor credincioşi de a păzi Sabatul.
Este interesant şi faptul că la Filipi credincioşii nu se adunau la sinagogă, ci pe malul unui râu, unde Pavel aflase că era „un loc de rugăciune”. Iar practica închinării în Sabat a continuat mulţi ani după moartea lui Isus. Textele acestea nu indică aşadar vreo modificare a zilei de închinare.
Cum le poţi da păzitorilor duminicii mărturie despre Sabatul zilei a şaptea cu tact şi fără acuzaţii?
Joi, 10 mai – Încumetarea de a schimba Sabatul
Legea lui Dumnezeu, Cele Zece Porunci, este obligatorie şi astăzi (vezi şi Iacov 2:10-12) şi cuprinde şi porunca referitoare la păzirea Sabatului zilei a şaptea. În Biblie nu există niciun argument în favoarea păzirii duminicii. Atunci de ce o păzesc atât de mulţi creştini?
Daniel 7 vorbeşte despre apariţia pe scena lumii a patru mari imperii: Babilonul, Medo-Persia, Grecia şi Roma. Şi arată că, din ultimul, se va ridica un corn mic (Daniel 7:8). Acesta face parte tot din Imperiul Roman, doar că din a doua etapă a lui. Ce altceva să simbolizeze acest corn mic dacă nu papalitatea, care se trage din Roma şi care face parte până astăzi din ea? Thomas Hobbes scria în anii 1600: „Cine va studia geneza acestei mari autorităţi ecleziastice va observa cu uşurinţă că papalitatea nu este altceva decât fantoma Imperiului Roman dispărut, care şade încoronată pe cavoul acestuia.” (Leviathan, 1996, p. 463)
9. Ce lămuriri găsim în Daniel 7:23-25 cu privire la „atacul” împotriva Legii lui Dumnezeu şi a poruncii privitoare la ziua Sa?
Textul original arată că acest corn mic „a intenţionat” să schimbe Legea, a făcut planuri, dar nu a reuşit. De fapt, ce autoritate pământească ar putea să schimbe Legea lui Dumnezeu?
Sub Roma papală, Sabatul zilei a şaptea a fost înlocuit cu duminica, preluată din păgânism, şi acest lucru a devenit o tradiţie creştină atât de bine înrădăcinată, încât a fost păstrată şi de Reforma Protestantă – şi azi, protestanţii păzesc ziua întâi a săptămânii, rânduită printr-o hotărâre papală, în loc de a şaptea, cum spune porunca biblică.
10. Compară Apocalipsa 13:1-17 cu Daniel 7:1-8,21,24,25. Ce simboluri utilizate în ambele pasaje ne ajută să înţelegem ce se va întâmpla la sfârşit?
Ce cuvinte şi expresii din Apocalipsa 14:6,7 (în special versetul 7, care preia formularea din porunca a patra, Exodul 20:11) ne ajută să arătăm că Sabatul va avea un rol determinant în criza finală cu privire la închinare?
Vineri, 11 mai – Un gând de încheiere
Acelaşi balaur care a făcut război cu Dumnezeu în cer (Apocalipsa 12:7) face război şi cu poporul lui Dumnezeu de pe pământ, cu cei care „păzesc poruncile lui Dumnezeu” (Apocalipsa 12:17; vezi şi 13:2,4). Satana devine practic cel căruia i se aduce închinare (vers. 4). El continuă astfel războiul început în cer, iar punctul principal al atacului împotriva lui Dumnezeu este Legea divină.
„În porunca a patra, Dumnezeu este descoperit ca fiind Creatorul cerurilor şi al pământului şi, prin aceasta, se deosebeşte de toţi zeii falşi. Ziua a şaptea a fost sfinţită ca zi de odihnă pentru om, fiindcă este o amintire a lucrării de creaţie. Ea a fost destinată să-L păstreze pentru totdeauna în minţile oamenilor pe viul Dumnezeu ca sursă a existenţei şi ca ţintă a adorării şi a închinării. Satana se luptă să-i îndepărteze pe oameni de la devotamentul faţă de Dumnezeu şi de la ascultarea de Legea Sa; de aceea îşi îndreaptă eforturile îndeosebi împotriva acelei porunci care îl prezintă pe Dumnezeu drept Creator.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 43)
Noi ne închinăm Domnului pentru că El este Creatorul cerului şi al pământului, iar Sabatul zilei a şaptea este semnul calităţii Sale de Creator, semn care îşi are originea în săptămâna creaţiei (Geneza 2:1-3). Nu este de mirare că, în atacul îndreptat împotriva autorităţii lui Dumnezeu, Satana se luptă să desfiinţeze semnul principal al autorităţii Sale: Sabatul zilei a şaptea.
La sfârşit, Dumnezeu va avea pe pământ un popor care va rămâne neclintit şi statornic în credinţa în El, credinţă manifestată prin ascultarea de poruncile Sale – de toate, inclusiv de singura care precizează că Domnul este Creatorul, singurul vrednic de închinare.
BIBLIA ŞI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND
Biblia: Faptele apostolilor 3-9
1. Ce vârstă avea ologul de la poarta templului, denumită „Frumoasă”?
2. Ce anume i-a determinat pe marele-preot şi pe saduchei să-i arunce în temniţă pe apostoli?
3. Conform celor spuse de diaconul Ştefan, cine i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai?
4. Ce au făcut văduvele din Iope?
Istoria mântuirii, capitolul 11
5. Ce răspundere trebuie să simtă părinţii că apasă asupra lor?
Aici puteţi asculta cartea Istoria Mântuirii (Audio)
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat” din meniul „Departamente”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Ştirile de Sabat video pot fi vizionate sau descărcate de pe adresa de Internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia (secţiunea „Ştirile de Sabat”). De pe YouTube se poate descărca cu YTD Video Downloader.
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!