Estera și Mardoheu

STUDIUL 12 » 16 – 22 DECEMBRIE

De memorat: «El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului”.» (Isaia 49:6)

Play / pause

0:00

volume

Estera și Mardoheu

Sabat după-amiază

Una dintre cele mai impresionante relatări din Biblie, o relatare despre „misiunea interculturală”, se poate găsi în cartea Estera. De-a lungul secolelor s-au scris multe despre această carte și până astăzi mulți evrei țin sărbătoarea Purim, pe baza textelor din Estera 9:26-31.

Estera și vărul ei Mardoheu erau evrei care locuiau în capitala Imperiului Persan, Susa. Dintr-un oarecare motiv, spre deosebire de ceilalți evrei care se întorseseră în Iuda, ei, împreună cu alții, au rămas în țara prizonieratului lor.

Apoi, printr-o serie de providențe, Estera ajunge împărăteasă. „Împăratul a iubit pe Estera mai mult decât pe toate celelalte femei și ea a căpătat trecere și iubire înaintea lui mai mult decât toate celelalte fete. I-a pus cununa împărătească pe cap și a făcut-o împărăteasă în locul lui Vasti” (Estera 2:17).

Cu acest statut, Estera, chiar dacă oarecum reținută, a reușit să joace un rol major în istoria biblică. În modul său unic, acest fragment de istorie arată cum poporul lui Dumnezeu, chiar și printre străini, poate da mărturie despre adevăr.

Încearcă să citești cartea Estera pentru studiul din această săptămână.

Duminică, 17 decembrie

Prizonieri într-o cultură străină

Nu este niciodată ușor să fii expatriat, să fii nevoit să trăiești într-o țară străină. S-ar putea ca în zilele noastre să fie greu de înțeles cu ce s-au confruntat evreii, mai întâi sub stăpânirea babiloniană, apoi sub cea persană.

Foarte puțini dintre noi trăiesc într-o țară în care principiile credinței noastre adventiste să fie, într-o oarecare măsură, cuprinse în legile statului. Dar înainte de a fi deportați, evreii trăiseră în propria țară, unde principiile credinței lor erau încorporate în legile țării.

Pe de o parte, gândește-te cât de ușor era să Îi fii credincios lui Dumnezeu în aceste condiții. La urma urmei, cu cât mai ușoară ar fi păzirea Sabatului în ziua a șaptea dacă, de fapt, păzirea Sabatului în ziua a șaptea ar fi prevăzută în legislația statului?

Pe de altă parte, istoria sacră ne-a arătat că oricare ar fi decretele țării, chiar dacă sunt favorabile credinței, devotamentul trebuie să izvorască din inimă, din interior, altfel păcatul, apostazia și ruina vor urma cu siguranță. „Domnul zice: «Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească»” (Isaia 29:13).

În schimb, pe cei hotărâți să fie credincioși nici mediul cel mai nefavorabil nu îi poate împiedica să fie ascultători.

1: Citește Daniel 1:1-12; 3:1-12; 6:1-9. Deși unice într-o bună măsură, ce ne învaţă aceste situaţii despre dificultăţile cu care se confruntă poporul lui Dumnezeu pentru că trăiește într-o cultură străină?

Indiferent cine suntem sau unde locuim, facem parte până peste cap dintr-un mediu care – într-o măsură sau alta, fie prin legi sau cultură, fie prin ambele – poate ridica mari piedici credinței și mărturiei noastre. Aceste relatări din Daniel, cu tot cu finalul lor invariabil fericit, transmit că până și în împrejurări dificile oamenii Îi pot rămâne credincioși lui Dumnezeu. Și dacă aceste episoade nu s-ar fi încheiat bine, acești oameni au acționat fără îndoială în mod corect.

Care sunt lucrurile pe care le are de înfruntat credinţa ta în cultura ţării tale? Cum le răspunzi?

Luni, 18 decembrie

La o curte străină

În cele din urmă, după căderea Babilonului și ridicarea Medo-Persiei, mulți iudei s-au întors pe meleagurile lor ancestrale. Însă nu toți. Unii au rămas acolo unde locuiseră vreme de o generație sau mai multe.

Având în minte aceste informații, avem un oarecare context pentru istoria Esterei. „Împăratul Ahașveroș ședea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală” (Estera 1:2). Aici se desfășoară narațiunea biblică, în Imperiul Persan sub acest împărat.

În capitolul 1, împărăteasa Vasti iese din grațiile împăratului, ceea ce îl face să caute o altă împărăteasă, care să o înlocuiască pe Vasti. În acest context intră în scenă Estera și vărul ei Mardoheu.

2: Citește Estera 2:1-9. Ce ne spun aceste versete despre situaţia lui Mardoheu și a Esterei?

Se pare că Mardoheu, un angajat imperial, stătea la poarta palatului și locuia în cetatea Susa, cu fiica lui adoptivă, care era și verișoara lui, Estera. Datorită poziției lor și a faptului că locuiau acolo unde locuiau, erau afundați în cultura persană. Acesta trebuie să fi fost cel puțin în parte motivul pentru care Estera a fost aleasă pentru a fi prezentată împăratului. „Odată cu ele a fost luată și Estera și adusă la casa împăratului, sub privegherea lui Hegai, păzitorul femeilor” (Estera 2:8).

3: Citește Estera 2:10,20. Despre ce este vorba aici și de ce i-ar fi dat Mardoheu o astfel de poruncă?

Deși textul nu spune întocmai de ce, nu este greu de ghicit. Ca străini într-o cultură și religie străină – care, după cum vom vedea, poate fi ostilă –, au acționat înțelept prin păstrarea tăcerii cu privire la familia și poporul lor.

Care sunt împrejurările în care consideri că ar fi prudent să nu fim transparenţi cu privire la credinţa noastră? Sau ar trebui ca întotdeauna să fim deschiși cu privire la credinţa noastră? Dacă da, de ce da? Dacă nu, de ce nu?

Marţi, 19 decembrie

Buna mărturie a lui Mardoheu

Trăind într-o țară străină, Mardoheu și Estera ar fi putut avea necazuri, mai devreme sau mai târziu, dacă ar fi fost să rămână credincioși lui Dumnezeu. Acest lucru i s-a întâmplat cu siguranță lui Mardoheu.

4: Citește Estera 3:1-15. Ce s-a întâmplat aici și de ce?

Din Estera 3 aflăm că împăratul Xerxes (Ahașveroș) l-a onorat pe Haman și i-a oferit o poziție înaltă, cu autoritate și putere. Tuturor li s-a spus că trebuiau să se închine înaintea lui Haman. Citim însă că „Mardoheu nu-și pleca genunchiul și nu se închina” (Estera 3:2). Biblia nu ne spune motivul pentru care Mardoheu nu îngenunchea înaintea acestui om. Dar noi știm de ce. Mardoheu era un iudeu credincios. El nu era dispus să aducă omagii unui urmaș al lui Agag, un amalecit, care se număra printre vrăjmașii poporului său de la exod încoace (Deuteronomul 25:19). Cum ar fi putut un iudeu credincios să îngenuncheze înaintea unui amalecit? Sau, de fapt, să se închine oricui altcuiva în afară de Domnul?

„Și slujitorii împăratului care stăteau la poarta împăratului au zis lui Mardoheu: «Pentru ce calci porunca împăratului?»” (Estera 3:3). Deși nu cunoaștem în detaliu răspunsul lui, versetul următor spune că „el spusese că este iudeu” (Estera 3:4). Cu siguranță că, în răspunsul lui, Mardoheu a avut ocazia să explice că, în calitate de închinător al Dumnezeului care a creat cerurile și pământul, el nu se putea închina niciunei ființe umane păcătoase. Fără îndoială, Mardoheu și-a putut mărturisi într-o anumită măsură credința, o credință la care aderase atât de puternic încât se punea pe sine și, din nefericire, și pe alții în pericol.

„De la Daniel și prietenii săi […] strălucea o lumină puternică în întunericul moral al curților imperiale ale Babilonului” (Ellen G. White, în Advent Review and Sabbath Herald, 13 mai 1884).

Când a vrut să distrugă poporul evreu, Haman l-a descris astfel: „În toate ținuturile împărăției tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor popoarelor și nu ține legile împăratului” (Estera 3:8). Un popor ale cărui obiceiuri sunt diferite și care nu ține legile împăratului? Rețeta perfectă pentru persecuție.

Care sunt modurile în care, chiar și acum, s-ar putea să fim încercaţi cum a fost Mardoheu? Cum ar trebui să reacţionăm?

Miercuri, 20 decembrie

Pentru o vreme ca aceasta

5: Citește Estera 4:1-14. De ce poate fi considerat acesta un moment potrivit ca Estera să se identifice ca evreică?

Când Mardoheu s-a dus la Estera pentru ajutor, ea era căsătorită cu Ahașveroș de câțiva ani, însă în Persia era o lege că nimeni nu putea veni la tronul împăratului fără o invitație specială din partea acestuia. Oricine nu respecta această regulă risca pedeapsa cu moartea. Estera, cunoscând riscurile, s-a dus în sala tronului neinvitată.

Credința lui Mardoheu căuta să trezească credința Esterei. În centrul cărții Estera se găsesc cuvintele lui Mardoheu adresate Esterei: „Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți iudeii pentru că ești în casa împăratului. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4:13,14).

Credința Esterei a fost pusă la încercare când Mardoheu a făcut apel la atașamentul ei pentru poporul din care făcea parte. Nimeni nu știa că ea era de origine iudaică, cu excepția lui Mardoheu. Apoi, odată luată decizia de a se implica, ea nu a ezitat să își pună la bătaie propria viață.

Credința Esterei în Dumnezeu era puternică și ea știa că fără ajutorul lui Dumnezeu nu putea reuși. Răspunsul adresat lui Mardoheu transmite credința ei: „Du-te, strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați, nici să beți trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să pier, voi pieri” (Estera 4:16). Mardoheu a transmis această informație întregii comunități de evrei din Susa și, în timp ce aceștia posteau și se rugau, Estera se pregătea pentru momentul periculos. „A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul ședea pe scaunul lui împărătesc, în casa împărătească, în fața ușii casei. Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Și împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ținea în mână. Estera s-a apropiat și a atins vârful toiagului” (Estera 5:1,2).

În cazul evreilor aflaţi într-o situaţie ca cea de mai sus, cu siguranţă rugăciunea avea să însoţească postul. Adică, deși acţionau pe cont propriu, rugăciunea avea un loc central în cadrul reacţiei lor. Ce lecţie clară putem extrage de aici?

Joi, 21 decembrie

Minunea de Purim

Comentatorii din toate secolele au observat că numele lui Dumnezeu nu apare în cartea Estera. Aceasta este singura carte biblică în care apare acest fenomen. Cu toate acestea, iudeii au putut recunoaște acțiunile lui Dumnezeu în marea eliberare care s-a produs în favoarea lor, iar această carte a fost aleasă de poporul lui Dumnezeu pentru a fi inclusă în canonul Bibliei.

Putem descoperi prezența lui Dumnezeu dincolo de fațada vieții noastre de zi cu zi? Acțiunile lui Dumnezeu pot părea evenimente normale, naturale și, dacă nu le acordăm o atenție deosebită, nu vom observa prezența lui Dumnezeu.

6: Citește Estera 9:1-12. Care a fost rezultatul eforturilor Esterei?

Minunea de Purim are o formă foarte neobișnuită. Este ascunsă, deghizată în evenimente aparent naturale. Legea de a-i extermina pe iudei nu a fost anulată, ci s-a scris o nouă lege, care le permitea iudeilor să se apere.

De asemenea, observăm și celelalte lucruri care s-au întâmplat și modul în care Dumnezeu a putut lucra prin intermediul lor. Perșii au observat acțiunile lui Dumnezeu în favoarea iudeilor.

Și rezultatul?

„Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei” (Estera 8:17). Acesta este un exemplu extraordinar de modalitate în care Dumnezeu poate să Se facă cunoscut sufletelor pierdute.

Conducătorii poporului iudeu au recunoscut lucrarea lui Dumnezeu. După ce au ieșit victorioși în lupta lor de apărare, iudeii au decretat o sărbătoare anuală (numită Purim) de amintire și celebrare a biruinței lor. Aceste zile sunt și în prezent petrecute în recunoștință la adresa lui Dumnezeu și în amintirea eliberării oferite de El.

Implică-te! Roagă-te ca Dumnezeu să îți dea curajul să îi împărtășești unei persoane de pe lista ta de rugăciune ceva ce a făcut El pentru tine.

Implică-te şi mai mult! Începe să îți notezi într-o agendă sau într-un jurnal lucrurile mici (sau mari) pe care Dumnezeu le face pentru tine. Recitește-le și roagă-te ca Dumnezeu să ți le readucă în minte la vremea potrivită pentru a le împărtăși cuiva.

Vineri, 22 decembrie

Un gând de încheiere

„Fiecărei familii și fiecărei școli, fiecărui părinte, profesor și copil asupra căruia a strălucit lumina Evangheliei i se pune întrebarea care i-a fost pusă și împărătesei Estera atunci când poporul evreu trecea printr-o criză gravă: «Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?» (Estera 4:14)” (Ellen G. White, Educație, p. 263).

„În vechime, Domnul a lucrat în mod minunat prin femei consacrate care s-au implicat în lucrarea Sa alături de bărbați pe care El îi alesese să fie reprezentanții Săi. El S-a folosit de femei pentru a câștiga biruințe mari și decisive. De mai multe ori în vremuri de criză, El le-a adus în față și a lucrat prin ele pentru salvarea multor vieți. Prin împărăteasa Estera, Domnul Și-a eliberat în mod minunat poporul. Într-o vreme când părea că nicio putere nu putea să-i salveze pe iudei, Estera și femeile din preajma ei au înfruntat situația cu post, rugăciune și acțiune promptă și au salvat poporul. […] Din studierea contribuției femeilor la lucrarea lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament vom învăța lecții care ne vor face în stare să înfruntăm situațiile de criză din lucrarea care se face în zilele noastre. Poate că nu suntem puși în situații la fel de critice și de importante ca acelea în care s-a aflat poporul lui Dumnezeu din timpul Esterei, dar adesea femeile convertite pot să îndeplinească un rol important chiar din poziții mai umile. Multe au făcut lucrul acesta și sunt gata să-l facă din nou” (Ellen G. White, Fiice ale lui Dumnezeu, p. 45, 46).