Abigail: poţi să nu fii victima împrejurărilor

STUDIUL 5 » 23 - 29 OCTOMBRIE 2010

„Înţelepciunea se odihneşte într-o inimă pricepută, dar, în mijlocul celor nesocotiţi, ea se dă de gol.” (Proverbe 14,33)

Te-ai simţit vreodată o victimă a împrejurărilor? Ai dorit vreodată să poţi fi altcineva? Sau să fi fost altcineva? Atunci, gândeşte-te la personajul din săptămâna aceasta: Abigail.

Ea a fost o femeie inteligentă şi frumoasă, dar, din nefericire, s-a căsătorit cu un bărbat egoist, îngust la minte şi rău – Nabal, care era un urmaş al lui Caleb, dar nu se asemăna deloc cu strămoşul lui respectabil. O fi fost Nabal bogat, dar numele sau porecla lui, care înseamnă „nebun”, reflectă corect caracterul său.

În timpul lui Nabal şi Abigail, căsătoriile erau aranjate dinainte şi, ca urmare, probabil că Abigail nu a avut de ales. Circumstanţele păreau a fi împotriva ei într-o căsătorie ca aceasta. Condiţiile nu au fost favorabile, dar, când înţelegem puţin viaţa lui Abigail, suntem încurajaţi să nu fim nişte victime ale împrejurărilor.

Abigail nu a încercat să fugă de realitate. Ea a înţeles situaţia (1 Samuel 25,25), dar nu a îngăduit să fie doborâtă. Ea a decis „să crească” acolo unde a fost plantată.

Cineva care va asculta

Cei mai mulţi oameni nu au nicio problemă când trebuie să vorbească. Dacă adevărul trebuie să fie cunoscut, cei mai mulţi dintre noi vorbim chiar prea mult. Poate ar fi mai bine dacă am învăţa să şi ascultăm. Există seminare care ne învaţă să fim nişte ascultători mai buni. În jurul nostru, se întâmplă multe, de aceea este important să ştim să ascultăm.

1. Citeşte Isaia 28,23, Matei 15,10 şi Iacov 1,19. Ce ne spun textele acestea şi de ce?

David şi oamenii lui fugeau de Saul. Pe când locuiau în pustia Paran, s-au întâlnit cu păzitorii turmelor lui Nabal, un om bogat. În loc să ia din turmele lui Nabal, David şi oamenii lui i-au ocrotit păzitorii şi animalele. În cele din urmă, a venit timpul tunsului oilor, ocazie de sărbătoare, de mulţumiri şi daruri. Pentru că ştia lucrul acesta, David a trimis zece dintre oamenii lui pentru a cere provizii.

2. De ce este David aşa de jignit de răspunsul lui Nabal? Ce aude David? 1 Samuel 25,1-11

Atitudinea lui Nabal corespunde întru totul cu numele lui. El îi numeşte, batjocoritor, pe oamenii lui David „sclavi fugari” şi îi trimite înapoi cu mâinile goale. Nabal arată foarte clar că îl consideră pe David un nimeni. În mintea lui, David este aşa de nesemnificativ, încât nici un merită să întrebe de unde vine şi ce face. Deşi David a dovedit o stăpânire de sine uimitoare cu împăratul ucigaş Saul, totuşi, asemenea nouă, s-a simţit foarte jignit când i s-a spus că este un nimeni şi că nu valorează nimic. La aceasta s-a adăugat şi faptul că arătase bunătate, dar era răsplătit cu insulte şi umilire.

 Nabal nu-şi dă seama deloc cine este omul cu care are de-a face. El pare să ştie cine a fost tatăl lui David şi că David fuge de Saul, dar este aşa de egoist şi de plin de sine, încât nu este în stare şi nici nu vrea să-i asculte pe slujitorii lui. Slujitorii lui Nabal au locuit în preajma oamenilor lui David şi ştiau că ei formează o armată puternică, de care trebuie să se ţină seamă. Slujitorii recunosc că stăpânul lor „este un om aşa de rău, încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească”. Drept urmare, ei apelează la cineva care va asculta – Abigail.

Care a fost ultima ocazie în care faptul că nu ai ascultat cu atenţie ţi-a adus necazuri, ţie sau altora? Cum poţi învăţa din greşelile tale?

Faptele vorbesc mai elocvent decât cuvintele

3. Citeşte 1 Samuel 25. Care este esenţa acestei istorii? Ce lecţii putem să învăţăm din ea? Ce întrebări rămân?

După ce a auzit raportul slujitorului, Abigail începe imediat pregătirile. Ea face mai mult decât să asculte. În 1 Samuel 25,18.19, este dată detaliat lista de provizii pe care le pregăteşte: stafide, smochine, oi pe jumătate preparate, grâu prăjit, pâine şi vin. Probabil era mai mult decât se aşteptaseră să primească cei zece oameni ai lui David.

Următoarea parte a povestirii este plină de tensiune. Scriitorul pasajului trece de la o scenă la alta, creând tensiunea. Aşteptăm şi ne ţinem respiraţia pentru clipa întâlnirii. Într-un moment de iritare, fără să se oprească să-L asculte pe Dumnezeu sau raţiunea, David şi oamenii lui pornesc să răzbune insulta. David ia două treimi din armata lui, ceea ce arată cât de furios era.

La mânie, este foarte greu să dăm un răspuns potrivit. De obicei, reacţionăm exagerat. Abigail face mai mult decât să trimită darurile şi să aştepte să vadă ce se întâmplă. Merge ea însăşi. În ciuda faptului că era căsătorită cu un bărbat aspru şi arogant, ea nu i-a îngăduit acestuia să-i strivească personalitatea. Ea nu s-a lăsat să fie o victimă. Abigail continuă să-şi păstreze simţământul valorii personale şi este gata să-şi rişte viaţa pentru a-şi proteja casa. Situaţia este comparabilă cu aceea în care David se confrunta cu Goliat: o femeie, însoţită de câţiva slujitori şi nişte măgari încărcaţi cu mâncare, merge să înfrunte patru sute de bărbaţi înarmaţi şi furioşi.

Nabal, nebunul, este ocupat. În timp ce soţia lui curajoasă merge să se confrunte cu o armată furioasă, el stă acasă, petrece şi se îmbată.

4. Ce ne învaţă versetele următoare cu privire la semnificaţia acţiunilor noastre? Matei 7,21; 25,31 46; Iacov 2,14-17.

Vorbele pot fi ieftine, dar faptele ne confirmă sau ne contrazic cuvintele. Faptele lui Abigail, ale lui David şi ale lui Nabal vorbesc cu putere despre ce au gândit ei, despre cine era important pentru ei şi de ce erau conduşi.

Dacă cineva ar trebui să tragă concluzii cu privire la tine şi la felul tău de a fi, luându-se doar după faptele tale, care ar fi concluziile pe care le-ar trage şi de ce? Ce îţi spune răspunsul tău despre tine însuţi?

Momentul potrivit pentru a vorbi

Abigail întâlneşte armata lui David într-o vale sau un defileu. Ea se pleacă înaintea lui David şi îl tratează ca şi când deja ar fi împărat.

5. Compară cuvintele lui Abigail cu cele ale lui Nabal. Ce ne spun textele din 1 Samuel 25,10.11.23-31 despre deosebirea dintre cei doi?

Abigail i se adresează lui David prin cuvintele „domnul meu”. Probabil că aceste cuvinte, în ele însele, îi aduc aminte lui David că ar fi trebuit să se poarte ca un împărat uns de Dumnezeu, şi nu ca unul care conduce o bandă de tâlhari. Abigail este în stare să încurajeze nobleţea lui David, deoarece ea nu şi-a pierdut simţământul valorii personale. Faptul acesta o face capabilă să vadă tot ce este mai bun în David şi să încurajeze un comportament bun.

6. Care este primul lucru pe care i-l spune Abigail lui David? Ce îţi amintesc cuvintele ei despre tine? Ce încearcă ea să facă? Exod 32,32; Estera 7,2-4; Isaia 53,12; Daniel 9,15-19; Romani 8,34.

Mijlocirea este marcată de un numitor comun: omul care mijloceşte trebuie să se identifice îndeaproape cu cel pentru care mijloceşte, indiferent dacă va obţine sau nu ceva din lucrul acesta. El trebuie să fie dispus să-şi lase la o parte interesele sale şi să ceară ce este cel mai bine pentru celălalt. Abigail ar fi putut să vadă în această ameninţare la adresa vieţii lui Nabal o cale de a scăpa de soţul ei şi de a-şi recâştiga libertatea. Dar ea alege să se identifice cu el şi pledează pentru viaţa pe care el nu o merită.

Probabil că forma cea mai bună de mijlocire este rugăciunea. Ne rugăm pentru oameni care nu sunt în stare sau nu vor să se roage pentru ei înşişi. Rugăciunile noastre Îi dau lui Dumnezeu un motiv pentru a înainta mai mult pe teritoriul lui Satana. În rugăciunea pentru alţii, ne dăm seama de mila imensă a lui Dumnezeu faţă de noi. Putem să învăţăm cum să-i binecuvântăm pe aceia care ne blestemă şi să ne rugăm pentru aceia care ne tratează rău (Luca 6,28).

A mijlocit vreodată cineva pentru tine într-o situaţie în care nu ai putut să-ţi porţi singur de grijă? Cum te-a ajutat să înţelegi mai bine ce înseamnă faptul că Domnul Isus mijloceşte pentru noi?

Ce nu ar fi făcut Abigail?

Adesea, oamenilor le este teamă de o persoană abuzivă şi sunt gata să-i apere pe cei care îi abuzează, mint şi se prefac, doar ca să-i liniştească.

7. Cum mijloceşte Abigail pentru soţul ei? Dacă cineva ar mijloci pentru tine chiar acum, ce ar putea să spună despre tine? 1 Samuel 25,25.26

Deşi este gata să-şi rişte viaţa pentru a-şi salva căminul, Abigail are şi integritate. Ea nu minte pentru Nabal. Ea ştie că el are o problemă şi nu îi este teamă să spună chiar în public. O persoană aflată într-o relaţie abuzivă începe adesea să se simtă responsabilă şi vinovată pentru acţiunile celui care o abuzează. Abigail un face aşa. Ea are un simţământ puternic al valorii personale. Acesta este întemeiat pe simţul misiunii. Ea nu îşi atribuie niciun merit pentru faptul că îl întâmpină pe David şi îi aduce un dar, ci se vede pe sine pur şi simplu ca o unealtă a lui Dumnezeu în schimbarea intenţiilor lui David. Pentru că ştie cine este, Abigail este în stare să îl încurajeze pe David să fie tot ce poate fi el. Ea îi aduce aminte că el trebuie să lupte în bătăliile Domnului şi nu să-şi piardă timpul şi energia căutând răzbunarea pentru insulte personale. Remarca făcută de Abigail, când îi spune: „niciodată nu va fi răutate în tine” (1 Samuel 25,28), este atât o afirmaţie, cât şi o avertizare care arată că David încă nu s-a descalificat pentru poziţia cea mare pentru care fusese uns – aceea de împărat.

În plus, Abigail îi aminteşte lui David că, dacă viaţa lui este strâns legată de Dumnezeu, nu are nevoie să-şi apere onoarea. Dumnezeu va face lucrul acesta pentru el.

De asemenea, să ne amintim că în lumea lui Abigail, divorţul sau separarea nu era o opţiune pentru o femeie. Din punct de vedere pământesc, ea urma să-i „aparţină” soţului ei până la moarte. Totuşi, Abigail un consideră că viaţa ei este inutilă sau că este o închisoare permanentă. Ea crede că Dumnezeu Se va ocupa de soţul ei la timpul ales de El.

Cuvintele ei arată că, în orice situaţie din viaţă, când ne predăm lui Dumnezeu, putem să găsim înţelepciune. Înţelepciunea nu este o teorie, ci o cale practică de a trăi şi de a reacţiona faţă de oamenii din jurul nostru.

Ce înseamnă a ne preda pe deplin lui Dumnezeu? Cum se face lucrul acesta? Dacă cineva ţi-ar spune: „Vreau să mă predau pe deplin Domnului, dar un ştiu cum”, ce i-ai răspunde?

Când trebuie să te supui şi când nu

Spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, David a putut să primească o critică constructivă şi a văzut în cuvintele lui Abigail o lucrare a lui Dumnezeu. El a înţeles într-o clipă consecinţele acţiunilor pe care îşi propusese să le întreprindă şi a fost recunoscător că Dumnezeu a intervenit pentru a împiedica un masacru. Abigail a ajuns acasă, doar pentru a descoperi că soţul ei nu era în stare să asculte nici de data aceasta, aşa că a aşteptat cu înţelepciune până a doua zi dimineaţa pentru a-l informa cu privire la cele întâmplate. Nabal a fost lovit de groază. Se pare că a suferit un atac şi a murit zece zile mai târziu. David nu a uitat-o pe Abigail şi a trimis oameni prin care a cerut-o în căsătorie.

8. Gândeşte-te la ultimele cuvinte ale lui Abigail, în contextul studiului din săptămâna aceasta (1 Samuel 25,41). Ce ne spun ele despre Abigail? Ce alte exemple biblice poţi să găseşti cu privire la felul în care funcţionează acelaşi principiu?

Abigail a fost o femeie influentă. Ea a avut cinci slujitoare, şi totuşi a fost dispusă să slujească. Mai târziu, Isus a spus: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Matei 20,28). Viaţa lui Abigail nu a fost prea fericită nici după căsătoria cu David. Regele a avut multe soţii, iar viaţa de familie era departe de idealul lui Dumnezeu. Abigail a fost cea de-a doua soţie a lui David şi a trebuit să fugă neîncetat de împăratul Saul. La Ţiclag, ea a fost luată în captivitate de amaleciţi împreună cu alte familii, iar apoi a fost salvată. De aici, Abigail dispare din raportul biblic. Cu toţii ne-am aştepta să o vedem pe această femeie înţeleaptă şi frumoasă alături de David, jucând un rol important în viaţa lui, dar Biblia nu mai spune nimic despre ea. Mai ştim că a avut un fiu, pe nume Daniel (1 Cronici 3,1) sau Chileab (2 Sa muel 3,3), care a fost al doilea ca urmaş la tron, după ordinea naşterii. Totuşi, atât Abigail, cât şi fiul ei dispar din tablou. Unii teologi cred că amândoi au murit violent. Din cauza crimelor şi a revoltelor ulterioare, în care au fost implicaţi fiii mai mari ai lui David, o moarte timpurie probabil că nu a fost lucrul cel mai rău care putea să se întâmple. Nici viaţa noastră nu este neapărat o poveste frumoasă pentru că suntem urmaşi ai lui Isus. Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început şi noi trebuie să ne încredem în bunătatea Lui.

De obicei, nu este uşor să ne supunem – aceasta presupune umilinţă şi dependenţă. Cât de bine te descurci în domeniul acesta? Cum poţi să înveţi să te supui când este nevoie? Ce putem învăţa din exemplul lui Hristos?

Studiu suplimentar

„Cuvintele acestea nu puteau veni decât de pe buzele cuiva care le primise din înţelepciunea venită de sus. Evlavia lui Abigail se arăta, ca şi parfumul unei flori, cu totul inconştient, pe trăsăturile feţei ei, în cuvintele şi în purtarea ei. Duhul Fiului lui Dumnezeu sălăşluia în inima ei. Vorbirea ei, dreasă cu har, plină de amabilitate şi pace, răspândea o influenţă cerească. David a fost cuprins de sentimente mai bune şi s-a cutremurat, gândindu-se la urmările pe care le ar fi putut avea planurile lui nechibzuite. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!” (Matei 5,9). O, de ar fi cât mai mulţi ca femeia aceasta israelită, care a domolit iritarea, a evitat porniri nechibzuite şi, prin cuvinte liniştite şi potrivite, a împiedicat săvârşirea unor mari rele!

O viaţă creştină sfinţită răspândeşte întotdeauna lumină, mângâiere şi pace. Ea este caracterizată prin curăţie, tact, simplitate şi utilitate. Este stăpânită de iubirea aceea dezinteresată, care sfinţeşte influenţa. Este plină de Hristos şi lasă o influenţă luminoasă în orice loc pe unde merge cel care o posedă. Abigail a fost înţeleaptă şi când a mustrat, şi când a sfătuit. Izbucnirea de mânie a lui David a fost oprită de puterea influenţei şi a raţionamentului ei. El a fost convins că nu procedase cu înţelepciune şi că îşi pierduse stăpânirea de sine.

A primit mustrarea cu inima umilită, după cum mărturiseau propriile- i cuvinte: ’Lovească-mă cel neprihănit, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu’ (Psalmi 141,5). El a mulţumit şi a rostit binecuvântări, pentru că ea l-a sfătuit după dreptate. Sunt mulţi care, atunci când sunt mustraţi, consideră ca vrednic de laudă faptul că primesc mustrarea fără să se supere; dar cât de puţini sunt aceia care primesc mustrarea cu inimă recunoscătoare şi îi binecuvântează pe aceia care caută să-i ferească de purtări rele!” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 667

Întrebări pentru discuţie

1. Abuzul asupra partenerului de viaţă este o problemă serioasă. Ca biserică, avem responsabilitatea de a ajuta. În calendarul bisericii noastre, Sabatul al patrulea din august este Ziua prevenirii abuzului, care ne dă o ocazie specială pentru a-i educa pe membrii bisericii şi pentru a-i conştientiza cu privire la problema aceasta. Ce poţi să faci pentru a-i ajuta pe cei care suferă acest tratament îngrozitor?

2. „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5,9). Care sunt caracteristicile unui om împăciuitor? Cum putem să facem pace, fără a ne compromite principiile?