Să vorbim despre El!

STUDIUL 12 » 13 - 19 IUNIE

De memorat: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” Isaia 50:4.

Sabat după-amiază

Pe pastorul G. îl aștepta o dimineață de Sabat aglomerată. Se trezise devreme să se pregătească atât pentru Școala de Sabat, cât și pentru predică, iar după-amiază urma să conducă și o serie de evanghelizări. Și-a luat cheile, a ieșit în grabă pe ușă și a plecat în trombă. A condus prin orașul plin de mașini, enervat că atâția oameni erau pe drum într-o dimineață de sâmbătă și ar fi putut să întârzie la biserică. Unde se duceau toți? Apoi, din senin, o mașină i-a tăiat calea. A frânat brusc și și-a ridicat pumnul în semn de frustrare și furie, strigând la șofer.

În final, pastorul G. a ajuns la biserică. Ridicându-se să țină studiul biblic, s-a uitat la ascultători, iar privirea i s-a oprit asupra unei fețe cunoscute: șoferul pe care se înfuriase în urmă cu doar 20 de minute. Mai târziu, când un membru al bisericii l-a prezentat pe acel șofer ca un neadventist care își vizita rudele, pastorul G. și-a dat seama din nou că fiecare interacțiune, indiferent dacă este cu persoane pe care le cunoaștem sau cu străini, ar trebui să fie scăldată în iubire care izvorăște dintr-o relație trainică cu Dumnezeu. Nu știi niciodată cum acțiunile tale, mai ales în calitate de credincios, îi pot influența pe alții.

Duminică, 14 iunie

„Din prisosul inimii…”

1. Citește Matei 28:18-20 și notează mesajele transmise de Domnul Isus atunci când spune „tot/toată/toate” sau „întotdeauna” (care în greacă este același cuvânt, pas).

Isus ne-a trimis să împărtășim lumii mesajul Său: „Duceți-vă și faceți ucenici!” Misiunea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea este aceea de a face ucenici, care apoi pot face alți ucenici. În felul acesta, toți proclamăm Evanghelia veșnică și soliile celor trei îngeri (Apocalipsa 14:6-12), ca să pregătim lumea pentru apropiata revenire a Domnului Isus. Oricine a primit o viață nouă în Hristos este chemat să dea mărturie. Dar prea des oamenii se gândesc la mărturie ca la ceva ce nu pot face sau nu doresc să facă. Poate că te imaginezi predicând pe o stradă aglomerată sau ținând un studiu biblic complex, și atunci clatini din cap. „Nu eu! În niciun caz! Sunt introvertit; nu mă simt în largul meu să dau mărturie.”

Dar adevărata mărturie este doar rezultatul faptului de a fi martor la ceea ce face Dumnezeu în viața ta, de a observa ce te învață în timp ce crești în El și apoi pur și simplu de a le împărtăși altora această experiență. Dumnezeu este foarte bun, iar ceea ce a făcut pentru noi este cea mai bună veste pe care o poate auzi această lume. Nu putem să rămânem tăcuți și nici nu ar trebui. El te-a răscumpărat; te-a chemat pe nume – ești al Lui. Ar putea exista undeva o veste mai bună? Deși ucenicii din biserica primară nu urmaseră școlile rabinice și nu știau pe dinafară tradițiile orale, tot putem învăța de la ei.

2. Citește Faptele apostolilor 1:8 și 4:13! Cum era mărturia în cazul bisericii primare? Ce impact au avut Petru și Ioan asupra celor care i-au auzit dând mărturie?

Petru și Ioan au declarat: „Noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit” (Faptele 4:20). Ei „fuseseră cu Isus” (Faptele 4:13) și simțeau imboldul să își prezinte mărturia. Duhul Sfânt le-a dat îndrăzneală și putere de convingere prin cuvintele lor.

Înalţă o rugăciune și cere-I Domnului curajul de a-L prezenta acelor oameni pe care El îi aduce în viaţa ta. Apoi cere și înţelepciune ca să știi când să vorbești și ce să spui! Citește 1 Ioan 4:7-11 și roagă-te pentru acest fel de dragoste!

Luni, 15 iunie

Neforţat, dar cu putere

Te-ai întrebat vreodată cum Și-a menținut Domnul Isus motivația de a lucra, de a vindeca, de a mângâia, de a predica și de a învăța atât de mulți oameni, zi după zi? Ni se spune că, atunci „când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca niște oi care n-au păstor” (Matei 9:36). Dragostea și compasiunea Domnului Isus față de omenire L-au determinat să lucreze. În același fel, dragostea lui Dumnezeu în noi ar trebui să ne impulsioneze să conducem cât mai multe suflete la El și la adevărul Său (2 Corinteni 5:14).

Te-ai uitat vreodată la fețele necunoscuților dintr-o mulțime și te-ai gândit la veșnicie, întrebându-te dacă Îl cunosc pe Isus? Ai simțit vreodată ceea ce nu poate fi decât dragostea lui Dumnezeu în tine față de un străin aflat în nevoie? Iubirea divină în noi ne face să simțim povara de a aduce suflete la El. Ieremia a exprimat acest lucru când a spus: „În inima mea este ca un foc mistuitor […]. Caut să-l opresc, dar nu pot” (Ieremia 20:9). Pe de altă parte, când le vorbim altora despre Dumnezeu, nu ar trebui niciodată să încercăm să-i forțăm să-L accepte pe Dumnezeu sau adevărul Bibliei Lui. Constrângerea este în opoziție cu esența caracterului divin. Dumnezeu nu i-a forțat pe Adam și pe Eva să stea departe de pomul cunoașterii binelui și răului (Geneza 2:16,17). Nu i-a forțat pe oameni să intre în arcă pentru a fi salvați de potop (Geneza 7:1). Nu i-a forțat pe israeliți să rămână în legământul cu El (Deuteronomul 4:29-31). În schimb, El le-a împlinit nevoile (Matei 4:23-25) și apoi i-a invitat să-L urmeze. Isus nu a forțat niciodată pe nimeni să-L urmeze pe El sau adevărul Său, dar nu renunță niciodată la noi (Matei 23:37).

Când dăm mărturie, abordarea noastră ar trebui să reflecte întotdeauna abordarea Domnului Isus. „Misiunea lui Hristos nu este aceea de a-i obliga pe oameni să-L primească. Numai Satana și oamenii stăpâniți de duhul lui caută să forțeze conștiința. […] Nu poate exista o dovadă mai convingătoare că avem duhul lui Satana decât tendința de a-i răni și a-i distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau lucrează altfel decât considerăm noi că ar fi bine” (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 487). Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne folosească în slujba Lui. Trăim într-o lume care urăște adevărul, dar acest fapt nu ar trebui să ne împiedice să-l împărtășim într-un mod atent și plin de dragoste. Nu uita că adesea propria noastră mărturie va cântări cel mai mult, mai ales în etapele timpurii ale mărturisirii (Apocalipsa 12:11)!

Citește 2 Petru 3:18! În ce moduri crești în har și cunoaștere? Cum se vede acest lucru în interacţiunile tale cu cei din jur?

Marţi, 16 iunie

Cum să-L prezentăm pe Domnul Isus

Întrebarea pentru fiecare dintre noi este: Cui Îl prezinți pe Domnul Isus – poștașului, vânzătorului de la magazin, unei persoane pe care o vezi zilnic când ieși la plimbare? Dumnezeu cheamă fiecare credincios în parte să-L ajute în această lucrare și promite să ne dea „o limbă iscusită, ca să ști[m] să învior[ăm] cu vorba pe cel doborât de întristare” (Isaia 50:4). De asemenea, este datoria creștinului să fie mereu pregătit să apere (lat. apologia) credința și speranța care este în noi (1 Petru 3:15).

3. Citește 1 Petru 3:8-15 și notează ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu în aceste versete!

Iată câteva sfaturi simple pentru situația când cauți conștient ocazii de a le vorbi altora despre Domnul Isus:
• Ia-ți timp să cunoști respectiva persoană și să construiești o prietenie! Blândețea, bunătatea și interesul tău sincer pentru ea (pe scurt, faptul că ești amabil) o vor atrage spre Dumnezeu. (Unii o numesc „evanghelizare prin prietenie”.)
• Roagă-te ca Duhul Sfânt să lucreze în inima acelei persoane! Roagă-te pentru ocaziile potrivite de a interacționa cu ea!
• Caută moduri naturale de a vorbi despre propria ta experiență de credință sau de a înălța o rugăciune pentru ea! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea îndrăzneală, dar și blândețe în abordarea ta!
• Găsește căi de a crea o legătură între noul tău prieten și alți membri din biserica ta, astfel încât să poată avea parte de căldura comunității bisericii. O întâlnire de socializare sau un mic grup de studiu biblic este un bun pas următor.
• Roagă-te pentru nevoile sau întrebările personale pe care prietenul tău le-ar putea avea și caută o ocazie să-i arăți cum Biblia ne oferă mângâiere, sfat și călăuzire în viață! Poți să începi prin a-i împărtăși o promisiune biblică sau să răspunzi la o întrebare anume, ceea ce va crea șanse pentru discuții mai profunde. Roagă-te și pentru acestea!
• Va veni momentul de a-l întreba pe prietenul tău dacă vrea să facă următorul pas (studiu biblic și, în cele din urmă, botezul). Nu grăbi aceste etape, dar nici nu le amâna! Roagă-te pentru acest lucru!
• Acțiunile noastre ar trebui să arate cine suntem. Modul în care îi tratăm pe ceilalți spune foarte multe. Pe măsură ce caracterul nostru este modelat după chipul divin (sfințirea), vom trăi pentru a-i atrage pe toți oamenii la Dumnezeu.

Miercuri, 17 iunie

Un copil rătăcitor

Mulți cunosc din proprie experiență durerea de a avea un copil care – în ciuda faptului că a crescut într-o familie spirituală – alege să se îndepărteze de o relație cu Domnul.

4. Efraim, ca parte din poporul ales de Dumnezeu, s-a abătut de la Domnul. Ce ne spun Osea 4:17 și Osea 7 despre păcatele lui Efraim?

Mai departe, citim că Rahela, bunica lui Efraim, plânge metaforic pentru că Efraim s-a îndepărtat de relația cu Domnul (Ieremia 31:15). Domnul răspunde la marea ei durere cu aceste cuvinte din Ieremia 31:16,17 – „«Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită», zice Domnul; «ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului. Este nădejde pentru urmașii tăi», zice Domnul; «copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!»”

5. În loc să plângă pentru copilul ei rătăcitor, Rahelei i se spune să aibă speranţă. Ce altceva ne spune acest capitol? Citește Ieremia 31:18,19!

Din aceste relatări aflăm că există întotdeauna speranță (așa cum a existat pentru Efraim și pentru Gomera), pentru că Dumnezeu nu renunță. Deși Dumnezeu Își mustră în mod repetat poporul rătăcit, bunătatea Lui nu se sfârșește niciodată, iar mesajul Său din acest capitol continuă (vezi Ieremia 31:20).

Putem simți o mare durere, frustrare și descurajare sau chiar să vorbim negativ despre cei dragi care se îndepărtează de Dumnezeu. Totuși aici Dumnezeu ne amintește că nu a uitat de copilul rătăcit. Nici vorbă! Gândurile lui Dumnezeu față de o astfel de persoană nu sunt trecătoare, ci sunt profunde și sincere. De fapt, Dumnezeu spune că inima Lui tânjește după astfel de oameni. Îi e dor de ei și dorește să se întoarcă la El, iar mila Sa este mare.

Dat fiind acest răspuns al lui Dumnezeu la durerea Rahelei cauzată de rătăcirea lui Efraim, ce sentimente ai în legătură cu cei pe care îi cunoști și care s-au îndepărtat de o relaţie cu Dumnezeu? Cum te afectează sau te încurajează acest lucru?

Joi, 18 iunie

Să-i aducem înapoi!

Cu toții am avut momente de slăbiciune sau de ezitare în umblarea noastră cu Dumnezeu – văi în care inima noastră a fost necredincioasă sau perioade prea lungi în care am fost căldicei. Ce anume te-a adus înapoi la o relație statornică cu El?

6. Zaharia 10 conţine câteva mesaje minunate despre cum Dumnezeu Își aduce poporul înapoi la El. Citește acest capitol acum, cu atenţie, și notează mesajele principale!

La nivel practic, poate fi greu de știut cum să te raportezi la o persoană dragă care s-a îndepărtat de relația cu Domnul și cum să interacționezi cu ea. Poate te întrebi cum ar fi fost dacă lucrurile s-ar fi desfășurat altfel; poate te întrebi cum să te raportezi la ea acum, având în vedere că are o altă viziune asupra lumii sau simți frustrare și neputință în fața deciziilor greșite pe care încă le mai ia. Aceste gânduri vor influența mereu modul în care tratezi persoana dragă și de aceea este foarte important ca viața și cuvintele tale să provină din timpul petrecut personal cu Mântuitorul.

Mărturia vieții tale, faptele, cuvintele și rugăciunile tale pentru soțul sau pentru copilul tău care s-a îndepărtat de Dumnezeu pot schimba radical viața și viitorul lui. (Citește Luca 22:31,32 și Ioan 21:15-17, ca să vezi cum rugăciunile Domnului Isus pentru el i-au schimbat lui Petru viitorul.) Predă-I lui Dumnezeu orice tristețe, judecată și condamnare pe care ai putea să le simți față de cel în cauză și roagă-L să le înlocuiască cu dragostea pe care numai El o poate da! Roagă-L pe Dumnezeu să te acopere cu caracterul Său, ca să poți da dovadă de o atitudine iubitoare și lipsită de egoism! Adu-ți aminte că „nicio altă influență din jurul sufletului omenesc nu are o asemenea putere ca influența unei vieți lipsite de egoism! Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creștin iubitor și ușor de iubit” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 470).

Prin exemplul unei vieți consecvente care îi îndreaptă pe alții spre Hristos, cei care L-au respins pe Hristos vor vedea în noi ceva ce poate veni doar de la Dumnezeu. Vor vedea o pace care întrece orice pricepere, o dragoste care nu renunță niciodată și o speranță care crede chiar și când totul pare pierdut. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi și pentru cei dragi nu se clatină niciodată. Această dragoste pe care o primim zilnic o putem oferi celor din jur.

Ce ne încurajează Efeseni 3:17-19 să facem?

Vineri, 19 iunie

Un gând de încheiere

„Aceia care se angajează cel mai activ în îndeplinirea fidelă a misiunii de câștigare a sufletelor pentru Isus Hristos sunt cei mai bine dezvoltați din punctul de vedere al spiritualității și al evlaviei” (Ellen G. White, Evanghelizare, p. 356). „Puterea de a rezista răului este mai bine dobândită printr-o lucrare energică” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 105). „Pentru a putea avea parte de bucuria Lui, bucuria de a vedea ființe răscumpărate prin jertfa Sa, trebuie să luăm parte la eforturile Lui pentru răscumpărarea lor” (Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/ Viața lui Iisus, p. 142). „Cei care refuză privilegiul colaborării cu Hristos în lucrare resping singura pregătire care îi face adecvați să Îl însoțească în slavă” (Ellen G. White, Educație, p. 264).

De reţinut: Când dragostea lui Dumnezeu și Cuvântul Său viu și plin de putere umplu viaţa noastră de zi cu zi, vom simţi imboldul să-L iubim și să vorbim despre El celor din jur. Trebuie să ne rugăm, să fim preocupaţi și să ne alegem bine cuvintele atunci când dăm mărturie, având credinţa că Cuvântul Său, care iese din gura Lui, nu se va întoarce fără rod, ci va împlini voia Lui și va prospera în lucrurile pentru care a fost dat (Isaia 55:11).

Zilnic: Neemia 4 – 10; Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 19 (integral)

1. Pentru cine i-a îndemnat Neemia pe oameni să lupte?
2. De la cine primea scrisori Tobia „în vremea aceea”?
3. Ce a făcut poporul când Ezra a deschis cartea Legii?
4. Ce au hotărât să nu facă în ziua Sabatului și în zilele de sărbătoare cei din popor?
5. Ce deserturi sunt deosebit de dăunătoare și de ce?