Războiul din spatele tuturor războaielor

STUDIUL 1 » 30 MARTIE – 5 APRILIE

De memorat: „Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat și ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu li s-a mai găsit în cer.” (Apocalipsa 12.7,8)

Sabat după-amiază

De citit ca bază a studiului: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. 29, 30.

Cum poate un Dumnezeu al iubirii să permită atât de mult rău? De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? În studiul din această săptămână vom analiza debutul conflictului milenar dintre bine și rău.

Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii incredibile. Iubirea este însăși natura sa (1 Ioan 4:7,8). Toate acțiunile Sale izvorăsc din iubire (Ieremia 31:3). Iubirea nu poate fi niciodată impusă sau reglementată prin lege. A refuza cuiva puterea de a alege înseamnă a-i distruge capacitatea de a iubi, iar a-i distruge capacitatea de a iubi înseamnă a eradica posibilitatea de a fi cu adevărat fericit. De aceea, Dumnezeu ne câștigă loialitatea prin iubire. El gestionează marea luptă dintre bine și rău într-un așa mod încât păcatul să nu mai apară niciodată în univers. Scopul Lui este să demonstreze înaintea întregului univers că El a acționat dintotdeauna în interesul ființelor create de El. Privind lumea prin prisma iubirii lui Dumnezeu, în lumina marii lupte dintre bine și rău, fiecare dintre noi primește asigurarea că binele va învinge răul, pentru totdeauna.

Duminică, 31 martie

Război în cer

1. Citește Apocalipsa 12:7-9. Cum a răspuns Dumnezeu atunci când Lucifer s-a răzvrătit? Ce găsești aici despre libertatea din cer și despre originea răului?

Aceste versete descriu un conflict cosmic între bine și rău. Satana și îngerii lui s-au luptat cu Hristos și în final au fost alungați din cer. Pare extrem de ciudat să izbucnească un război într-un loc perfect, cum a fost cerul. De ce totuși s-a întâmplat așa ceva? Un Dumnezeu iubitor să fi creat oare un înger demonic, care a inițiat acest război? Să fi existat vreun defect fatal la acest înger care să-l fi făcut să se revolte? Biblia explică originea răului dând la o parte cortina în acest conflict dintre bine și rău.

2. Compară Ezechiel 28:12-15 cu Isaia 14:12-14. Ce gânduri avea acea fiinţă angelică numită Lucifer care l-au făcut să se răzvrătească?

Dumnezeu nu a creat un diavol. El a creat o ființă de o strălucire orbitoare, numită Lucifer. Această ființă angelică a fost creată perfectă. Această perfecțiune includea libertatea de a alege – un principiu fundamental al guvernării lui Dumnezeu, care funcționează prin iubire, nu prin forță. Păcatul a luat naștere în Lucifer chiar în cer. Nu există nicio explicație logică pentru faptul că acest înger desăvârșit a lăsat mândria și gelozia să prindă rădăcini în inima lui și să crească până la revolta împotriva Creatorului său. Lucifer, o ființă creată, voia închinarea care Îi aparținea numai Creatorului. A încercat să uzurpe tronul lui Dumnezeu prin punerea la îndoială a autorității Sale. Răzvrătirea lui Lucifer a dus în cer la un război deschis. Deși a avut îndelungă răbdare cu Lucifer, Dumnezeu nu îi putea permite să strice cerul cu răzvrătirea lui. „Consiliile cerești au insistat pe lângă Lucifer să se răzgândească. Fiul lui Dumnezeu i-a prezentat măreția, bunătatea și dreptatea Creatorului, precum și natura sfântă și neschimbătoare a legii Sale. Dumnezeu Însuși stabilise ordinea din ceruri, de aceea, încălcând-o, Lucifer Îl dezonora pe Creatorul său și își atrăgea ruina. Dar avertizarea, dată cu infinită dragoste și milă, n-a făcut decât să-i stârnească împotrivirea” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 494 ,  495).

Ce lecţii poţi extrage despre caracterul lui Dumnezeu din modul în care tratează El problema răului?

Luni, 1 aprilie

Lucifer înșală, Hristos biruiește

Nu există nicio explicație logică pentru revolta lui Lucifer. Mândria lui a dus la răzvrătire deschisă. L-a acuzat pe Dumnezeu că este nedrept și necinstit. I-a infectat pe îngeri cu îndoielile și acuzațiile lui.

3. Citește Apocalipsa 12:4. Ce capacităţi de a înșela deţine Satana? Câţi îngeri au crezut minciunile lui despre Dumnezeu?

Când în cer a izbucnit războiul, îngerii au fost nevoiți să decidă pe cine să urmeze: pe Isus sau pe Lucifer. Cum a fost acest război din cer? A fost un război fizic? Un conflict de idei? Sau ambele? Nu cunoaștem detaliile, dar conflictul a fost suficient de fizic încât Satana și îngerii lui să fie în final „arunca[ți] pe pământ” și „locul lor nu li s-a mai găsit în cer” (Apocalipsa 12:8,9). Această luptă include, în mod evident, un oarecare caracter fizic. Un lucru este sigur: toți îngerii au fost nevoiți să decidă dacă sunt de partea lui Hristos sau împotriva Lui. Îngerii loiali au decis să asculte de poruncile pline de iubire ale lui Hristos, în timp ce o treime din îngeri au ascultat de Lucifer, L-au nesocotit pe Dumnezeu și au pierdut cerul. Și noi, în acest moment critic al istoriei pământului, suntem chemați să decidem dacă suntem pentru sau împotriva lui Hristos. Și noi trebuie să declarăm dacă suntem de partea lui Hristos sau a lui Satana.

4. Citește Geneza 2:15-17; Exodul 32:26; Iosua 24:15; 1 Împăraţi 18:20,21 și Apocalipsa 22:17. Ce principiu fundamental din marea luptă ne învaţă aceste versete?

Când a creat oamenii, Dumnezeu a sădit adânc în creierul nostru capacitatea de a gândi, de a judeca rațional și de a alege. Esența umanității noastre este capacitatea de a face alegeri morale. Nu suntem simpli roboți. Am fost creați după chipul lui Dumnezeu, diferiți de creația animală, având capacitatea de a face alegeri morale și de a trăi după principii spirituale veșnice. Din momentul răzvrătirii lui Lucifer în cer, Dumnezeu Și-a chemat poporul să răspundă la iubirea Sa și să asculte de poruncile Lui, prin alegerea de a-I sluji Lui.

Ce lecţii din conflictul din cer pot fi transpuse în lupta noastră personală cu răul? Întrucât Satana a putut să înșele acele fiinţe neprihănite și sfinte, ce înţelegem despre încercările lui malefice de a ne înșela și pe noi?

Marţi, 2 aprilie

Planeta Pământ intră în conflict

Când a creat pământul, Dumnezeu l-a creat desăvârșit: „S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune” (Geneza 1:31). Nu exista nicăieri vreo urmă de păcat sau de rău. Și le-a dat lui Adam și Evei aceeași libertate de alegere pe care i-o dăduse lui Lucifer. Nu voia roboți pe pământ cum nu voise roboți nici în cer. De fapt, a făcut tot posibilul să transmită clar această libertate. A pus un pom în grădină și l-a numit Pomul Cunoașterii Binelui și Răului. A ținut neapărat să le spună oamenilor despre pom, pentru că voia să Se asigure că știau că au de ales. Satana a venit la pom și, în timp ce Eva hoinărea pe acolo, i-a spus: „Hotărât că nu veți muri, dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3:4,5) – cu alte cuvinte, „dacă mâncați din acest pom, veți intra într-o nouă sferă a existenței. Veți trăi o plăcere enormă, un fior pe care nu l-ați mai experimentat înainte. Eva, Dumnezeu îți ascunde ceva. Poftim, ia fructul interzis și mănâncă-l!”

Când Eva și ulterior Adam au luat acea decizie, au deschis o ușă pe care Dumnezeu a vrut să o țină închisă pentru totdeauna. Era ușa spre păcat, suferință, tristețe, boală și moarte.

5. Compară Geneza 3:1-3 cu Romani 3:23 și 5:12. Ce au în comun aceste texte? Descrie rezultatele majore ale păcatului care afectează întreaga omenire.

În esență, păcatul este răzvrătire față de Dumnezeu. Ne separă de El. De vreme ce Dumnezeu este sursa vieții, separarea de El duce la îngrijorare, anxietate, durere și în final la dispariție. Suferința din lumea noastră este, în definitiv, rezultatul traiului pe o planetă distrusă de păcat. Aceasta, cu siguranță, nu înseamnă că, de fiecare dată când suferim, am păcătuit. Înseamnă că fiecare dintre noi este afectat de viața dusă pe o planetă contaminată de păcat.

6. Citește Geneza 3:15; Leviticul 5:5,6 și Ioan 1:29. După ce Adam și Eva au păcătuit, ce le-a promis Dumnezeu în grădină, pentru a le reda speranţa? Ce fel de ceremonie a iniţiat El în Eden care avea să facă trimitere, peste secole, la rezolvarea problemei păcatului?

Miercuri, 3 aprilie

Iubirea găsește o cale

Adam și Eva au păcătuit, iar Dumnezeu le-a spus că trebuiau să plece din grădina ce le era casă. De atunci înainte, truda și suferința aveau să fie partea lor. Urmau să sufere și în final să moară fără speranță oare? În acest punct Dumnezeu le-a făcut promisiunea din Geneza 3:15 – „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei.^[nota] Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” E posibil ca la acel moment ei să nu fi înțeles exact ce însemna lucrul acesta, dar știau că puteau spera din nou. Într-un fel, prin „Sămânța femeii” avea să vină răscumpărarea lor. „Sămânța femeii” este, desigur, Isus Hristos (Galateni 3:16). Pe cruce, Satana i-a rănit călcâiul. Dar victoria lui Isus este garanția că într-o zi capul șarpelui va fi zdrobit, iar ușa spre suferință și moarte, care a fost deschisă de Adam și Eva, va fi cândva închisă.

7. Citește Evrei 2:9; Galateni 3:13 și 2 Corinteni 5:21. Ce ne spun aceste versete despre imensitatea sacrificiului lui Isus pe cruce?

Te întrebi vreodată dacă Dumnezeu te iubește cu adevărat? Privește la cruce, la coroana de spini, la piroanele din mâinile și din picioarele Lui! Cu fiecare picătură de sânge vărsată de Isus pe Calvar, Dumnezeu spune: Te iubesc. Nu vreau să fiu în cer fără tine. Da, ai păcătuit. Te-ai vândut vrăjmașului. Da, nu meriți singur viața veșnică. Dar Eu am plătit răscumpărarea ca să te aduc înapoi. Când te uiți la cruce nu trebuie să te mai întrebi niciodată dacă ești iubit. Biblia vorbește despre un Isus care a venit în această lume, a trecut prin suferință, dezamăgire și durere la fel ca orice om. Biblia prezintă un Hristos care a înfruntat aceleași ispite cu noi, un Hristos care a biruit puterile iadului atât în viața, cât și prin moartea Sa pe cruce. Toate acestea – pentru fiecare dintre noi, personal. Gândește-te bine! Isus, Creatorul cosmosului (vezi Ioan 1:3), nu doar că a venit în această lume căzută, dar a suferit în ea așa cum nimeni nu va suferi niciodată (Isaia 53:1-5). Și a făcut lucrul acesta pentru că ne-a iubit, pe fiecare dintre noi. Ce motiv puternic de a spera!

Cum a răspuns Hristos la cruce acuzaţiilor lui Satana? În lumina marii lupte dintre bine și rău, ce a realizat moartea Sa?

NOTA: În unele traduceri, inclusiv în limba română, apare majusculă la substantivul „Sămânța/Descendentul [ei]”, iar propoziția următoare începe cu pronumele „el” (persoană de gen masculin). „Și voi pune dușmănie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul…” (BTF, subl.ad.) / „Voi pune dușmănie atât între tine și femeie, cât și între urmașul tău și Descendentul ei. El îți va sfărâma capul…” (BVA, subl.ad.). – n.r.

Joi, 4 aprilie

Marele nostru Preot

Ceea ce a făcut Isus pentru noi pe cruce Îi dă posibilitatea și să mijlocească pentru noi în cer. Domnul nostru înviat este Marele nostru Preot, care ne asigură tot ce ne este necesar ca să fim mântuiți și să trăim în împărăția lui Dumnezeu pentru totdeauna.

8. Citește Evrei 4:15,16 și 7:25. Ce siguranţă ne oferă aceste versete într-o lume plină de ispite, suferinţe, boli și moarte?

„În toate lucrurile [Isus] a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere” – adică să ne apropiem curajoși – „de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:15,16). În cuvinte simple, Isus ne prezintă înaintea universului îmbrăcați în neprihănirea Sa, mântuiți prin moartea Sa și răscumpărați prin sângele Său. Tot ceea ce ar fi trebuit să fim noi, a fost El. Prin Hristos, nu există condamnare pentru păcatele trecutului nostru. Prin Hristos, vinovăția noastră este ștearsă și prin intervenția Lui eficientă păcatul își pierde controlul asupra vieții noastre. Lanțurile care ne leagă sunt rupte și suntem eliberați.

9. Citește Ioan 17:24-26. Care este dorinţa arzătoare a lui Hristos în marea luptă dintre bine și rău?

„După ce măreața jertfă a fost adusă, Hristos S-a înălțat la cer, refuzând adorarea îngerilor până când nu va fi prezentat cererea: «Vreau ca, acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu» (Ioan 17:24). Apoi, de la tronul Tatălui, cu nespusă iubire și putere, a venit răspunsul: «Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!» (Evrei 1:6). Isus nu avea nicio pată. Umilindu-Se până la capăt și aducând o jertfă deplină, I s-a dat un nume care este mai presus de orice alt nume” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 501, 502). Mai mult decât orice altceva, Isus dorește ca noi să fim cu El în cer. Dorința inimii Sale, motivul morții și mijlocirii Sale este să ne salveze. Ai o nevoie specială în viața ta? Spune-I-o lui Isus! Acolo unde este tristețe, El aduce alinare. Acolo unde este teamă, El aduce pace. Acolo unde este vinovăție, El aduce iertare. Acolo unde este slăbiciune, El aduce putere.

De ce crezi că S-a jertfit Hristos pentru noi? Ce ne face atât de valoroși pentru El?

Vineri, 5 aprilie

Un gând de încheiere

„Expulzându-l pe Satana din ceruri, Dumnezeu Și-a demonstrat dreptatea și a protejat onoarea tronului Său. Dar, când omul păcătuise prin cedarea în fața înșelăciunilor acestui spirit apostat, Dumnezeu Și-a dovedit iubirea dându-L pe singurul Său Fiu să moară pentru omenirea decăzută. Caracterul lui Dumnezeu s-a văzut în lucrarea de răscumpărare. Argumentul puternic al crucii demonstrează universului întreg că drumul păcatului pe care l-a ales Lucifer nu putea fi pus în niciun fel pe seama guvernării lui Dumnezeu. […] În timp ce declară că Legea este de neschimbat, crucea de pe Calvar face cunoscut universului că plata păcatului este moartea. În strigătul muribund al Mântuitorului, «S-a isprăvit!», a răsunat clopotul de moarte al lui Satana. Marea luptă care durase atât de mult timp s-a decis în acel moment, iar eradicarea finală a păcatului a devenit o certitudine. Fiul lui Dumnezeu a trecut prin porțile mormântului pentru ca, «prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul» (Evrei 2:14)” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 503).

Studiu zilnic

Întrebările suplimentare de la studiul de vineri sunt un ajutor și o încurajare pentru a studia zilnic Biblia. Recomandăm folosirea acestora la începutul sau la sfârșitul lecției din Sabat în biserici, cu răspunsuri rapide.

În acest trimestru, întrebările din cartea Divina vindecare sunt formulate după ediția tipărită.

Biblia: Plângeri 4 – Ezechiel 5;

Ce este mai mare decât păcatul Sodomei?

Unde au trecut moștenirea și casele noastre?

Cum era cartea din mâna întinsă spre profet și ce scria în ea?

De ce Își va întoarce Dumnezeu ochii de la popor, iar ochiul Lui  va fi fără milă?

Ellen G. White: Divina vindecare, capitolul „Carnea ca aliment”.

De ce carnea de pește constituie o cauză a îmbolnăvirii  celor ce o consumă?