Educația și răscumpărarea

STUDIUL 8 » 14 NOIEMBRIE - 20 NOIEMBRIE

Textul de memorat: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire.” (2 Timotei 3:16)

Biblia ne relatează o istorie lungă despre Dumnezeu și poporul Său. Uneori, ea este văzută ca o poveste de dragoste care nu a funcționat, cel puțin pentru o vreme. Sau poate fi văzută ca o poveste despre un Tată și copiii Săi răzvrătiți care, până la urmă, ajung să-L înțeleagă.

Dar, pentru obiectivele pe care le are în vedere studiul din această săptă­mână, vom descoperi în relatarea biblică o altă temă, și anume, cea despre un învățător și elevii lui. Ei continuă să nu reușească să treacă testele, însă El le explică răbdător lecțiile iar și iar, până când unii le învață.

Istoria biblică nu este diferită de istoriile noastre omenești, pe care le cunoaștem atât de bine – cu o singură excepție. Istoria lui Dumnezeu și a po­porului Său are asigurat un sfârșit fericit, atingerea obiectivului. Harul divin arătat față de copiii Lui garantează acel rezultat. Responsabilitatea umană din cadrul acestei relații a fost adesea înțeleasă greșit și chiar temută de mulți care au considerat-o împovărătoare. Dar, în realitate, istoria biblică este în esență o invitație de a-L cunoaște pe Dumnezeu și a înțelege voia Lui. într-adevăr, răs­punsul nostru cel mai important la harul Său este să învățăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu. Nu putem câștiga acest har, dar putem să învățăm despre el, iar educația creștină, în esența ei, este învățătura despre acest har.

Duminică, 15 noiembrie – „După chipul lui Dumnezeu”

1. Cum I-a creat Dumnezeu pe om și ce s-a întâmplat după păcătuire?
Geneza 1:26,27_____________________________________________________
Geneza 5:1,3_______________________________________________________

Expresia „după chipul lui Dumnezeu” i-a captivat pe mulți interpreți ai Bibliei de-a lungul secolelor. Care este acest chip după care au fost creați primii oameni? înseamnă oare că Dumnezeu S-a uitat în oglindă și a modelat noua Sa făptură ca să semene cu El însuși? Sau înseamnă că omul se aseamănă cu Dumnezeu mai mult decât oricare altă formă de viață? Ori se referă la o ase­mănare spirituală și intelectuală și la o compatibilitate între Creator și om? Scripturile nu dau o explicație clară cu privire la această expresie, cu toate că cercetătorii au dat multe interpretări, pornind de la Scriptură, despre ce ar pu­tea însemna. Totuși, putem vedea că acest chip s-a schimbat după păcătuire, motiv pentru care Ellen G. White a scris că obiectivul educației este de a reface în om chipul Creatorului său. – Vezi Educație, pp. 14-16.

Cum poate educația să atingă acest obiectiv? Să nu uităm că Dumnezeu ne-a făcut ca să avem o relație cu El, ca aceea dintre părinți și copiii lor. El ne-a creat după chipul Lui, la fel cum părinții pământești au copii după chi­pul lor (Geneza 5:1), pentru ca El să ne crească pentru a fi copii ai Lui, care aparțin familiei Sale; El poate să comunice și să lege o prietenie cu noi. Chipul lui Dumnezeu este mai mult un „chip spiritual” care permite ca două ființe, una dumnezeiască și cealaltă omenească, să aibă o comuniune a gândurilor. Aceasta se întâmplă în procesul educației, mai întâi în cămin, între părinți și copii, iar mai târziu la școală, când învățătorii preiau sarcina educației. Evident, făcându-ne după chipul Său, deosebiți de multe alte forme de viață, Dumnezeu a avut în vedere acest proces al educației, pe care noi îl cunoaștem atât de bine. El a făcut astfel ca să ne poată învăța, și noi să putem învăța de la El, până când chipul Său (gândul Său) se reflectă în noi.

Istoria răscumpărării este o istorie a educației, de la creațiune până la întru­pare și de la întrupare până la re-creațiune. Dumnezeu este învățătorul, iar ce­rul este o școală pentru toate timpurile. – Vezi Ellen G. White, Educație, p. 301.

Care sunt implicațiile acestui gând pentru angajamentul nostru de a da o educație creștina în cămin, în biserică, în școală, în universitate și în viață?

Luni, 16 noiembrie – Isus ca învățător

Biblia folosește multe nume pentru Domnul Isus- Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Fiul omului, Mântuitorul, Răscumpărătorul, Domnul, Mielul lui Dumnezeu -, ca să menționăm doar câteva. Dar pentru cei care L-au cunoscut cel mai bine în timpul celor trei ani și ceva de misiune publică în ludeea și Galileea, El a fost învățătorul. îl numeau „Maestru”, sau „Rabbi”. Ambii termenii înseamnă „învățător”.

Prin urmare, profesia și lucrarea de învățare trebuie să fi reprezentat o modalitate deosebit de potrivită pentru Isus de a-Și îndeplini lucrarea Sa pu­blică. într-un fel, lucrarea Lui de răscumpărare este înrudită cu lucrarea de învățare. Pe deasupra, acest lucru a fost prezis de Isaia, evanghelistul Vechiului Testament.

2. Ce spunea profetul Isaia despre lucrarea lui Isus ca învățător?
Isaia 11:1-5,9 ______________________________________________________

Una dintre cele mai frumoase profeții mesianice din Scriptură se găsește în Isaia 11. Versetele 1-3 îl descriu pe Mesia în termeni didactici – El avea să ofe­re cunoștință, sfat, înțelepciune și pricepere. Pasajul se încheie cu făgăduința extraordinară: „Pământul va fi plin de cunoștința Domnului ca fundul mării de apele care-l acoperă.” Poate că asemenea învățături din Scriptură au inspirat-o pe Ellen G. White să afirme că lucrarea de educare și cea de răscumpărare sunt una. – Vezi Educație, p. 30.

Citește loan 3:1-3. Nicodim I se adresează lui Isus ca unui învățător și, ulte­rior, el identifică darurile lui Isus ca învățător venit de la Dumnezeu, datorită semnelor pe care El le-a făcut, și anume, minunile și modul în care înțelegea sensul vieții. Isus a fost de acord, dacă nu cu titlul conferit Lui, sigur cu origi­nea darurilor Sale de învățător, când i-a răspuns lui Nicodim că trebuie să se nască din nou pentru a vedea (sau pentru a înțelege, dar și pentru a intra în) împărăția lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că autoritatea de a-i învăța pe alții, chiar și în cazul Domnului Isus, vine de la Dumnezeu. A-i învăța pe alții este un dar de la Dumnezeu. Domnul Isus a avut acest dar și autoritatea Lui divină este recunoscută de cei care primesc învățătură.

Ce rol avem noi în împlinirea profeției din Isaia 11:9?

Marți, 17 noiembrie – Moise și Prorocii

3. Care este rolul Scripturilor în educația creștină?
2 Timotei 3:14-17__________________________________________________

Uneori Tora, termenul folosit pentru prima parte a Bibliei, este tradus cu „Legea” probabil, și pentru că în aceste cărți sunt multe legi. Dar Tora înseam­nă în realitate „învățătură”, sau „îndrumare”. Această înțelegere este foarte diferită de ceea ce mulți gândesc că înseamnă „legea” în Biblie, și anume, re­glementări și reguli pe care trebuie să le urmăm ca să rămânem plăcuți lui Dumnezeu. Nu este așa. Legea se dorește a fi un material didactic care arată cum să trăiești viața cu succes și în siguranță în cadrul relației de legământ pe care Dumnezeu a intenționat să o aibă cu omul de la început, de când l-a creat.

Următoarele două secțiuni ale Bibliei ebraice sunt Prorocii, care relatează despre cât de bine și-a însușit poporul lui Dumnezeu acest material educațional și cât a trăit conform lui (profeții timpurii, sau cărțile istorice) și ce ar fi trebuit să învețe din acest material (profeții târzii). Ultima parte a Vechiului Testament (numită în ebraică Scrierile) este plină de exemple despre învățători și elevi de succes, sau cu mai puțin succes, și de experiențele lor din domeniul educației. Câteva exemple de reușită pe plan educațional din aceste cărți ar fi Estera, Rut, Daniel și Iov. Printre cele de nereușită ar fi cei patru prieteni ai lui Iov. Cartea Psalmii este o carte de imuri, dar chiar și ea conține cel puțin trei psalmi didac­tici: 1, 37 și 73.

Evangheliile sunt pline de materiale cu scopuri didactice, mai ales parabo­lele Domnului Isus. Multe dintre epistolele lui Pavel încep cu o puternică ves­tire a Evangheliei, dar se termină cu un material didactic, lecții practice pentru viața de zi cu zi. Și cartea Apocalipsa are un conținut didactic. Descoperirea viitorului bisericii lui Hristos este descoperită într-o carte pe care doar Mielul lui Dumnezeu, Isus, Marele învățător, poate să o deschidă (Apocalipsa 5:1- 5).

Nu tot materialul didactic din cărțile lui Moise se aplică în timpurile noas­ tre. Deuteronomul 17:14-20, care cuprinde legea pentru împărat, conține instrucțiuni clare despre alegerea unui rege. Bineînțeles, astăzi noi nu mai desemnăm niciun împărat în biserica noastră. Cum stabilim punerea corectă în practică a acestui material didactic din Scriptură în timpurile noastre?

Miercuri, 18 noiembrie – Bărbați și femei înțelepte

Termeni precum școală, studiu și educație sunt clar înțeleși în timpurile noastre, dârei nu sunt uzuali în Biblie. Ea folosește un cuvânt mult mai obișnuit: înțelepciune/înțelept. De exemplu, Vechiul Testament vorbește despre oameni înțelepți, bărbați și femei (2 Samuel 14:2; Proverbele 16:23).

4. Cum a fost apreciată înțelepciunea lui Solomon?
1 împărați 4:29-34 __________________________________________________

Impăratul Solomon s-a distins ca un om foarte înțelept care a vorbit despre viața animalelor și a plantelor și a rostit proverbe cu mare înțelepciune, adică în felul unui om învățat. Cărțile Proverbele și Eclesiastul conțin multe învățături înțelepte cu privire la numeroase subiecte, învățături atribuite lui Solomon, precum și altor învățători înțelepți din timpurile străvechi (Proverbele 1:1; 25:1; 30:1; 31:1).

Conform Bibliei, înțelepciunea se aseamănă foarte mult cu educația noas­tră de azi. Este ceva ce un om învață de la părinți și de la învățători, mai ales când este tânăr (Eclesiastul 12:1), dar, de fapt, un om acumulează înțelepciune pe tot parcursul vieții. înțelepciunea are, în general, o latură practică, de exem­plu: învață de la furnici care strâng provizii vara pentru iarnă (Proverbele 6:6-8).

Totuși, înțelepciunea nu este doar o chestiune practică, ci are și o latură teoretică, deoarece începe cu credința în Dumnezeu și urmează anumite prin­cipii fundamentale (Proverbele 1:7). înțelepciunea ne ajută să trăim în mod responsabil și pentru binele altora, și ne ajută să ne ferim de necaz. Dar, la fel ca educația din prezent, nici înțelepciunea nu răspunde la toate întrebările pe care ni le-am putea pune, ci ne dă posibilitatea să fim mulțumiți cu ce știm în timp ce continuăm să căutăm ce este încă necunoscut. Iar aceasta este o atitudine potrivită prin care putem învăța să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să ne încredem în harul Său. Conform cu leremia 18:18, rolul învățătorului înțelept este socotit la același nivel cu cel al preoților și profeților. Toți transmit mesaje din partea lui Dumnezeu către poporul Lui -învățătura din Lege, sfaturi pentru educație și solii deosebite de la Dumnezeu.

Cum putem să învățăm înțelepciunea și apoi să o transmitem celor care vin după noi?

Joi, 19 noiembrie – Educația în biserica primară

Unul dintre principiile din Scriptură despre educație, demne de luat în sea­mă, iese la iveală când Isus, Marele învățător, Se pregătește să plece de lân­gă elevii, sau ucenicii Săi. Aceștia fuseseră cu El timp de trei ani și jumătate, aproximativ perioada alocată acum învățământului liceal sau universitar. De cele mai mult ori, absolvenții sunt considerați pregătiți să se descurce singuri la finalizarea unui ciclu de studii.

Dar Isus știa mai bine, așa că le-a asigurat urmașilor Săi o instruire continuă sub tutela Duhului Sfânt. în alte părți, acest învățător, sau îndrumător, este identificat ca Mângâietor sau Apărător (în greacă, parakletos), care le va fi dat urmașilor lui Isus pentru totdeauna (loan 14:16,17). El este numit Duhul ade­vărului. Deși Duhul Sfânt nu este în primul rând educator, lucrarea Sa este și educațională, îndeosebi cu privire la căutarea și găsirea adevărului.

5. Potrivit lui Pavel, ce este foarte important în cadrul educației?
1 Corinteni 2:1-16___________________________________________________

Pavel începe prin a le reaminti membrilor bisericii din Corint că, atunci când a venit prima dată la ei, le-a vorbit despre Isus Hristos și despre El răstignit, ni­mic altceva (vers. 2) – nicio înțelepciune extraordinară, ci doar Evanghelia. Dar vestirea Evangheliei nu a însemnat sfârșitul înțelepciunii (vers. 6), deoarece, odată ce creștinii s-au maturizat, apostolul s-a întors să-i învețe înțelepciunea, lucrurile pe care Dumnezeu le-a ascuns înainte de geneza lumii (vers. 7), chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu (vers. 10).

Atunci când Duhul Sfânt Se unește cu duhul celui care învață, totul se va cerceta sub călăuzirea Lui. Cât de profund va fi acel studiu și câtă învățătură se va deschide înaintea celor care sunt conduși de Duhul Sfânt! Capitolul se încheie cu un citat din cartea profetului Isaia: „Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui?” (Isaia 40:13). Profetul care le vorbea oa­menilor obișnuiți din timpul său ar fi spus că nimeni nu poate face acest lucru, însă Pavel a corectat această percepție, concluzionând: „Noi avem gândul lui Hristos”, adică, un creștin plin de Duhul Sfânt are acces chiar și la gândul lui Dumnezeu, și astfel, la orice grad de învățătură și pricepere (vers. 10-13) de care ar fi nevoie pentru a cunoaște calea neprihănirii.

Vineri, 20 noiembrie – Un gând de încheiere

Marea însărcinare de vestire a Evangheliei (Matei 28:18-20) a dat startul unei mișcări religioase extraordinare. Câțiva apostoli, sau misionari (ambii termeni în­seamnă „cei trimiși”), au mers în lumea întreagă și au strâns învățăcei, i-au trans­ format în ucenici, i-au chemat să creadă în Isus, i-au botezat și au început să-i învețe toate lucrurile poruncite de Isus. Erau creștini convertiți din toată lumea, reprezentând culturi diferite, vorbind limbi diferite, care au ieșit din apa botezu­lui pentru a intra într-o școală și a începe să fie instruiți, sau educați. Aveau încă multe de învățat.

Creștinii învață tot timpul nu doar dintr-o curiozitate intelectuală sau din zelul de a dobândi cunoștințe, ci pentru că viața creștină și credința cuprind fiecare aspect al vieții de zi cu zi. Epistolele din Noul Testament conțin atât vestirea (kerygma), cât și instruirea (didache). Un exemplu de vestire este în 1 Corinteni 2:2, iar de educație începe în capitolul 4 și continuă, cu întreruperi, în restul epistolei. Ce trebuie să învețe creștinii? Despre muncă, odihnă, relații sociale, relații în cadrul comunității, biserică și închinare, științe economice, filantropie, relații cu autoritățile, consiliere, sistemul familial, relații de căsăto­rie și creșterea copiilor, hrană și prepararea ei, îmbrăcăminte, chiar și despre îmbătrânire și pregătirea pentru finalul vieții, despre viața personală și despre viața în această lume. Priceperea nu vine de la sine. Ea trebuie să fie dobândită.

Studiu la rând:
Ieremia 12-18

Evanghelizare, secţiunea 10, subcapitolul „Responsabilitatea membrilor evlavioși…”

1. Din ce cauză se plânge profetul că piereau vitele și păsările?
2. Despre cine spune Domnul că rosteau „închipuiri scoase din inima lor”?
3. Cine este comparat cu „o potârniche care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea”?
4. Cine și de ce apucase pe „cărări și drumuri nebătute”?
5. Ce trebuie să facă ceilalți dacă un membru al casei lui Hristos cade în ispită?