Un Mântuitor care este foarte aproape de noi

29 aprilie 2006 • din Blog

Ce spune Biblia despre Hristos? La întrupare a „luat” El natura lui Adam dinaintea căderii în păcat? A evitat şi a refuzat El efectele însumate din miile de ani ale degenerării fizice şi morale ale strămoşilor Săi pământeşti? Dacă ar fi aşa, atunci noi L-am arunca pe Hristos în afara noastră ca pe unul care nu are nici o legătură directă cu noi. Pe de altă parte, unii gânditori creştini din secolele trecute şi din timpurile moderne L-au văzut pe Hristos venind mult mai aproape de om decât se crede în general. Ei au înţeles că Hristos a luat natura omului aşa cum era aceasta după căderea în păcat, acceptând complet rezultatele genetice ale mileniilor de degenerare umană ce au afectat arborele Său genealogic pământesc. Aceasta înseamnă că Hristos este aproape de noi şi că El ne salvează din păcat şi nu în păcat. Cum putem noi „să-L vedem” în mod clar pe Hristos?

Care concepţie este adevărată?
Scriptura afirmă că la întrupare El a venit „în carne” (greceşte, 1 Ioan 4:2,3). Pentru a înţelege mai bine acest lucru trebuie mai întâi să descoperim care este înţelesul termenului „carne.” Unul din pasaje este Romani 1:3 unde se afirmă că Isus Hristos S-a „născut din sămânţa lui David după carne” (Revised Standard Version). Singura explicaţie posibilă este aceea că natura pe care Hristos şi-a asumat-o este natura umană în condiţia sa căzută.

Acelaşi cuvânt „carne” apare în Romani 8:3,4: „Pentru că Dumnezeu a făcut ceea ce legea, slăbită de carne, nu putea să facă. Trimiţându-L pe propriul Său Fiu în asemănarea cărnii păcătoase şi pentru păcat, El a condamnat păcatul în carne, pentru ca cerinţa dreptă a legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit cu carnea, ci potrivit cu Duhul.” (Revised Standard Version).

Termenul „carne” din acest pasaj se referă la natura păcătoasă a omului. Nici o altă interpretare nu este posibilă, în special pentru că expresia „asemănarea cărnii păcătoase” este formularea cea mai potrivită pentru sensul pe care apostolul doreşte să-l transmită cu privire la natura umană a lui Hristos.

Cuvântul „asemănare” este important. Cuvântul original grec este homoiomati, din care noi avem astăzi asemenea cuvinte ca homosexual omofonie, omogen şi multe altele, toate având înţelesul de bază de identitate, asemănare, similitudine. Acelaşi cuvânt apare în Filipeni 2:5,7: „Isus Hristos care deşi era în chipul (gr. morphé – forma) lui Dumnezeu n-a socotit egalitatea cu Dumnezeu un lucru care să fie apucat, ci s-a golit pe Sine Însuşi, luând chipul unui slujitor, fiind născut în asemănarea omului” (Revised Standard Version)

Cum putem face noi deosebirea dintre adevăr şi eroare?
În 1 Ioan 4:1-3 se găseşte un răspuns inspirat la această întrebare: „Iubiţilor, să nu credeţi orice duh, ci testaţi duhurile pentru a vedea dacă ele sunt de la Dumnezeu; pentru că în lume au ieşit mulţi profeţi falşi. Prin aceasta să recunoasteţi Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în carne este de la Dumnezeu şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu. Acesta este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit, şi acum el este deja în lume” (Revised Standard Version). Cuvântul „carne” se referă aici la natura noastră umană căzută. Singura alternativă posibilă