Papa Francisc către luterani: „Avem mai multe lucruri în comun decât lucruri care ne despart”

21 octombrie 2016 • din Blog, Externe

Papa Francisc a primit joi, 13 octombrie, vizita a peste o mie de pelerini luterani, în majoritate de origine germană. Delegația a sosit la Vatican în vederea pregătirii aniversării a 500 de ani de la începutul Reformei Luterane.

În cadrul unui discurs susținut în prezența musafirilor luterani, papa și-a încurajat ascultătorii să caute unitatea în generozitate, spunând că „atunci când căutăm să îi ajutăm pe cei mai nevoiași, experimentăm realitatea faptului că deja suntem uniți: mila lui Dumnezeu este aceea care ne strânge laolaltă”. În aceeași cuvântare, papa a spus și că atât credincioșii catolici, cât și cei luterani fac parte din același trup al lui Hristos, informează Radio Vaticana.

„Avem mai multe lucruri în comun decât lucruri care ne despart”, a spus suveranul pontif, lansând apelul ca toți credincioșii să „continue cu încredere pe drumul ecumenic, fiindcă știm că, dincolo de multele întrebări deschise care încă ne separă, noi suntem deja uniți”.

Apoi, într-o declarație deschisă, dar extrem de precaută, papa a afirmat că, „dacă e voia Domnului, la sfârșitul acestei luni, voi merge la Lund, în Suedia, și, împreună cu Federația Luterană Mondială, ne vom aminti, după cinci secole, începutul reformei lui Luther și Îi vom mulțumi Domnului pentru 50 de ani de dialog între luterani și catolici. O parte esențială a acestei comemorări ne va întoarce privirea spre viitor, având perspectiva unei mărturii comune a creștinilor în lumea de astăzi, atât de însetată după Dumnezeu și mila Sa.”

Declarația, care pune un evident accent pe manifestarea milei, încearcă o reconciliere greu de conceput: luteranii sărbătoresc 500 de ani de la „divorțul” de Biserica Catolică, însă nu doar că îl invită pe suveranul pontif să participe la această sărbătoare, ci îi solicită și sprijinul în organizarea acesteia. De cealaltă parte, pontiful acceptă invitația și toată implicarea pe care o presupune, dar, în același timp, îi reformulează definițiile, după propriii termeni. Astfel, pelerinii pe care i-a primit la Vatican vin din Germania, pe care o numește „ținutul lui Luther”, într-un spațiu încărcat de o sacralitate deosebită, mai exact „la scaunul Episcopului Romei”. „O inițiativă minunată”, așa cum o numește papa, însă care implică tacit o ierarhie anume. Apelul la milă precede o altă statuare de poziții: sărbătoarea nu vizează jumătate de mileniu de la Reforma Protestantă, ci „rememorarea, după cinci secole, a începutului reformei lui Luther”. Însă, esențialul comemorării, din perspectiva catolică, nu este, desigur, reforma în sine, ci cei „cinci zeci de ani de dialog oficial între luterani și catolici”.

Dialog direct

Papa a purtat eșarfa pelerinilor catolici legată, ca un apel simbolic, de cea purtată de pelerinii luterani, astfel încât să le poată purta simultan, a relatat RomeReports. Întâlnirea cu pelerinii a cuprins și o sesiune de întrebări și răspunsuri, primele din partea pelerinilor adresate papei.

„Cine credeți că sunt marii reformatori din istorie?” era una dintre întrebări, la care răspunsul papei a fost: „Cred că marii reformatori ai Bisericii sunt sfinții, adică oamenii care aud cuvântul lui Dumnezeu și acționează în consecință.” Un student german la teologie l-a întrebat apoi ce îi place și ce nu îi place la Biserica Luterană. Papa a răspuns spunând că îi plac „luteranii buni, cei care urmează credința adevărată în Iisus Hristos” și că nu îi plac „catolicii căldicei, așa cum nu îmi plac nici luteranii căldicei”.

Întrunirea s-a încheiat cu o declarație-replică la întrebările-capcană adresate de pelerini. „Vreau și eu să vă întreb ceva”, a spus papa. „Cine sunt mai buni: luteranii sau catolicii?” Sala a părut că gustă gluma, răspunzând cu zâmbete, și a apreciat cu aplauze răspunsul liderului de la Vatican: „Cei mai buni suntem împreună.”

Ecumenismul lui Francisc

Sărbătorirea Reformei a centrifugat încă de mai mult timp discuțiile privind ecumenismul practicat de papa Francisc. Michael Cool îl numește pe Francisc „un papă pentru lumea nouă”, scăpându-l parcă din umbra lui Ioan Paul al II-lea, precum și din cea a lui Benedict al XVI-lea și anticipând că papa Francisc ar putea fi catalizatorul unei expresii istorice a unității creștinilor în 2017, atunci când protestanții din întreaga lume, dar mai ales luteranii, vor sărbători aniversarea a 500 de ani de la debutul Reformei Protestante (p. 42). Volumul pe care îl semnează se concentrează mai mult pe dialogul interconfesional, lipsindu-i latura interreligioasă, care ar fi dat o profunzime și mai mare perspectivei.

Ecumenismul lui Francisc este, de fiecare dată când apare în discuție, un subiect profund controversat și, deseori, punct de pornire pentru conspirații de tot soiul. Un exemplu recent a fost un clip video vehiculat pe internet ca „breaking news”, în realitate o reclamă veche, publicată de Vatican, dar care nu s-a viralizat decât atunci când a fost răstălmăcită de fanii conspirațiilor și făcută să pară a transmite că papa este interesat de instaurarea unei religii unice, mondiale. În filmare, papa îi invita pe credincioși să își unească rugăciunile cu ale lui pentru ca „un dialog sincer între bărbați și femei de religii diferite să aducă rodul păcii și al dreptății”. Iar invitația sa i-a surprins mai mult pe cei care nu erau familiarizați cu modul în care fostul cardinal Bergoglio s-a raportat la membrii altor confesiuni, chiar de dinainte să fie numit papă. Încă din timpul slujirii sale în poziția de cardinal, Jorge Bergoglio a insistat pe rolul dialogului interreligios în viața spirituală a credincioșilor creștini.

O eventuală reconciliere a Bisericii Luterane cu Biserica Catolică este însă departe de concretizarea pe care o sugerează cei mai grabnici în a identifica semnale de unitate. E drept însă că frecvența și publicitarea dialogului interconfesional nu a avut un impact atât de mare asupra observatorilor publici în timpul altor pontificate, așa cum se întâmplă astăzi, în timpul pontificatului lui Francisc.

Reuniunea de joi a avut loc la o zi după ce suveranul pontif s-a întâlnit cu un grup de reprezentanți ai bisericilor creștine mondiale. În audiența papei au venit, ca în fiecare lună octombrie, participanții la Conferința Secretarilor Comuniunilor Creștine Mondiale (Conference of Secretaries of Christian World Communions), o organizație internațională care stabilește întâlniri anuale, în altă țară, pentru a colabora în vederea cunoașterii reciproce, a informat Zenit.

Organizația este alcătuită din Comuniunea Anglicană, Alianța Mondială Baptistă, Consiliul Consultativ Ecumenic al Ucenicilor, Patriarhatul Ecumenic (al Bisericii Ortodoxe Răsăritene), Conferința Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, Vechea Conferință Internațională a Episcopilor Catolici, Fundația Luterană Mondială, Conferința Mondială Menonită, Boardul privind Unitatea Mondială a Bisericii Morave, Patriarhatul Moscovei (al Bisericii Ortodoxe Răsăritene), Consiliul Ecumenic Reformat, Armata Salvării, Comitetul pentru Consultare al Quakerilor, Convenția Mondială a Bisericilor lui Hristos, Alianța Evanghelică Mondială și Consiliul Mondial Metodist.

Chiar dacă de la dialog la acțiune rămâne încă de acoperit o prăpastie dogmatică, schimbările treptate de atitudine fac plauzibil un astfel de scenariu într-un viitor mai mult sau mai puțin depărtat.

Sursa: semneletimpului.ro