Istoria unei fotografii: Omul și tancul din Piaţa Tiananmen

1 august 2009 • din Blog, Externe

Un om îndrăzneţ plantat în faţa coloanei de blindate pe bulevardul Chang’An din Beijing, într-un cutremurător protest individual, la câteva ore după ce sute de tineri au murit sub şenilele şi proiectilele acelor blindate.

Imaginea a fost captată la 5 iunie 1989 de cel puţin trei fotografi aflaţi la balcoanele hotelului Beijing, din Piaţa Tiananmen: nord-americanii Jeff Widener (pentru agenţia Associated Press (AP), Charlie Cole (pentru revista Newsweek) şi britanicul Stuart Franklin (pentru revista Time).

„Acest om singur o sa-mi strice cadrul fotografiei”, gândea Widener, de 52 ani, înaintea de a inmortaliza gestul acelui necunoscut, aşa cum a explicat agenţiei Efe după o vizită la Beijing.

Posturile de televiziune CNN şi BBC au captat imaginea acelui tânăr puţin pletos, care părea să vină de la cumpărături şi dintr-o dată s-a postat în faţa tancului, tăindu-i calea şi s-a căţărat pe turelă ca să vorbească cu soldatul din cabină, până când trei oameni l-au luat şi a fost înghiţit pentru totdeauna de istorie.

În fotografia lui Widener, chinezul cel mai căutat de agenţiile de presă la fiecare aniversare a măcelului, avea în mână o sacoşă de plastic şi o haină în mâna stângă, iar în unghiul inferior drept se poate vedea parte dintr-o felinar stradal de pe Chang An, Bulevardul „Păcii Eterne”.

Era amiaza. „Când tancurile au intrat pe Chang An, se aştepta să se tragă în acel om, dar nu au făcut gestul. Îmi amintesc că i-am spus lui Kurt că pe acest tip nebun o să-l omoare”. Kurt îşi aminteşte era un student american care a plecat din camera lui, de la etajul şase, sfidând prezenţa poliţiei locale, ca să ducă filmul din aparatul lui Widener, ascuns sub haine, până la birourile AP: „Nu am mai ştiut nimic de el. Mi-ar plăcea să-i pot mulţumi pentru ce-a făcut, pentru că fără ajutorul şi curajul lui lumea nicidată n-ar fi văzut această imagine”.

Din noaptea măcelului, Widener, pe atunci editor pentru Asia în Bangkok, a avut multe probleme: a rămas fără baterii pentru bliţ, chiar înainte să înceapă focul şi o piatră rătăcită l-a lovit în cap lăsându-l comoţionat mai mult de o zi. Widener se cutremură la amintirea durerii, spaimei şi a morţilor.

Deja poziţionat la fereastra hotelului, mi-am dat seama ca viteza de obturare era prea mică pentru o lentilă de 800 mm. Mi-am asumat riscul de a fugi până în dormitor ca să-l schimb şi să pot obţine o imagine mai apropiată. Dar uitasem că viteza filmului era de mai puţin de 100 ASA (indice fotografic care măsoră sensibilitatea filmului), şi nu de 800 ASA ca întotdeauna”.

„Majoritatea reporterilor fac greşeli cu aceasta, unii spun că expunerea era eronată. De fapt, era perfectă. Dar au am crezut că era sigur să fotografiez în 1/250 (viteză de obturare a fotografiei, calculată în fracţiuni de secunde)… şi nu de 1/30. Este un miracol că fotografia se vede limpede. Am fotografiat de trei ori”, îşi aminteşte Widener, care încă e mâhnit că această fotografie nu i-a adus premiul Pulitzer în 1990, dar a ajuns în finală.

Mai multă şansă a avut Charlie Cole, care a obţinut World Press Award în ‘89. „Am prins imaginea cu o cameră şi o lentilă de 300 mm, de la un balcon care era foarte departe, aproximativ 200 de metri de la scenă, din camera lui Stuart Franklin, etajul opt al hotelului”, explica la Efe, Cole, de 54 de ani.

După ce au împrăştiat oamenii ce veniseră în piaţă în acea dimineaţă, o coloană de 25 de tancuri au intrat pe bulevard. „Eu şi Stuart stăteam umăr lângă umăr fotografiind fără întrerupere şi dintr-o dată ne-am trezit cu acel tânăr cu plasa şi haina în mână, care s-a pus în faţa tancurilor. Nu-mi venea să cred ce vedeam. Dar am continuat să fotografiez cu convigerea cî-l vor omorî. Spre uimirea mea, tancul s-a oprit”.

Fotografia lui Franklin are un câmp vizual mai amplu care include în fundal un autobuz ars. După aceea, explică Cole, că în noaptea anterioară a fost atacat în recepţia hotelului cu un baston electric, dar ascunsese filmele în bazinul wc-ului, anticipându-se astfel poliţiei.

Referitor la destinul omului nostru din faţa tancului, pe care unii l-au identificat ca fiind un oarecare Wang Weilin, unii asigură că a fost luat de polţia secretă să executat, deşi alte surse spun că dacă ar fi fost aşa guvernul ar fi făcut o publicitate exemplară execuţiei sale, dar acest lucru a fost dezminţit de preşedintele Jiang Zeming.

„El a creat imaginea, eu doar am imortalizat”, a explicat Cole, care subliniează atitudinea acelui tânăr care a cutremurat lumea: „M-am simţit onorat să fiu acolo”.