Blog

Ingenunchem sau nu

14 noiembrie 2008 • din Blog

La începutul lucrarii de pastoratie, aveam o comunitate în care erau unii
membri care îngenuncheau întotdeauna atunci când se rugau în biserica: la sosire, când închinatorii aveau rugaciunea în taina si chiar atunci când cineva care conducea întreaga comunitate anunta: „Sa ne ridicam cu totii si sa ne rugam!”. Îi iubeam pe oamenii acestia. Unii dintre ei erau noi în credinta si sinceri. Dar, uneori în biserica noastra erau musafiri.

Ce întelegeau ei atunci când vedeau ca unii membri se pleaca în genunchi iar altii nu? Cum sa mai predici despre „unitatea în Hristos” si „ordinea din Casa Domnului”? Este vreo solutie la aceasta problema? O cale de mijloc? Ce grup are dreptate? Dar mai mult decât orice, în ce fel doreste Dumnezeu sa ne rugam?

În acest studiu voi încerca sa prezint principalele idei biblice si teologice
despre pozitia pe care trebuie sa o avem atunci când ne rugam la biserica în cadrul serviciilor divine. Deoarece spatiul este limitat, ma voi referi în special la închinarea publica atunci când poporul lui Dumnezeu se întâlneste si formeaza trupul lui Hristos.

Referirile la închinarea particulara – care este temelia închinarii publice – apar doar în fundal si au scopul de a lumina subiectul de fata.

Apostolul Pavel afirma: „Va îndemn dar, fratilor, pentru îndurarea lui
Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfânta, placuta lui Dumnezeu:aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca” (Rom 12:1).

Acest text se refera si la rugaciune? Nediscreditând importanta trairii interioare a prezentei lui Dumnezeu, atunci când citim Biblia si Spiritul Profetic nu putem trece cu vederea importanta formelor exterioare.

Ellen White afirma:
„Daca inima este transformata, aceasta se va vedea prin înfatisarea exterioara. Daca Hristos este în noi nadejdea slavei, atunci vom descoperi în El o atractie de neegalat de care sufletul nostru se va îndragosti.”

Barry Wayne Liesch scria urmatoarele despre importanta exteriorului în închinare:
„Simbolismul trupului poate arata cu putere catre adevarata închinare. De fapt,
cuvântul de baza care defineste închinarea în VT se refera explicit la trup…
Închinarea are o profunda dimensiune fizica în cultura iudaica.2
Observam ca exista o legatura foarte strânsa între viata dinauntru si exterior
în închinare în general si în particular la rugaciune. Pozitia în momentul închinarii
exprima atitudinea noastra fata de Dumnezeu si totodata ne ajuta sa ne formam
atitudinea fata de El.”

Pozitia la rugaciune în Biblie – termeni utilizati
Asa cum am exprimat deja, termenii folositi pentru a defini închinarea si
pozitia fizica sunt strâns legati. Sa analizam cu atentie cei mai folositi termeni de catre scriitorii Bibliei .

Scriitorii VT foloseau cuvântul ‘hx’v’’’ [shachah] – cu sensurile: a te
înclina, a te prosterna, a te pleca jos (vezi Ps 95:6). Verbul, în sensul original,
înseamna a te prosterna pâna la pamânt înaintea cuiva asa cum gasim în Neemia 8:6.3

Cuvântul folosit în VT pentru a te închina este în primul rând vizual si adesea implica renuntarea la drepturi.

Ellen G. White, Testimonies to the Church, 1 vol. (Boise, ID: Pacific Press, 1948), 162.
Barry Wayne Liesch, The New Worship (Grand Rapids, MI: Baker Book House, 1997),
155.
William Gesenius, Gesenius’ Hebrew-Chaldee Lexicon of the Old Testament (Grand
Rapids, MI: Baker Book House, 1993), 813, 814.

Scriitorii NT si traducatorii Septuagintei au folosit un cuvânt similar:
oskune,w’ [proskuneo] – cu radacinile: pros = a te întoarce spre, si kuneo – a saruta, având sensul de baza a te pleca si a saruta picioarele, haina sau pamântul din fata cuiva.

Acest cuvânt a fost „la origine nimic mai mult decât un termen grecesc
pentru un fenomen din viata orientala.”
(vezi Mat 2:2; 4:10; 18:26; Apoc 1: 13-17).

Cuvântul grecesc proskuneoe, care este folosit pentru a traduce hishta”¦wâ de 148 de ori în LXX, a avut o dezvoltare semantica similara cuvântului ebraic. Ca si acesta, proskuneoe poate sa însemne fie „prosternare”, fie „închinare.”

Mai mult, Seventh-day Adventist Encyclopedia afirma ca: „Rugaciunea
publica aduce adunarea in corpore în prezenta lui Dumnezeu. În timpurile biblice, la rugaciune erau folosite diferite pozitii.”6 În Biblie gasim cel putin sase pozitii pentru rugaciune. În primul rând, de patru ori descoperim plecarea capului în semn de supunere. Un alt mod de rugaciune era rugaciunea în picioare, ce apare în sase ocazii.

Ridicarea în picioare pentru rugaciune era un mod de exprimare a respectului. În al treilea rând, ridicarea ochilor spre cer, ce simbolizeaza cautarea dupa sursa binecuvântarii, apare de noua ori. Îngenuncherea ca semn al umilintei apare de douasprezece ori. În al cincilea rând, mâinile ridicate – asteptare, slujire – apar de paisprezece ori. Cel mai adesea întâlnita este prosternarea ca semn al venerarii lui Dumnezeu.

Apare de douazeci si opt de ori. Cu cât miscarea era mai mare cu atât mai
mare este si frecventa aparitiei. Practica zilelor noastre este în opozitie cu acest lucru.

Gerhard Friedrich, Theological Dictionary of the New Testament, 6 vols. (Grand Rapids,
MI: Eerdmans, 1968), 759-766.
5 Ibid., 759.
6Francis D. Nichol, ed., The Seventh-day Adventist Bible Commentary, 10 vols.
(Washington, D.C.: Review and Herald, 1978), 1144.

2. Pozitia la rugaciune în Biblie – exemple relevante
Fara îndoiala, cea mi frecventa pozitie era prosternarea. Era, de fapt, lucrul
natural pe care omul îl face în prezenta lui Dumnezeu. Prosternarea era uzuala în orient ca semn de respect fata de rege sau între doi egali (Gen 23:7; 33:6; Exod 18:7; 1 Sam 25:23).

În câteva momente exceptionale un grup sau întregul popor se prosterna, ca închinare spontana (Exod 4:31; 33:10; Lev 9:24; Neem 8:6). Rareori întlnim prosternarea si lauda (Apoc 7:11). De obicei era atitudinea obisnuita în fata
aparitiei lui Dumnezeu. De cele mai multe ori era o plecare cu fata la pamânt în
umilinta, supunere si adorare pentru a asculta Cuvântul Domnului (Gen 24:52; Num 20:6; 22:31; Ezec 1:28; 3:23; Dan 8:17; 10;9;).

Mai rara decât prosternarea este ridicarea mâinilor. Ridicarea mâinilor sfinte
era asociata cu prosternarea, îngenuncherea sau sederea în picioare (see 1 Rg 8:22; Ps 28:2; 63:4; 141:2; 134:2; Ier 4:31; Pl 2:19; 1 Tim 2:8).

În cartea lui Neemia este o ocazie speciala în care ridicarea mâinilor si prosternarea apar: Ezra a binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul cel mare, si tot poporul a raspuns ridicînd mînile: ,,Amin! Amin!„ Si s’au plecat si s’au închinat înaintea Domnului, cu fata la pamînt (Neemia 8:6).

Ridicarea mâinilor era obisnuita în practica iudaica si nu un fenomen
celebration. În Ps 143:5, 6 este o imagine frumoasa a ridicarii mâinilor spre cer: „Mi-aduc aminte de zilele de odinioara, ma gândesc la toate lucrarile Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale. ‘mi întind mâinile spre Tine; îmi suspina sufletul dupa Tine, ca un pamânt uscat.” Mâinile întinse sunt radacinile noastre ceresti în timpul secetos.

Spre a concluziona putem cita din The Seventh-day Adventist Bible
Commentary ce declara: „Era de asemenea obisnuit sa se stea în picioare la rugaciune, cu mâinile înaltate spre cer.” În Biblie, ridicarea mâinilor este permisa, nu poruncita.
Nu ar trebui sa o permitem si noi?

În al treilea rând este îngenuncherea. Cuvântul ebraic %r;B’ (barak) are sensurile: a îngenunchea, a binecuvânta, a lauda, a saluta.8 În ebraica, termenul folosit pentru îngenunchere are aceiasi radacina ca si cuvântul pentru a binecuvânta.

Deci, îngenuncherea este o exprimare a supunerii, adorarii si umilintei. Era obisnuita la ocazii de o solemnitate deosebita, în cazul unei cereri foarte urgente sau când se cerea o favoare deosebita. În toate aceste situatii, închinatorii evrei îngenuncheau.

Gen 41: 43 si Est 3: 2 pot fi citate pentru a arata ca îngenuncherea era
universal acceptata ca o atitudine corespunzatoare a supusilor. Unul dintre cele mai expresive pasaje este acela în care este relatat serviciul divin de dedicare a templului:

Cînd a ispravit Solomon de spus Domnului toata rugaciunea aceasta si cererea
aceasta, s’a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mînile
întinse spre cer. (1 Rg 8:54).

Ezra spune de asemenea: „… am cazut în genunchi, am întins mâinile spre
Domnul, Dumnezeul meu…” (Ezra 9: 5); si Daniel a facut din îngenunchiere un
obicei: „ferestrele odaii de sus erau deschise înspre Ierusalim, si de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga si lauda pe Dumnezeul lui, cum facea si mai înainte.” (Dan 6: 10). Isus, în agonia Sa în Gradina Ghetsimani: „a îngenuncheat, si a început sa Se roage…” (Luca 12:41). Leprosii au avut aceiasi atitudine în fata lui Isus (Marcu 1: 40; 10: 17). Despre Stefan citim: „Apoi a îngenuncheat, si a strigat cu glas tare”(Fapte 7: 59). Petru la rândul sau: „a îngenuncheat, si s’a rugat” (Fapte 9: 40), iar Pavel: „a îngenuncheat, si s’a rugat împreuna cu ei toti.” (Fapte 20: 36; 21: 5).

Francis D Nichol, ed., 5 vols. 847. 8
William Gesenius, 142.

Se pare ca îngenuncherea era obisnuita printre credinciosii primului secol. Însa, în secolele ce au urmat erei apostolice, a fost deviere înceata dar constanta de la acest curs.

Rugaciunea pe genunchi a fost descurajata dupa cum Augustus Neander relateaza în lucrarea The History of the Christian Religion and Church. Mai întâi a fost interzisa Duminica si Sâmbata, apoi acest nou obicei s-a raspândit. Viziunea si practica de astazi este atât de diferita fata de începuturi în multe denominatiuni crestine.

Thomas Albert Stafford scrie:
În multe mari biserici evanghelice, membrii comunitatilor nu se mai roaga în taina
la intrarea în biserica plecându-si capul si nici nu mai îngenuncheaza când se
roaga. Aceste doua obiceiuri extraordinare, atâta timp practicate de parintii nostri, par a nu mai fi la moda.

Ridicarea mâinilor. Era de asemenea asociata cu ridicarea în picioare (Matt
14:19; Marcu 7:34; 6:31; Luca 9:16; Ioan 17:1; 11:41) fiind obisnuita lui Isus.
În al cincilea rând, este rugaciunea în picioare. Solomon a folosit-o în
rugaciunea de dedicare (1 Rg 8:22-54; 2 Cron 6:12-13). Din nou, The Seventh-day Adventist Bible Commentary mentioneaza aceasta pozitie.11 Despre Ana, mama lui Samuel, citim ca i-a spus lui Eli: „…eu sunt femeia aceea care stateam [în picioare] aici lînga tine si ma rugam Domnului” (1 Sam 1:26). Despre fariseu si vames este relatat ca stateau în picioare si se rugau, atitudinea celui din urma fiind apreciata (Luca 18:11, 13).

Domnul Hristos admite ca rugaciunea în picioare este o pozitie obisnuita pentru închinatorii carora se adresa: „Când stati în picioare de va rugati…(Kai. o[tan sth,kete proseuco,menoi…)” (Marcu 11: 25).

Augustus Neander, The History of the Christian Religion and Church. transl. by Henry
John Rose, (Philadelphia, PA: James M. Campbell and Co., 1843), 186.
10 Thomas Albert Stafford, Christian Symbolism in the Evangelical Churches (Nashville,
TN: Abingdon Press, 1942), 131, 132.
11Francis D. Nichol, ed., 2 vols. 766.

Ultima pozitie este plecarea capului. Uneori era asociata cu prosternarea (Gen 24:26.48) , iar în alte cazuri cu sederea în picioare (Ps 35:13). Despre vames citim: „nu îndraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea în piept, si zicea: ,Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!`” (Luca 18:13).

Îngenuncherea în Spiritul Profetic
A fost sau nu Ellen White împotriva rugaciunii în picioare? A recomandat ea
numai îngenuncherea? S-a rugat vreodata stând în picioare? Când ne concentram asupra acestui subiect, avem cel putin doua probleme majore pe care trebuie sa le rezolvam. În primul rând citim despre declaratia Sorei White prin care mustra o persoana ce dorea sa se roage stând în picioare. Ea i-a spus sa se plece pe genunchi si a adaugat ca aceasta este „întotdeauna” pozitia corecta.

În al doilea rând, unii critici ai Spiritului Profetic, citând acel „întotdeauna”, aduc argumente prin care dovedesc faptul ca Ellen White nu se ruga întotdeauna pe genunchi.

Care a fost atitudinea Spiritului Profetic fata de pozitia în rugaciune? Suntem
sfatuiti sa îngenunchem mereu? Sa privim cu atentie citatul folosit de aceia care argumenteaza ca Ellen White a spus ca trebuie sa îngenunchem mereu:

Cineva care a fost educat aproape cinci ani la Batle Creek, a fost rugat sa conduca în rugaciune înainte ca Sora White sa vorbeasca poporului. Vazându-l ridicat pe picioare, în timp ce buzele sale erau gata sa se deschida în rugaciune pentru Dumnezeu, sufletul meu a fost miscat pentru ca sa-l mustru în public. Chemându-l pe nume, i-am spus, „Pune-te pe genunchi.” Aceasta este pozitia corecta întotdeauna.
Ellen G. White, Selected Messages, 2 vols. (Harrah, OK: Academy Enterprises)

Arata acest citat ca trebuie sa îngenunchem mereu la rugaciune? Dar ocaziile când Ellen White s-a rugat stând în picioare?

Cred ca o privire mai atenta va evidentia ca aici nu este nici o contradictie. Ellen White a insistat pentru îngenunchere în cazul rugaciunii publice dinaintea predicii. Sa nu încercam sa generalizam aceasta situatie.

„Întotdeauna” de aici, asa cum înteleg, se aplica la persoana ce înalta rugaciunea de început la predica si nu se aplica la toate situatiile. Faptul ca Ellen White permite în alte situatii si alte pozitii nu este o contrazicere a citatului mai sus amintit, în el fiind prezentata o situatie concreta.

În legatura cu a doua problema ridicata, trebuie sa observam ca Ellen White
însasi nu a insistat mereu pentru îngenunchere chiar în cadrul serviciilor divine. De fapt, în alte citate, ea a permis si chiar a stat în picioare la rugaciunea publica de consacrare de la sfârsitul predicii.

D. E. Robinson, care o cunostea bine pe Ellen G. White si a lucrat pentru
dânsa pentru un timp ca asistenta, nota ca a fost prezenta la mai multe întâlniri de tabara si la Sesiunile Conferintei Generale în care Sora White însasi se ruga în timp ce ea si întreaga adunare erau în picioare. O asemenea ocazie este relatata în Selected Messages, Response at General Conference of 1909:

Fie ca Domnul sa va ajute sa va tineti strâns de aceasta lucrare ca niciodata pâna acum. Doriti aceasta? Doriti sa va ridicati în picioare si sa certificati ca Îl veti face pe Dumnezeu încrederea si ajutorul vostru? (Adunarea se ridica)

(Rugaciunea) Îti multumim Tie, Domnul Dumnezeul lui Israel…

Un alt exemplu poate fi observat în Sermons and Talks:
As dori sa le spun ca au privilegiul sa solicite rugaciunile poporului lui Dumnezeu. Doriti sa va ridicati în picioare si sa certificati ca doriti sa fiti desavârsiti de Isus? (Aproape întreaga adunare s-a ridicat.)
(Apoi Sora White a înaltat rugaciunea care urmeaza)
Tata nostru care esti în ceruri…

Ellen G. White, The Ministry of Healing, 510-511.
Ellen G. White, Selected Messages, 1 vols. 150 (emphasis added).
Ellen G. White, Sermons and Talks, 2 vols. 267-268 (emphasis added).

Cel mai bogat material pe aceasta tema se gaseste în Selected Messages,
volumul 3, în capitolul The Propriety of Varying Postures in Prayer. Pentru o mai buna întelegere este bine sa se citeasca integral acest material. În continuare sunt doar câteva declaratii:

Nu trebuie sa îngenunchem mereu. Noi trebuie sa ne rugam în permanenta…Nu
trebuie sa asteptam pâna când apare ocazia sa îngenunchem înaintea lui Dumnezeu.

Putem sa ne rugam si sa vorbim cu Dumnezeu oriunde am fi.. Letter 342, 1906…
Nu e mereu necesar sa te pleci. Nu este mereu necesar sa te pleci pe genunchi pentru a te ruga. Cultivati-va obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteti singuri, când mergeti si chiar când sunteti ocupati cu munca zilnica. The Ministry of Healing, pp. 510, 511…

Adunare în Europa a ramas asezata. I-am invitat pe cei ce doresc rugaciunile
slujitorilor lui Dumnezeu sa vina în fata… Câteva scaune au fost imediat ocupate si întreaga adunare era în miscare. Le-am spus ca cel mai bun lucru pe care-l puteau face era sa ramâna asezati exact acolo unde erau si noi cu totii Îl vom cauta pe Domnul marturisindu-ne pacatele pentru ca Dumnezeu a garantat în cuvântul Sau…
Diary, Feb. 20, 1887. (Published in Selected Messages, book 1, p. 147.)

Adunarea se ridica în picioare pentru rugaciunea de consacrare. Invit pe toti
aceia care doresc sa se dea pe ei însisi lui Dumnezeu printr-un legamânt sacru si sa-I slujeasca Lui cu toata inima, sa se ridice în picioare. Casa era plina si aproape toti s-au ridicat. Erau unii ce aveau o alta credinta si chiar si dintre ei s-au ridicat. I-am prezentat înaintea lui Dumnezeu în rugaciune staruitoare.
Manuscript 30a, 1896.
(Published in Selected Messages, book 1, p. 150.)…

Cred ca aceste declaratii sunt suficient de clare pentru a nu fi întelese gresit.
Când le-am descoperit am constatat înca o data ca nu exista nici cea mai mica
diferenta între ceea ce spine Biblia si Spiritul Profetic. Ellen White a folosit diferite pozitii în rugaciune publica: îngenuncherea, rugaciunea în picioare sau stând pe scaun. În timp ce îngenuncherea este recomandata, celelalte pozitii sunt încurajate prin declaratii directe sau exemplu. Spiritul Profetic are o întelegere biblica, bine echilibrata în acest subiect.

Concluzii
Dumnezeu cere o închinare holistica. Studiul Bibliei si al Spiritului Profetic
ne convinge sa acceptam diferite pozitii în rugaciune, diversitatea. De asemenea, trebuie sa observam ca rugaciunile în genunchi si în picioare prevaleaza în închinarea publica. Ridicarea în picioare si înaltarea mâinilor sunt de asemenea prezente, iar în Biblie sunt exemple de servicii divine în care diferitele pozitii se succed în acelasi program.
Ellen G. White, Selected Messages, 3 vols. 266-270.

Când citim despre aceste moduri de rugaciune nu trebuie sa le privim ca
fiind simboluri ale unei ere apuse. Daca simti ca îngenuncherea este prea umilitoare pentru tine, atunci pleaca-te pe genunchi imediat! Cu adevarat ai nevoie de aceasta!

Mai mult, fa ca rugaciunea sa fie deosebita. Începe acum, daca nu ai facut-o deja. O alta învatatura ce trebuie retinuta: îngenuncherea înaintea Atotputernicului Dumnezeu trebuie sa ne faca mai buni, mai umili, în stare sa-i tratam pe altii cu amabilitate. Nu ar trebui sa fie loc pentru disputa, când Dumnezeu a dat atât de multa lumina si a permis diversitatea. Nu trebuie sa judecam o alta persoana daca nu se conformeaza traditiilor si asteptarilor noastre.

Personal, îmi place sa îngenunchez oricând este posibil si îi încurajez pe
închinatori sa traiasca prezenta lui Dumnezeu. Cred ca pozitia este importanta, dar si ca pozitia nu este totul. Rugaciunea staruitoare este mai importanta decât pozitia în rugaciune. În acelasi timp, pozitia pe care o avem când ne rugam poate arata atitudinea pe care o avem fata de Dumnezeu.

Acum înca avem ocazia sa împlinim sfatul apostolului Pavel: „Rugati-va
neîncetat.” ( 1 Thess 5:17), pentru ca într-o zi va fi prea târziu pentru rugaciune, dar toti vor îngenunchea (Rom 14:11; Phil 2:9-11).

Autor: GAVRIL SERGIU EDUARD

Bibliography
Biblia Hebraica Stuttgartensia. 4 ed, Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft, 1990.
Biblia. Traducerea Cornilescu. London: United Bible Societies, 1992.
Friedrich, Gerhard. Theological Dictionary of the New Testament. 6 vols. Grand
Rapids, MI: Eerdmans, 1968.
Gesenius, William. Gesenius’ Hebrew-Chaldee Lexicon of the Old Testament. Grand
Rapids, MI: Baker Book House, 1993.
Liesch, Barry Wayne. The New Worship. Grand Rapids, MI: Baker Book House,
1997.
Neander, Augustus. The History of the Christian Religion and Church. Translated by
Henry John Rose. Philadelphia: James M. Campbell and Co., 1843.
Nichol, Francis D. ed., The Seventh-day Adventist Bible Commentary. 10 vols.
Washington, DC: Review and Herald, 1978.
Novum Testamentum Graece. 27 ed. Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft, 1995.
Stafford, Thomas Albert. Christian Symbolism in the Evangelical Churches.
Nashville, TN: Abingdon Press, 1942.
Strong, James. Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible. Iowa Falls, IA: Word
Bible Publishers, 1984.
White, Ellen G. Selected Messages. 3 vols. Harrah, OK: Academy Enterprises.
White, Ellen G. Sermons and Talks. 2 vols. Harrah, OK: Academy Enterprises.
White, Ellen G. Testimonies to the Church. 9 vols. Boise, ID: Pacific Press Publishing
Association, 1948
White, Ellen G. The Ministry of Healing. Harrah, OK: Academy Enterprises

Zecimi și daruri

Departamentul Trezorerie dorește să aducă la cunoștință atât membrilor cât și vizitatorilor posibilitatea de a oferi zecimile și darurile într-o modalitate adaptată condițiilor actuale.

Descarcă informații trezorerie

Pentru mai multe informații puteți lua legătura cu Marius Stancu, telefon: 677.499.737.

Ultimele studii biblice

Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu
STUDIUL 13 » 20 IUNIE – 26 IUNIE
Interpretarea pasajelor dificile
STUDIUL 12 » 13 IUNIE – 19 IUNIE
Biblia şi profeţia
STUDIUL 11 » 6 IUNIE – 12 IUNIE
Biblia ca istorie
STUDIUL 10 » 30 MAI – 5 IUNIE
Cartea Geneza şi facerea lumii (II)
STUDIUL 9 » 23 MAI – 29 MAI
Cartea Geneza şi facerea lumii (I)
STUDIUL 8 » 16 MAI – 22 MAI
Limbaj, text şi context
STUDIUL 7 » 9 MAI – 15 MAI
De ce este nevoie de interpretare?
STUDIUL 6 » 2 MAI – 8 MAI
Sola Scriptura
STUDIUL 5 » 25 APRILIE – 1 MAI
Biblia – sursa de autoritate a credinţei noastre
STUDIUL 4 » 18 APRILIE – 24 APRILIE
Isus, apostolii şi Biblia
STUDIUL 3 » 11 APRILIE – 17 APRILIE
Originea Bibliei
STUDIUL 2 » 4 APRILIE – 10 APRILIE
Caracterul unic al Bibliei
STUDIUL 1 » 28 MARTIE – 3 APRILIE

Mai multe studii