Blog

Dispreţul faţă de somn e dispreţ faţă de noi înșine

9 octombrie 2017 • din Blog

Dacă ar fi să întrebi pe oricare zece dintre apropiaţii tăi dacă a dormit suficient noaptea trecută, bănuiești de pe acum ce ţi-ar răspunde?

În urmă cu două săptămâni, The Guardian a publicat o recenzie de carte atât de detaliată și de elocventă încât a fost tratată ca un eveniment de presa internaţională, care a preluat înfometată informaţii din materialul respectiv. Rachel Cooke scria despre cartea Why We Sleep (De ce dormim), al cărei autor, Matthew Walker, este neurolog, director al Centrului pentru Știinţa Somnului Uman la Universitatea California, din Berkley, și un vorbitor pasionat pe tema care i-a acaparat ultimii 20 de ani din carieră.

Walker este de părere că societăţile industrializate trăiesc astăzi o „epidemie tăcută a privării de somn”, despre care este convins că are efecte „catastrofale”. De fapt, este atât de convins că există o legătură neglijată între un somn deficitar și o pleiadă îngrijorătoare de boli, încât și-a format cu sfinţenie obiceiul de a dormi opt ore în fiecare noapte. „Da”, spune Walker. „În fiecare noapte îmi ofer oportunitatea nenegociabilă de a dormi opt ore și mă asigur că menţin regularitatea orelor de somn. Un lucru pe care am grijă să îl spun oamenilor este să se ducă la somn și să se trezească la aceleași ore în fiecare zi, oricare ar fi ele. Eu îmi iau somnul incredibil de în serios pentru că am văzut dovezile. Odată ce știi că, fie și după o singură noapte de doar patru sau cinci ore de somn, celulele tale imunitare – cele care atacă celulele canceroase care apar în corpurile noastre zi de zi – scad cu 70% sau că lipsa somnului e asociată cu cancerul intestinal, cel de prostată și cu cancerul la sân, sau simplul fapt că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a clasat orice formă de lucru în tura de noapte ca un carcinogen probabil, cum aș putea să fac orice altceva?”

Scrisul poate deforma tonul omului, iar Walker nu este nici pe departe un fanatic hedonist al somnului. Se vede asta din felul în care vorbește.

Există peste 20 de studii epidemiologice majore care indică faptul că lipsa orelor suficiente de somn ne scurtează viaţa. Iar înaintarea în vârstă nu face decât să potenţeze acest efect. Astfel că, de la 45 de ani în sus, a dormi mai puţin de șase ore pe noapte este echivalentul unui risc de 200% mai crescut de a face un infarct sau un atac vascular cerebral.

Privarea de somn este ușor de identificat. Dacă ai mai dormi după ce îţi sună alarma de la ceas, dacă nu ești bun de nimic până nu îţi bei cafeaua, dacă pe la 10-12 dimineaţa te ia un somn dulce și irezistibil, iar după-amiază nu știi cum să faci să ajungi mai repede în pat, e destul de evident că organismul tău suferă din pricina unei odihne deficitare care, permanentizată, te va costa mai mult decât poţi să estimezi acum.

Lipsa somnului îngrașă, scade imunitatea, predispune la boli de memorie, îţi înceţoșază mintea și îţi crește iritabilitatea, îţi scurtează viaţa și îţi macină relaţiile. Îţi mișcorează fizic creierul și, spun cercetătorii, te deprimă. Toate aceste efecte sunt nocive în sine, dar ele, la rândul lor, vin cu o suită întreagă de alte probleme. Iritabilitatea, lipsa de concentrare și dispoziţia proastă nu sunt măsurabile, dar ele au cu siguranţă impact asupra celor apropiaţi ai unei persoane obosite. S-a calculat chiar un cost financiar [1] al oboselii cronice, bazat pe consecinţele ei, care au un impact economic. O simplă căutare pe site-ul nostru [2] scoate la iveală peste 30 de pagini de articole privitoare la efectele pe care privarea de somn le poate avea asupra sănătăţii noastre fizice și mai ales psihice.

Și atunci, ce motive avem să întreţinem obiceiul de a dormi mai puţin decât are nevoie organismul nostru? Ce fel de contradicţii hrănim, împiedicându-ne astfel să avem parte de beneficiile pe care ni le-ar putea aduce un somn sănătos?

Cel mai simplu pas spre un răspuns este comparaţia cu trecutul. Iar discrepanţele sunt uriașe dacă privim fie și doar cu 75 de ani în urmă. În 1942, abia 8% dintre americani dormeau mai puţin de șase ore pe noapte [3]. (Îi luăm pe americani în discuţie pentru că ei au avantajul de a analiza tendinţe sociologice pe care românii le ignoră cu totul.) În 2017, în schimb, aproape unul din doi americani nu adună șase ore de somn pe noapte [4]. Ce s-a întâmplat între timp?

Pentru început, am devenit mai sedentari, iar lucrul acesta ne-a privat de somnul acela binevenit după o zi de activitate fizică epuizantă. Ne culcăm obosiţi, dar oboseala intelectuală echivalează mai degrabă cu surmenajul. Iar atunci când lucrăm de acasă, graniţa între începutul și sfârșitul orelor de muncă se șterge, îngreunând procesul prin care ne desprindem de setarea atitudinală de „lucru” și intrăm în setarea de relaxare, care e propice pentru somn.

Tehnologia și-a arătat dezavantajele atunci când i-am dat voie să intre în dormitor. Întâi a fost televizorul, de care nu ne-am putut despărţi înainte de culcare. Apoi a fost laptopul pe care l-am ţinut pe aproape pentru a mai vedea o ultimă secvenţă din film. Nu e cert că laptopul a părăsit vreodată camera de dormit, însă lui i s-a adăugat cu siguranţă telefonul mobil, conectat la internet, pe care verificăm notificări până înainte să adormim. Tehnologia îi agită pe unii, în timp ce alţii simt că îi liniștește. Asta poate ţine de subiectivismul fiecăruia. Însă oamenii de știinţă susţin la unison că lumina albastră provenită de la dispozitivele noastre electronice întrerupe ritmul biologic care ne-ar ajuta să ne pregătim pentru somn. Așa că mulţi recomandă să închidem ecranele de orice fel măcar cu jumătate de oră înainte de ora noastră de culcare.

Consumul de băuturi cafeinate, de alcool, ca și obiceiul de a lua cea mai bogată masă seara ne strică și ele somnul. Cu stomacul încă activ, somnul vine mai greu și este mai chinuit. Unii recomandă consumul de alimente bogate în triptofan, despre care se știe că are efect liniștitor, fiind un precursor al serotoninei. Însă recomandarea este controversată între oamenii de știinţă, unii argumentând că triptofanul din alimente nu reușește (asemenea triptofanului pur) să crească nivelul de serotonină din creier, fiindcă deseori triptofanul ingerat nu reușește să treacă de bariera sânge-creier [5].

Singurătatea este un alt factor societal a cărui prevalenţă a condus la o schimbare a tiparului de somn. Iar atunci când se înrudește cu depresia, poate produce insomnii debilitante, care îl afundă și mai mult pe cel suferind într-un cerc vicios din care îi este foarte dificil să iasă fără ajutor medicamentos.

Însă mai puţin evident decât toate cele de mai sus este un obicei al omului timpului industrializat de a se mândri cu faptul că este mereu ocupat. Atât de ocupat și de tracasat de toate lucrurile importante pe care le are de făcut, încât nici să doarmă nu mai are timp, prin urmare este mereu obosit. Unii spun chiar că privarea de somn a devenit un ritual iniţiatic al intrării în vârsta adultă [6]. Nu locul de muncă stabil, nu căsătoria, nici ratele mari nu mai sunt indicatorii maturităţii, ci lipsa cronică de somn, tradusă într-o permamentă stare de somnolenţă. Admiraţia pentru oamenii care reușesc să doarmă cât mai puţine ore pe noapte și să muncească, în rest, cât mai multe este unul dintre cele mai distructive obiceiuri ale momentului. Și este unul care trece neobservat și nu provoacă ofensive nici pe departe la fel de fanatice cum provoacă, de exemplu, disfuncţiile dietare sau sedentarismul. Despre nevoia de a mânca sănătos și de a face sport se vorbește atât de mult încât este chiar ușor ca, din conștiinciozitate, să dezvolţi obsesii faţă de cele două domenii. Nu vedem însă aceleași eforturi întreprinse pentru cultivarea obiceiurilor sănătoase privind somnul. Iar aceasta este, poate, cea mai perfidă dintre contradicţiile pe care le nutrește societatea noastră.

Nu este nicio virtute în a fi mereu obosit. Din contră. La fel cum a fi mereu ocupat nu este o dovadă de importanţă, ci o mostră de management defectuos, așa și oboseala cronică semnalează nu o hărnicie ieșită din comun, ci mai degrabă o prioritizare nesustenabilă a sarcinilor.

O minte obosită este o minte vulnerabilă și este greu de înţeles de ce oameni care au toate motivele să facă altfel nu își asumă disciplina de a dormi un număr sănătos de ore și de a-și face astfel viaţa mai bună nu doar lor, ci și celor din jur.

Sursa: semneletimpului.ro | Articol de Alina Kartman


NOTE
[1] https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2017/sep/24/why-lack-of-sleep-health-worst-enemy-matthew-walker-why-we-sleep
[2] https://semneletimpului.ro/page/2?s=somn
[3] http://news.gallup.com/poll/166553/less-recommended-amount-sleep.aspx
[4] https://www.resmed.com/us/en/news-and-information/news-releases/2017/largest-consumer-sleep-study-just-released-at-ces-2017.html
[5] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2077351/
[6] https://www.theguardian.com/commentisfree/2017/sep/19/marker-adulthood-need-sleep-new-report-happiness-bed-boring-obsession

Ultimele studii biblice

Mă laud cu crucea lui Hristos
STUDIUL 14 » 23 SEPTEMBRIE - 29 SEPTEMBRIE
Evanghelia şi biserica
STUDIUL 13 » 16 SEPTEMBRIE – SEPTEMBRIE 22
Umblaţi cârmuiţi de Duhul
STUDIUL 12 » 9 SEPTEMBRIE – 15 SEPTEMBRIE
Liberi în Hristos
STUDIUL 11 » 2 SEPTEMBRIE – 8 SEPTEMBRIE
Cele două legăminte
STUDIUL 10 » 26 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE
Apelul lui Pavel către credincioşii galateni
STUDIUL 9 » 19 AUGUST - 25 AUGUST
De la robi la moştenitori
STUDIUL 8 » 12 AUGUST – 18 AUGUST
Drumul credinţei
STUDIUL 7 » 5 AUGUST – 11 AUGUST
Întâietatea făgăduinţei
STUDIUL 6 » 29 IULIE – 4 AUGUST
Credinţa în Vechiul Testament
STUDIUL 5 » 22 IULIE – 28 IULIE
Neprihănirea numai prin credinţă
STUDIUL 4 » 15 IULIE – 21 IULIE
Unitatea în Evanghelie
STUDIUL 3 » 8 IULIE – 14 IULIE
Autoritatea lui Pavel şi Evanghelia
STUDIUL 2 » 1 IULIE – 7 IULIE

Mai multe studii