Thomas Schirrmacher – președintele Conciliului Internațional al Societății Internaționale pentru Drepturile Omului și ambasador pentru Drepturile Omului în cadrul Alianței Evanghelice, în același timp președinte executiv al Comisiei Teologice a Alianței Evanghelice Mondiale – a fost singurul protestant prezent la această întâlnire. Într-unul dintre comentariile pe care Schirrmacher le-a făcut pentru publicația Christian Post, în ziua a 11-a a conciliului, teologul povestește că, în timpul evenimentului, a fost întrebat cum se raportează la modul protestant de interpretare a identităţii antichristului. Răspunsul lui a fost surprinzător pentru mulţi. Schirrmacher a spus că nu crede că papa este antichristul şi că îşi bazează acest răspuns pe principiul protestant Sola Scriptura – Biblia ca supremă autoritate pentru doctrină și credință. Schirrmacher consideră că, potrivit textului biblic din 1 Ioan, capitolul 4, versetele 2 și 3, care descrie antichristul ca pe acela care neagă divinitatea lui Iisus, papa nu poate fi antichristul. Teologul face apel la faptul că papa Benedict a scris trei volume despre Iisus, ca Christos și Dumnezeu întrupat. Apoi a subliniat că acest pasaj din Scriptură îl face să vorbească prietenește cu prelați și cu lideri catolici și să creadă că „Duhul Sfânt este activ în viețile lor, chiar dacă există dezacord pe teme foarte importante și bine cunoscute din învățăturile lor.”

El merge chiar mai departe și sugerează pe blogul personal că Luther nu a studiat cu atenție versetele referitoare la antichrist și că a folosit gratuit acest cuvânt pentru papă. Schirrmacher propune islamul ca o interpretare care s-ar potrivi mai bine textului Scripturii.

La finalul articolului, reputatul teolog protestant afirmă: „Niciun comentariu [al Bibliei] exegetic evanghelic existent acum nu îl vede pe papă în versetele menționate. Dacă Scriptura nu o spune, nu îmi pasă că unii din eroii mei teologi au folosit termenul antichrist pentru papă. Luther mă va lăuda pentru aplicarea principiului Sola Scriptura. Biblia contează, nu cuvintele lui Martin Luther, deseori aspre.”

Protestantismul și papalitatea

Actorii Reformei și urmașii lor au susținut că papalitatea este antichristul, de la Luther până la Spurgeon și de la John Wesley până la puritani. Au scris aceasta chiar în Confesiunea de Credință de la Westminster, din 1646, un document de fundamentală importanță pentru protestantism. De aici și atitudinea anticatolică ce a dominat America protestantă pentru câteva secole.

Dar lumea protestantă și-a schimbat mult părerea în privința papalității în ultimele decade. Un studiu efectuat în SUA de LifeWay Research, cu doar câteva săptămâni înaintea vizitei papei Francisc, în septembrie, și publicat de Christianity Today dezvăluie atitudinea mult mai prietenească și chiar frățească pe care o au mai mult de jumătate dintre pastorii americani față de papa Francisc. Articolul poartă titlul „De la antichrist la frate în Christos: Cum îl văd pastorii protestanți pe papă”.

Reputația papei Francisc, umilința de care dă dovadă în gesturi și atitudine i-au apropiat comunitatea evanghelică, iar unii dintre penticostalii americani l-au considerat „plin de Duh Sfânt”.

Ce temeiuri au unii pentru a susține că papa este antichristul?

În ciuda popularității crescute de care se bucură, există încă voci în protestantism care sunt suspicioase față de pontif. Spre exemplu, într-un articol publicat de Charisma News, se sugera că online există mult mai multă dezbatere pe tema papa Francisc-antichrist decât în dreptul celorlalți papi. Ținând cont de creditul pe care suveranul pontif îl are la nivel mondial, autorul încearcă o explicație.

Motivul central, potrivit acestuia, este apelul papei Francisc la unitate creștină și, chiar mai mult, la unitate religioasă. Pe lângă comunitățile protestante și liderii protestanți care se arată prietenoși față de papă, Francisc a reușit să atingă într-un mod unic și lumea musulmană și cea iudaică. În 2014, pentru prima oară la Vatican se înălțau rugăciuni iudaice și se citea din Coran, când președintele palestinian, Mahmoud Abbas, și omologul său israelian, Shimon Peres, au fost oaspeții lui Francisc pentru o întâlnire de rugăciune. Ca să nu mai amintim de apelul pe care papa l-a făcut Bisericii Ortodoxe la unitate cu ocazia vizitei sale în Turcia, tot în 2014.

Aceasta este văzută de unii ca o încercare de a crea o religie universală. Iar viziunea protestantă asupra antichristului este cea a unei puteri religioase instaurând o religie universală care domină și persecută adevărata biserică a lui Dumnezeu, potrivit Apocalipsei capitolele 13 și 17. De aici suspiciunea față de papă.

Leonardo de Chirico, pastor protestant și teolog în Roma, este cel care a creat valuri recent, readucând în discuție vechea poziție protestantă pe un blog evanghelic. Iar întrebarea pe care Thomas Schirrmacher, reprezentantul protestant la Conciliul Catolic pe teme de familie, a primit-o la Vatican este reacția prelaților la articolul acestui pastor.

În acel articol apărut pe internet în timpul conciliului, Chirico a subliniat mai multe aspecte legate de identitatea antichristului.

În timp ce Thomas Schirrmacher susținea că a interpreta textele biblice privitoare la antihrist ca făcând trimitere directă la papă reprezintă rezultatul unei neatenții a lui Luther în citirea Bibliei, Chirico argumentează exact opusul, subliniind că, în istoria protestantismului, „a existat o interpretare consistentă, coerentă și neechivocă a identității antichristului”. Chirico merge chiar mai departe și își susține argumentația apelând la scrierile celui mai renumit teolog protestant timpuriu Francis Turretin (1623-1687). „Aici”, spunea Chirico, „găsim poate cea mai detaliată și sistematică argumentare protestantă în favoarea identificării papei ca antichristul”, iar câteva paragrafe mai târziu susține că „teologi ca Turretin au construit o argumentație teologică și biblică destul de rafinată și nefiind conduși doar de resentiment”.

Chirico răspunde și obiecției lui Thomas Schirrmacher potrivit căreia papa nu neagă divinitatea lui Christos, făcând referire din nou la Turretin, care susține că antichristul „nu Îl va nega deschis pe Christos ca un inamic declarat, ci ca un prieten al lui Christos care Îl laudă prin cuvintele lui, dar care luptă împotriva Lui prin acțiunile pe care le întreprinde”. Thomas Schirrmacher revine pe blogul personal cu precizarea că așa ceva nu se găsește în Biblie.

Apoi Chirico surprinde prin franchețe, o atitudine față de papă la care pastorii din America par să fi renunțat de mult: „El [Turretin] a văzut această atitudine la papii care și-au arogat cele trei oficii ale lui Christos (preot, profet și împărat), dar care îngroapă Evanghelia sub propria tradiție și subminează lucrarea Lui de răscumpărare prin mese, Purgatoriu, indulgențe și închinare falsă.” Pastorul protestant citează poziția actuală identică a Bisericii Catolice față de autoritatea supremă și universală a papei asupra Bisercii Catolice (Catehismul Catolic, 1997) și comentează: „Analiza papalității făcută de Turretin poate părea aspră și tăioasă, dar se potrivește învățăturii oficiale a Bisercii Catolice asupra papalității.”

Thomas Schirrmacher susține, în schimb, că Turretin a abordat această problemă într-un context total diferit de lumea de azi și că „multe mișcări [din trecut] au luat o altă întorsătură decât anticipase el”. Chirico are un răspuns și aici. El spune că, de fapt, deși a trecut prin schimbări vizibile în raport cu identitatea sa istorică, Biserica Catolică nu s-a transformat și nu se transformă la nivelul pilonilor fundamentali: „Ea se dezvoltă, dar nu se purifică. Îmbrățișează noi trenduri și practici, dar nu le înlătură pe cele nebiblice. Crește, dar nu se reformează conform standardelor Evangheliei.”

Spre ce va duce acest dialog din interiorul protestantismului? Unii sunt gata să uite trecutul și să abordeze problema din perspective noi, însă există și alții, o minoritate ce-i drept, care au o abordare cel puțin ciudată, dacă privim care sunt trendurile și atitudinile față de papalitate în ultimii ani, în special de când papa Francisc a pășit pe scenă. Concluzia lui Chirico este valabilă pentru ambele tabere protestante: „Discuția despre antichrist trebuie să fie reaprinsă și să fie revizuită cu încăpățânare biblică și sensibilitate istorică.”

Sursa: semneletimpului.ro