CoVid19: Timpul nu mai înseamnă bani

28 martie 2020 • din Blog

Articol de: Corina Matei | 21 martie 2020

Pe peretele camerei, în adolescenţă, „postasem” un citat din Blaise Pascal. Era o cugetare cu care rezonam, nu fără oarecare trufie: „Nefericirea oamenilor provine dintr-un singur lucru: din acela că nu știu să rămână liniștiţi într-o cameră.”

Acum, în contextul distanţării sociale declanșate de pandemie, cineva drag, de pe meleaguri occidentale, mi l-a reamintit; mi-a produs o avalanșă de amintiri despre un viitor niciodată întâmplat. Rămăsese în altă vârstă, alt regim politic, altă epocă…, iar lucrurile s-au petrecut altfel decât păreau să ni se anunţe. Fragilitatea echilibrului pe care ni l-am creat se resimte nu doar fizic, biologic, ci și în iluzoria senzaţie că suntem stăpâni pe timpul nostru, că ne consumăm propria felie din timpul lumii.

Totuși, în mod paradoxal, starea asta de urgenţă ne-a degrevat tocmai de urgenţe. Iar cine cunoaște judicioasa împărţire a treburilor cotidiene în importante și/sau urgente, denumită „matricea lui Eisenhower”, înţelege ce mare câștig aduce această nouă stare de fapt pentru cele importante.

Cele care nu pot fi vreodată urgente, pentru că nu sunt programabile într-un orar, dar fără de care viaţa nu e una fericită: să te cunoști mai bine, să te apropii cu adevărat de cei apropiaţi, să te îndrăgostești, să-ţi formezi un ideal, să-ţi corectezi defecte, să-ţi cultivi aptitudini, să te bucuri de prietenii și colaborări, să ceri și să primești sfaturi înţelepte, să petreci cu copiii, părinţii, partenerul/partenera de viaţă momente vibrante ale comuniunii sufletești, să reflectezi, în sfârșit, la probleme nerezolvate, amânate, să te perfecţionezi în ceva ce făceai nemulţumitor, să citești ce-ţi doreai de mult, să repari relaţii nefuncţionale, să-ţi refaci organismul, să practici un hobby, să te joci, să glumești, să-i ceri iertare cuiva pe care l-ai supărat, să-ţi regreţi nesăbuinţele, să devii mai empatic cu semenii și să te solidarizezi cu ei, să ajuţi pe cineva în nevoie, să fii recunoscător pentru ce ai primit, să te trezești… Adică „să-ţi vii în fire”, asemeni fiului risipitor și să te întorci la ceea ce contează.

Timp și răstimp
Este acel răstimp de graţie care îl contrazice pe celebrul Benjamin Franklin; mai ales în vremuri grele, în crize sau momente decisive, timpul nu înseamnă bani, ci este chiar viaţă. Nu toate zicerile celebre ale unor personalităţi sunt poleite cu aur, iar „time is money” se demonetizează accelerat. Timpul este Timp – iată tautologia cu valoare de revelaţie a zilelor noastre! Cine aspiră și în vremuri ca acestea la îmbogăţire, în loc de reîmprospătarea existenţei sale nu face ceva înţelept sau ingenios; a primit de mii de ani un răspuns, în Cuvântul revelat: „V-aţi strâns comori în zilele din urmă.” (Iacov 5:3)

Parcă am fi primit un bonus social, un cadou nu în bani, ci în Timp. Este acel răstimp de graţie care îl contrazice pe celebrul Benjamin Franklin; mai ales în vremuri grele, în crize sau momente decisive, timpul nu înseamnă bani, ci este chiar viaţă.

Avem un răgaz providenţial, de revenire la sine, de îmbunătăţire personală, care ar putea să ne schimbe cu totul viitorul; poate fi răstimpul corigenţelor, dar și timpul irepetabil al Graţiei divine. Poate acţiona ca hârtia de turnesol a relaţiilor și interacţiunilor cu cei din jur, înspre bine ori rău, vindecare ori agravare, viaţă ori moarte; dar poate reprezenta și ultimul răstimp pașnic de revizuire a vieţii, un mic glob de sticlă personal, liniștit, într-un mediu viciat. Să-l preţuim cu trezvie, cum îndeamnă veghetorii în credinţă. Iisus Hristos deplângea astfel cetatea Ierusalimului din timpul Său: „n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” (Luca 19:44)

Unde fugim… acasă?
Putem fugi de noi înșine, cei de acum, obosiţi de viaţă, ameţiţi de viteza caruselului lumii, înspre variantele noastre mai senine, fie din trecut, fie din acel viitor neîntâmplat.

Ce putem face, deci, benefic, cu acest timp de graţie limitat? Să prioritizăm activităţile zilnice și să renunţăm la deșertăciuni, planuri nechibzuite, oferte ridicole, bruiaj informaţional. Să ne esenţializăm traiul. Să privim mai mult în interior și să facem ordine. Să ascultăm de nevoia de a da prioritate anumitor gesturi și acţiuni și nu altora, să renunţăm la nimicuri lumești, vanităţi, capricii, răutăţi, să ne luptăm cu obiceiurile rele și să ne pregătim sufletește pentru încercări viitoare, pentru eficienţă și relevanţă în comunitate. În cele din urmă, pentru a fi cercetaţi de El.

Oare chiar am putea aduce atâtea îmbunătăţiri deodată? Da. Miracolele sunt oricând la îndemâna lui Dumnezeu, ele sunt doar pentru noi miracole, după cum noutăţile sunt doar pentru noi noutăţi.

Paradoxal, calea spre miracol, după ce am făcut tot ce ne stătea în putinţă spre bine și ne-am trezit depășiţi de evenimente, depinde tot de noi: este rugăciunea. Avem la îndemână suficiente îndemnuri și sfaturi bune privind rugăciunea, această „aplicaţie” care poate fi „instalată” ușor în viaţa noastră. Pentru vremuri ca aceasta, care doar pe noi ne iau prin surprindere, ni se promite pacea sufletească miraculoasă, aceea oferită dintru început, oricui o dorește și o cere: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (Ioan 14:27) Aceste cuvinte au fost adesea citate, însă în momente de grele încercări pot să reînvie în noi.

Primii creștini se salutau dorindu-și lucruri esenţiale. Nu doar „o zi bună”, „ani mulţi”, „ani veșnici”, ci, așa cum ura și apostolul Pavel în toate epistolele sale, ca și Ioan, în cartea Apocalipsei, „Har și pace!” (Apocalipsa 1:4). Acum înţelegem mai bine despre ce pace vorbeau; una spirituală, chiar salvatoare, trăită de ei, una pe care organizaţiile, forurile și instituţiile acestei lumi n-o vor oferi vreodată. Iar în ce privește Harul divin, Graţia, depinde de noi să nu rămână doar în formulele specifice cronicilor: „Era în anul de graţie 2020, când…”

(Corina Matei este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Știinţele Comunicării și Relaţii Internaţionale, Universitatea “Titu Maiorescu”.)

Sursa: semneletimpului.ro