CoVid-19: Distanţarea socială, noul fel de a iubi în mijlocul pandemiei

21 martie 2020 • din Blog

Articol de: Carmen Lăiu | 18 martie 2020

De la o zi la alta se înregistrează noi recorduri de infectări cu CoVid-19 – zeci de mii de persoane testate pozitiv la nivel global. Ne confruntăm cu un dușman invizibil, pe care mulţi nu-l iau încă în serios, dar, potrivit specialiștilor, avem extrem de puţine arme cu care să rezistăm atacului virusului. Distanţarea socială este una dintre ele.

Este ușor să nu iei în serios ameninţările unui inamic pe care nu-l poţi vedea. Oamenii Cernobîlului, așa cum le-a rămas numele, au aflat acest lucru atunci când li s-a spus, tardiv, că în apa pe care o beau, în aerul pe care îl respiră și în roadele bogate ale pământului se ascunde un inamic letal.
La o expoziţie de desene ce a avut loc mult după explozia reactorului de la Cernobîl, un copil a desenat o barză hoinărind pe un câmp proaspăt arat. În josul desenului, un mesaj cu tâlc lămurea semnificația desenului: „Berzei nu i-a spus nimeni nimic!”
La aproape trei decenii și jumătate de la Cernobîl, un alt dușman invizibil ne dă târcoale, diseminându-se cu o viteză îngrijorătoare și izolând state și continente. Știrile despre noul coronavirus au circulat continuu de la apariţia sa în Wuhan, dar puţini l-au luat în serios, chiar și după răspândirea lui dincolo de graniţele Chinei.
Chiar și acum există sceptici care examinează cusurgii cusăturile statisticilor, pentru a demonstra că, raportat la numărul deceselor provocate de gripă și de alte afecţiuni, problemele provocate de coronavirus sunt doar un moft (argumentul e eronat logic, pentru că nu putem compara bilanţul unei epidemii încheiate cu o epidemie aflată la început). Și, din nefericire, există destui oameni care fentează măsurile de siguranţă, încredinţaţi că nu pot fi afectaţi de ceea ce ei înșiși au decretat că nu există.
Totuși, bilanţul infectărilor cu CoVid-19 crește năucitor de la zi la zi, iar cel al morţilor așijderea. După ce am privit pe jumătate nepăsători la ceea ce se întâmpla în China, dușmanul a ajuns chiar în bătătura noastră, sfidând distanţele și frontierele. Iar, după ce Italia a fost cea mai lovită ţară europeană, Spania pare să o ia pe urmele ei. Alte ţări, în care bilanţul infectărilor este încă mic, fac estimări asupra cifrelor din viitorul apropiat. Și se tem de scenariile în care numărul mare al celor infectaţi ar putea copleși sistemul medical (și, deopotrivă, pe cel economic).
Acest „război”, cum îl numea recent președintele Macron, anunţând măsuri excepţionale în vederea stopării pandemiei de coronavirus, ne-a găsit vulnerabili, fără arme și fără tranșee pregătite.
Și până ce specialiștii vor anunţa că au pregătit un vaccin și au găsit un tratament, izolarea socială pare să rămână principala metodă de a ne proteja.

Matematica (nu) este de partea socializării
„Trebuie să înţelegeţi că nu este un joc. Îmi petrec nopţile cu un aparat respirator. […] Viaţa mea este întoarsă pe dos. Pare un film de groază, dar, din păcate, nu este”, povestește Gianni Zampino, un italian de 40 de ani din Torino, insistând asupra faptului că noul coronavirus nu provoacă un soi de gripă, așa cum susţin mulţi. Și-a pierdut tatăl, depistat și el pozitiv cu Covid-19, iar propria sa recuperare este incertă, pentru că, în cuvintele sale, „cum poţi învinge un adversar pe care nu-l cunoști”?
Pentru cei neinfectaţi, izolarea este încă o carte câștigătoare, spune bărbatul, care face un apel către cei care nu au contractat virusul: „Nu ieșiţi din casă! Numai așa vă puteţi recupera vieţile, așa cum erau înainte.”
Un sfat de care italienii au ţinut prea puţin cont în trecutul apropiat, dacă luăm în calcul faptul că autorităţile au denunţat mai mult de 20.000 de persoane pentru încălcarea măsurilor adoptate de guvern în vederea limitării circulaţiei.
Avertizând că „ce e mai rău încă nu a venit”, Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional de Boli Infecţioase, a explicat că SUA ar putea ajunge în situaţia Italiei, dacă cetăţenii nu vor respecta regulile de distanţare socială. De fapt, izolarea nu reprezintă sub nicio formă o exagerare în circumstanţele de acum, ci mai degrabă o șansă de a reduce bilanţul final al pandemiei, a insistat Fauci.
„«Distanţarea socială» va fi expresia-cheie în zilele și săptămânile următoare”, afirmă epidemiologul american Jeff Martin, de la Universitatea din California, San Francisco, explicând că termenul se referă la evitarea contactului apropiat cu alte persoane, pentru a evita răspândirea virusului. Martin a explicat că, în această etapă, nu putem controla nici comportamentul biologic al virusului, nici susceptibilitatea persoanelor, dar fiecare poate limita numărul și durata contactelor cu ceilalţi.
Un virus se răspândește cu atât mai repede cu cât rata de infectare (numărul mediu de persoane infectabile de către o persoană deja infectată) este mai mare, explică epidemiologul. În prezent, acest număr este în medie 2,5.
Matematicianul epidemiolog Adam Kucharski arată cum ar putea diminuarea contactelor noastre să modifice bilanţul infectărilor din România. Dacă estimăm că o persoană infectată va infecta 2,5 persoane (iar acestea, la rândul lor, vor infecta același număr de persoane), rezultă că, la fiecare caz nou de coronavirus ne putem aștepta să apară alte 244 de cazuri noi în decurs de o lună. În schimb, dacă reducem la jumătate frecvenţa contactelor cu ceilalți, o persoană infectată va infecta alte 1,25 persoane, ceea ce înseamnă că, în decurs de o lună, am putea avea doar 4 infectări, de peste 60 de ori mai puţin.
Ceea ce arată că distanţarea socială nu doar că are sens, dar are un impact semnificativ. Și aceasta în condiţiile în care graficele arată că rata zilnică de apariţie a cazurilor noi este de 33-35% în Europa. Abia după ce a limitat contactele sociale, Italia a scăzut la o rată de circa 22%, prea ridicată totuși pentru ca sistemul medical să poată gestiona toate cazurile grave.
În ceea ce privește România, datele epidemiologice nu ne oferă speranţe că vom avea o rată de apariţie a cazurilor noi sub 35%, ceea ce indică posibilitatea de a înregistra 10.000 de cazuri la sfârșitul lunii, susţine medicul Florian Berghea. Singura soluţie, conchide el, este igiena strictă și adoptarea unor măsuri de limitare a contactelor sociale chiar mai drastice decât cele din Italia.
Este o opinie împărtășită și de medicul Radu Lupescu, specializat în anestezie și terapie intensivă, de la clinica Rhena din Strasbourg, care subliniază că „singura recomandare clară și lecţia pe care trebuie s-o tragem” din ce s-a întâmplat în Italia și Franţa este că izolarea este singura în stare să frâneze diseminarea virusului.

Viaţa merge înainte și respectând distanţele
„Este mai bine să acţionezi presupunând că virusul deja s-a transmis în comunitatea ta. Acest lucru va perturba viaţa de zi cu zi, dar dorim ca oamenii să simtă că deţin oarecum controlul prin acest lucru”, spune Syra Madad, explicând că deciziile individuale vor afecta în final traiectoria focarului.
Spălatul mâinilor este esenţial – un sfat care pare deja redundant, dar pe care Kate Vergara, specialist în sănătate publică și boli infecţioase, îl reiterează. Vergara a tratat pacienţi cu poliomielită în Etiopia și a lucrat cu supravieţuitorii ebola din Sierra Leone, fără ca să contracteze vreo boală în tot acest timp.
Spălarea mâinilor este importantă înainte de a ieși din casă, pentru a-i proteja pe ceilalţi, și după ce revenim acasă, pentru a ne proteja pe noi, explică Vergara. Este un exerciţiu foarte important pe care îl vom practica atunci când ieșim la cumpărături, mergem la frizerie sau folosim bancomatul.
Dacă vrei să faci sport, există metode de a minimiza riscul, alegând mersul pe jos sau cu bicicleta în era liber, spune medicul LaMar Hasbrouck, explicând că riscul de transmitere a coronavirusului scade în zonele ventilate.
Ne aflăm în punctul în care confortul psihic trebuie să se plaseze pe un loc secundar, în timp ce vom lua măsurile care să ne protejeze fizic, concluzionează profesorul de bioetică Arthur Caplan.
Cumpărăturile absolut necesare pot fi făcute în afara orelor de vârf sau, chiar mai bine, online. Cum apropierea de o persoană și durata unui contact sunt factori-cheie în transmiterea Covid-19, cumpărăturile care ne sunt livrate acasă reprezintă o metodă eficientă de distanţare socială.
Situaţia e mai complicată atunci când locuiești cu cineva care nu manifestă prudenţă sau care, prin natura meseriei, este expus riscului de infectare. Dacă locuiești cu un coleg de cameră care nu pare dispus să practice distanţarea socială, cel mai bine ar fi să te muţi, cel puţin pentru o perioadă, spune Jessica Justman, medic și profesor la Centrul Medical Irving, din cadrul Universităţii Columbia. O soluţie similară ar putea fi luată în calcul și de o soţie al cărei partener este, de pildă, medic. Ar fi bine să existe o separare, dacă locuinţa o permite, sau chiar să meargă să locuiască la o prietenă sau la un alt membru al familiei, explică Justman, subliniind că aceste variante trebuie luate în calcul de o persoană care face parte dintr-o categorie de risc. În situaţia în care persoana e relativ tânără și sănătoasă, riscurile se reduc, așa că măsurile de siguranţă se reduc la încurajarea partenerului de a face un duș și de a-și schimba hainele imediat ce ajunge acasă.
Măsuri incomode și chiar dure? Cu siguranţă, dar ne aflăm în punctul în care confortul psihic trebuie să se plaseze pe un loc secundar, în timp ce vom lua măsurile care să ne protejeze fizic: de la folosirea frecventă a dezinfectanţilor la limitarea drastică a ieșirilor la magazin și la înlocuirea vizitelor cu apeluri telefonice, concluzionează profesorul de bioetică Arthur Caplan, fondator al Diviziei de Etică Medicală de la Școala de Medicină a Universităţii din New York.

Un exerciţiu de compasiune
„Acum a venit momentul să faci ceva pentru membrii comunităţii tale”, declară psihologul Leah Lagos, subliniind că distanţarea socială este o măsură altruistă, care are potenţialul de a încetini răspândirea coronavirusului.
Acesta „poate fi un experiment interesant de compasiune faţă de oameni pe care nici măcar nu-i cunoaștem”, punctează Lagos. Doar că oamenii pe care nu-i știm și de care nu ne leagă nimic sunt bunicii, părinţii, fraţii ori copiii altcuiva.
Din același unghi ar trebui să privim lucrurile și când protejăm pe cineva în vârstă, ieșind să-i cumpărăm mâncare sau medicamente, ferindu-l astfel de o posibilă infectare. „Poate că vecinul tău e bunicul meu. Și poate că vecina mea e mama ta. Să ne ajutăm unii pe alţii poate fi simplu. E vremea să o facem. Tu poţi fi aproapele dragilor mei și eu pot fi aproapele dragilor tăi”, scrie medicul Vlad Mixich.
N-a trecut decât puţin timp de când ne puteam exprima dragostea prin strângeri de mână, îmbrăţișări calde oricând pregătite pentru prieteni dragi. Vremea lor va reveni mai devreme sau mai târziu. Acum însă îi putem îmbrăţișa ieșind în spaţiul public în locul lor, cumpărându-le articole de strictă necesitate și rezolvându-le problemele urgente. Păstrând distanţa de siguranţă între noi și ceilalţi, încurajându-i prin mesaje și apeluri telefonice pe cei singuri sau deprimaţi, distribuind informaţii din surse sigure. Și, mai ales, păstrându-ne echilibrul și speranţa. Pentru că, oricât de haotice ar fi evenimentele, așa cum puncta cineva prins în cleștele suferinţei, „nu suntem ai nimănui, avem un Tată”. Și dintotdeauna L-am avut.

Sursa: semneletimpului.ro