A fost anticipată cu secole în urmă ieșirea Marii Britaniei din Uniunea Europeană? Este o întrebare firească pe care și-o pun cei care au auzit vorbindu-se de o profeție biblică în contextul referendumului din Marea Britanie. Cei familiarizați cu profeția biblică cunosc pasaje precum Daniel 2:43, care au fost interpretate ca afirmând că diferitele națiuni ale Europei nu au nicio șansă de „lipire” una de cealaltă. Această perspectivă este prezentată într-un material video produs de AdventistReview, cu titlul „Brexit și profeția”. Însă, citite corect, din perspectiva acestei profeții biblice, niște „derapaje” precum Brexitul nu trebuie percepute ca împliniri profetice punctuale, ci mai degrabă ca o confirmare a unei stări de fapt care a însoțit permanent scurta istorie a Uniunii Europene (și, prin extensie, a întregii istorii europene, de la constituirea statelor succesoare ale Imperiului Roman, care, în ciuda diverselor încercări ale unor lideri europeni puternici, nu au putut niciodată să formeze un teritoriu unificat administrativ, care să reziste). Așa cum lutul și fierul nu pot crea un aliaj, nici statele europene nu reușesc să găsească liantul care să le facă să reziste în fața provocărilor și crizelor. Pentru unii acesta este un motiv de bucurie, explicat fie prin rațiuni de ordin politic (vezi tabăra pro-Brexit), fie prin argumente de ordin religios (vezi reacții pe bloguri cu orientare spirituală).

Există însă și alte opinii. În timp ce profeția anticipează că Europa va îmbina, în același timp, puterea și slăbiciunea și că încercările de refacere a unității din timpul Imperiului Roman nu vor avea sorți de izbândă, pastorul Ian Sweeney, președinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din Marea Britanie și Irlanda, ține să precizeze, într-un articol publicat de site-ul oficial al Bisericii Adventiste transeuropene, că „aceasta nu trebuie să ne scutească de responsabilitatea noastră de a promova unitatea, iubirea și comuniunea între toți oamenii!” El observă că profeția din Daniel 2 nu ar trebui interpretată într-o manieră pasivă, în sensul absolvirii de obligația luptei „împotriva divizării, care este generată de rasism, prejudecăți, interese meschine și de altele de acest gen. Iisus a afirmat că cei săraci vor fi mereu printre noi, totuși acesta nu înseamnă că ar trebui să acceptăm sărăcia fără să depunem eforturi în direcția eradicării ei.”

Directorul departamentului de misiune al aceleiași organizații, David Neal, comenta că, în timp ce mesajele profetice ale Bibliei sunt clare și indiscutabile, Biblia nu ne cere să mergem împreună cu cei care „se tem de celălalt”, care acționează prin cuvinte și fapte în virtutea xenofobiei. Pe cât de adevărată este profeția din Daniel 2, pe atât de adevărată este și parabola bunului samaritean, iar campania în favoarea Brexitului „a ignorat complet această valoare”, a adăugat Neal. Brexitul poate să se încadreze în linia unei confirmări profetice, însă motivația care a stat la baza acestui eveniment este inacceptabilă pentru creștini.

Sweeney a insistat pe tema luptei împotriva rasismului sau prejudecăților, el însuși provenind din părinți care au emigrat în Marea Britanie în anii 1970. Experiența proprie l-a făcut să ia poziție atunci când vine vorba de justificarea dezbinării și urii pe baza unor texte biblice. Pentru pastorul Sweeney, Europa va fi întotdeauna divizată într-o manieră sau în alta, însă, cu toate acestea, avem responsabilitatea creștină de a arăta dragostea noastră pentru toți oamenii care sunt depersonalizați și etichetați în dezbaterile politice ca „imigranți” sau „refugiați economici”.

În condițiile în care majoritatea europenilor percep Brexitul ca pe o catastrofă, iar unii, ca pe o împlinire profetică, liderii adventiști reușesc să ofere o notă de speranță. Raafat Kamal, președintele Bisericii Adventiste din zona transeuropeană, sesizează că nu este pentru prima oară când structura Europei suferă modificări. Important este să știm cum să reacționăm la schimbare. În acest sens, nu este exclus ca intensificarea incertitudinilor să îi conducă pe oameni spre soluții bazate mai mult pe credință. Creștinii, în general, trebuie să știe cum să abordeze problema. Nu este ușor, fiindcă suntem nevoiți să trăim într-o lume în care fragmentarea, ura, frica sau egoismul ghidează deciziile cotidiene. În timp, lasă de înțeles Kamal, această construcție a condus la incapacitatea de a înțelege că există spațiu de trai pentru toți și că viața nu trebuie să fie un joc cu învingători și învinși.

Și Victor Pilmoor, un alt lider adventist european, făcând trimitere la discursurile deloc prietenești care au fost ținute cu ocazia evenimentului proaspăt consumat din insulele britanice, consideră că este necesară „o nouă viziune asupra lumii bazată pe generozitatea lui Dumnezeu, care oferă har și susținere pentru toți”. Este vorba de acea perspectivă care să ne ajute să înțelegem că am primit abilități în vederea atingerii unor „scopuri mai mari decât noi înșine”. Cu alte cuvinte, nu este suficient să avem ochii orientați spre profeții (chiar și atunci când acestea abundă în indicii și confirmări), ci și spre nevoile celor din jur. Din acest punct de vedere, un Brexit construit preponderent pe frustrări și temeri legate de imigranți are prea puțin de-a face cu satisfacția creștină. Încă o dată, rațiunile și jocurile politice infuzează până la derută și perspectivele religioase.

Sursa: semneletimpului.ro