Biserica Catolică aniversează 50 de ani de la recunoașterea oficială a libertății religioase

9 decembrie 2015 • din Blog, Externe

Pe 7 decembrie, s-au împlinit 50 de ani de la promulgarea Dignitatis Humanae, declarația Conciliului Vatican II privind dreptul persoanei și al comunităților la libertatea socială și civilă în materie de religie.

În 7 decembrie 1965, Conciliul Vatican II a declarat că:

„…persoana umană are dreptul la libertatea religioasă. Această libertate constă în faptul că toți oamenii trebuie să fie imuni de orice constrângere din partea indivizilor sau a grupurilor sociale și a oricărei puteri omenești astfel încât, în materie religioasă, nimeni să nu fie constrâns să acționeze împotriva conștiinței sale și nimeni să nu fie împiedicat să acționeze conform conștiinței sale, în particular și în public, atât singur cât și asociat cu alții, între limitele cuvenite. El mai declară și că dreptul la libertatea religioasă este realmente întemeiat pe însăși demnitatea persoanei umane, așa cum este cunoscută din cuvântul lui Dumnezeu revelat și pe calea rațiunii. Acest drept al persoanei umane la libertatea religioasă trebuie în așa fel recunoscut în organizarea juridică a societății, încât să devină un drept civil.”

Dignitatis Humanae este considerată una dintre cele mai importante realizări ale Conciliului, semnalând o schimbare drastică în poziția oficială a Bisericii Romano-Catolice față de drepturile religioase ale tuturor oamenilor, fiind adoptată cu 2.308 voturi „pentru” și 70 „împotrivă”.

Înainte de Conciliul Vatican II, conform dogmei Bisericii Catolice, statele aveau dreptul și datoria de a împiedica membrii religiilor false să-și răspândească și să practice în public credințele lor false, singura religie a statului trebuia să fie catolicismul, iar statul trebuia să excludă și să interzică profesiunea publică și propagarea altor religii.

În cursul anilor care au urmat conciliului, a ieșit la lumină o poziție doctrinară similară. Conform acesteia, „doar cel ce este în adevăr, adică cel ce este catolic, poate avea, și chiar are un drept original sau natural la libertate religioasă”, potrivit Monseniorului Pietro Pavan.

Dincolo de aspectul doctrinar, în schimbarea radicală a poziției Bisericii față de libertarea religioasă, așa cum este argumentată în introducerea declarației, un rol important pare să le fi revenit și schimbărilor sociale:

„În zilele noastre oamenii devin tot mai conștienți de demnitatea persoanei umane și crește numărul acelora care cer ca oamenii, în activitatea lor, să aibă opinie proprie și libertate responsabilă și să le poată folosi, nu constrânși, ci călăuziți de conștiința datoriei. De asemenea, ei cer o delimitare juridică a puterii publice pentru ca sfera dreptei libertăți a persoanei și a asociațiilor să nu fie prea îngust circumscrisă.(…) Analizând cu atenție aceste aspirații ale sufletelor și propunându-și să declare în ce măsură sunt conforme cu adevărul și cu dreptatea, Conciliul cercetează tradiția sacră și învățătura Bisericii din care scoate lucruri noi, pururi în armonie cu cele vechi.”

Lumea își începuse schimbarea în urmă cu aproape două secole, o schimbare ce părea a fi culminat cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului în 10 decembrie 1948, iar adaptarea Bisericii la această schimbare era imperioasă.

Întrebat dacă „este posibil ca în viitor Biserica Catolică să se întoarcă la poziția anterioară cu privire la persecuție”, cardinalul Jerome Hamer, pe atunci secretarul Congregației pentru Doctrina Credinței, a răspuns apăsat „Schimbarea este ireversibilă!” Observatori precum Bert B. Beach, delegatul Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea la Conciliul Vatican II, sunt însă de părere că lumea s-ar putea schimba radical odată cu dezvoltarea unui climat al drepturilor omului în totalitate nou, pe fondul atacurilor teroriste tot mai frecvente.

Cea de-a 50-a aniversare de la încheiere Conciliului Vatican II a prilejuit și Jubileul extraordinar al Milostivirii, cu motto-ul „Misericordes sigut Pater” („Milostivi ca Tatăl”). Deschizând marți, 8 decembrie, „Poarta Sfântă a Jubileului Milostivirii”, Papa Francisc a subliniat că a intra prin Poarta Sfântă „înseamnă a descoperi adâncimea milostivirii Tatălui, care îi primește pe toți și merge în întâmpinarea fiecăruia”. Deschiderea Porții Sfinte, a mai amintit Papa Francisc, amintește de „poarta” pe care Conciliul Vatican II a deschis-o față de lumea de astăzi, cu spiritul bunului Samaritean, în urmă cu 50 de ani. Deși nu se știe dacă sau când se va închide „poarta” deschisă de Conciliul Vatican II, Poarta Sfântă a Jubileului Milostivirii va rămâne deschisă până în ultima duminică a anului liturgic, 20 noiembrie 2016.

Sursa: semneletimpului.ro