Încredere numai în Hristos

» 1 - 6 FEBRUARIE

De memorat: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” Filipeni 3:10,11

Sabat după-amiază

Avem parcă o reținere firească la ideea de mântuire doar prin credință, fără faptele legii. Adică, dintr-un motiv sau altul, tindem cu toții să ne bazăm pe propriile fapte, de parcă acestea ar putea adăuga ceva la mântuirea noastră. Într-un mod oarecum șocant, Pavel abordează acest subiect în cadrul unei polemici viguroase cu cei care insistă că circumcizia este necesară pentru mântuire.

Ca nu cumva unii să considere că faptele lor, cum ar fi circumcizia, contribuie la mântuire, Pavel clarifică faptul că neprihănirea vine de la Hristos ca un dar primit prin credință, nu prin lege. Deși circumcizia nu mai este o problemă în zilele noastre, principiul pe care îl reprezintă este cu siguranță relevant.

Însăși Reforma protestantă a debutat în jurul acestui subiect: rolul credinței și al faptelor în viața unui urmaș al lui Hristos. În cele din urmă, Hristos este totul pentru noi, „Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre” (Evrei 12:2). Dacă prioritățile noastre sunt în ordinea corectă, vom trăi cu siguranța dragostei lui Dumnezeu și ne vom bucura încă de pe acum de perspectiva mântuirii, fără a ne pune „încrederea în lucrurile pământești” (Filipeni 3:3).

Duminică,  1 februarie

Bucuria în Domnul

1. Ce tonuri pozitive și negative folosește Pavel în Filipeni 3:1-3 și cum se leagă între ele? Cum îi descrie el pe credincioși?

Pavel începe într-o notă pozitivă și aproape că pare că își încheie epistola. Dar, nu, el revine la una dintre temele ei principale: bucuria în Domnul. Iar aici exprimă mai multe motive: cel mai important este că trebuie să ne punem încrederea în Hristos, nu în noi înșine – „noi […] ne lăudăm în Hristos Isus și […] nu ne punem încrederea în lucrurile pământești” (Filipeni 3:3). Toți am învățat, într-un fel sau altul, pe propria piele cât de greșit este să ne încredem în lucrurile pământești.

Avertismentul ferm „Păziți-vă!” (de trei ori) nu mai apare nicăieri în Scriptură. Filipenii par să fi știut la ce amenințare se referea Pavel. Nu pare să fie vorba de trei probleme separate, ci de un grup de învățători falși descriși în trei moduri. Oamenii răi sau nereligioși din Israel erau uneori numiți „câini” (Filipeni 3:2; compară cu Psalmii 22:16; Isaia 56:10; Matei 7:6; 2 Petru 2:21,22). Învățătorii falși mai puteau fi bine descriși ca „lucrători răi”. Faptul că se referă la ei ca „scrijeliți” (Filipeni 3:2) sau „cei care își mutilează trupul” (EDCR) arată că, la fel ca în Galatia și în alte locuri, ei căutau să impună circumcizia credincioșilor neevrei, contrar hotărârii conciliului apostolic (vezi Faptele 15).

Interesant este că una dintre soluțiile la provocările spirituale, inclusiv la răspândirea învățăturilor false, pare să fie bucuria „în Domnul” (Filipeni 3:1; compară cu Filipeni 4:4). Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți, iar Cuvântul Său este un fel de manual de instrucțiuni pentru fericirea adevărată și bucuria durabilă. Printre acestea se numără faptul de a avea parte de: îndurarea lui Dumnezeu (Psalmii 31:7); încredere în El (Psalmii 5:11); binecuvântarea mântuirii (Psalmii 9:14); legea lui Dumnezeu ca mod de viață (Psalmii 119:14), inclusiv Sabatul (Isaia 58:13,14); credința în Cuvântul Său (Psalmii 119:162) și creșterea de copii evlavioși (Proverbele 23:24,25).

Viaţa poate fi foarte grea pentru noi toţi, indiferent cât de bine pare să ne meargă la un anumit moment. Însă chiar și atunci când nu pare să îţi meargă bine, care sunt lucrurile pentru care poţi și ar trebui să te bucuri? Ce te împiedică să faci lucrul acesta?

Luni,  2 februarie

„Vechea viaţă” a lui Pavel

Deseori creștinii convertiți își împart viața în perioada de dinainte și în perioada de după acceptarea Domnului Isus – așa cum face Pavel în Filipeni 3. Pe bună dreptate sau nu, uneori spunem despre oameni care nu sunt creștini că sunt „oameni buni” și, cel puțin conform standardelor lumii, mulți dintre ei chiar sunt. Pe de altă parte, în raport cu standardele lui Dumnezeu, nimeni nu este bun, nici măcar creștinii.

2. În Filipeni 3:4-6, Pavel menţionează multe lucruri din viaţa lui de care fusese cândva mândru. Care sunt acestea? Cum ai descrie lucrurile „bune” din viaţa ta (trecută și prezentă)?

Pavel face o comparație implicită între evreii credincioși care răspândesc doctrine false și credincioșii necircumciși care se bazează pe deplin pe Hristos pentru mântuirea lor și nu se încred în simple fapte omenești, cum ar fi circumcizia (vezi Evrei 6:1; 9:14; compară cu Romani 2:25-29). Chiar dacă viața și originea lui Pavel erau oarecum impresionante pentru semenii lui evrei, niciunul dintre aceste lucruri nu a contribuit la mântuirea lui. De fapt, ele au stat în calea mântuirii lui, deoarece l-au orbit pentru o vreme față de nevoia lui de Hristos. Pavel nu era doar circumcis, ci era „tăiat împrejur a opta zi”, adică el, un evreu prin naștere și apartenență la poporul legământului, a fost circumcis în ziua a opta. Mai mult, provenea din seminția lui Beniamin, al cărei teritoriu includea unele dintre cele mai importante cetăți ale lui Israel. Pavel nu doar că știa ebraica, dar, ca discipol al lui Gamaliel cel Bătrân (Faptele 22:3; 26:4,5) și fariseu, era temeinic instruit în cunoașterea legii și a modului în care aceasta trebuia, cel puțin conform tradiției, aplicată.
Pavel avea atâta zel pentru lege încât persecuta biserica, pentru că o considera o amenințare la adresa modului de viață evreiesc, pe care el îl considera prescris de lege. Interesant este că, deși era „fără prihană” în ceea ce privește „neprihănirea” de origine umană, Pavel și-a dat seama că legea era de fapt mult mai profundă și mai exigentă decât își putea imagina și că, fără Hristos, era condamnat în fața ei.

Compară Romani 7:7-12 cu Matei 5:21,22,27,28! Care este ideea esenţială pe care atât Domnul Isus, cât și Pavel o exprimă cu privire la lege și de ce „credinţa în Hristos” (Filipeni 3:9), și nu legea este singura sursă de neprihănire? Privește lucrurile așa: cât de bine respecţi legea, cel puţin în modul în care Domnul a spus că ar trebui să o respectăm?

Marți, 3 februarie

Lucrurile care contează

După cum a arătat studiul de ieri, lucrurile care în trecut îl făcuseră pe Pavel mândru erau de fapt obstacole în calea credinței, deoarece îl orbeau, nu-l lăsau să vadă că avea nevoie de Hristos. Pavel folosește limbajul comercial – vorbește despre câștig și pierderi – pentru a-și descrie bilanțul spiritual înainte de a crede. Deși nu ne place să ne gândim prea des la acest aspect, fiecare ființă umană are un „registru spiritual”. Anterior, registrul lui Pavel avea în vedere valorile evreiești ale vremii, în loc de valorile biblice învățate de la Domnul Isus. După convertire, bilanțul său spiritual arăta foarte diferit, deoarece scara valorilor lui se schimbase dramatic, de la „moneda” iudaismului la „moneda” cerului.

„Cel care a coborât din cer poate vorbi despre cer și poate prezenta în mod corect lucrurile care constituie moneda cerului, pe care El Și-a imprimat chipul și stema. El cunoaște pericolul în care se află cei pe care a venit să-i ridice din degradare și să-i înalțe lângă Sine pe tronul Său. El le arată pericolul de a-și risipi afecțiunea pe lucruri inutile și periculoase. Caută să îndrepte gândul de la cele pământești spre cele cerești, ca să nu ne irosim timpul, talentele și ocaziile pe lucruri care sunt în întregime deșertăciune” (Ellen G. White, în The Advent Review and Sabbath Herald, 1 iulie 1890).

În lumea iudaismului din secolul I, Pavel fusese o stea în ascensiune rapidă până când, orbit la vederea Domnului Isus glorificat, pe drumul spre Damasc (Faptele 9), vederea lui spirituală a fost corectată și a început să vadă clar.

3. Ioan 9 povestește despre un alt om care era orb și apoi L-a văzut pe Domnul clar. Isus a spus că El a venit în lume pentru „ca cei ce nu văd să vadă și cei ce văd să ajungă orbi” (Ioan 9:39). Cum s-ar putea aplica acest principiu în viaţa ta?

Ce ar putea fi mai valoros decât viața veșnică în cer și pe noul pământ? Valorile lumești îi orbesc pe mulți față de această realitate. Există o competiție inerentă între lucrurile apreciate aici (vezi Matei 13:22; Luca 4:5,6; 1 Ioan 2:16) și lucrurile apreciate în cer – asemănarea cu Hristos și sufletele mântuite.

Lumea ne poate orbi faţă de adevărurile spirituale și faţă de ceea ce este cu adevărat important. Care este cheia pentru a ne menţine ochii concentraţi asupra a ceea ce contează cu adevărat?

Miercuri, 4 februarie

Credinţa lui Hristos

Nu trebuie să trecem cu vederea ideea principală a lui Pavel. Pe drumul spre Damasc, el a avut parte de un schimb minunat: a dat vechea lui viață, bazată pe lege, pe prezența lui Hristos Însuși – „ca să câștig pe Hristos și să fiu găsit în El” (Filipeni 3:8,9).

4. A fi găsit „în El”, adică în Hristos, este o expresie interesantă. Ce crezi că vrea să spună Pavel în Efeseni 1:4; 2 Corinteni 5:21; Coloseni 2:9 și Galateni 2:20 prin această idee?

Conceptul de a fi în Hristos, menționat de Pavel, este îndelung dezbătut. Deloc surprinzător, poate că cea mai bună explicație vine chiar de la Pavel: „Ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Și uni iarăși într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ” (Efeseni 1:10). Acesta a fost scopul lui Dumnezeu de la început. Iar Pavel arată clar cum se realizează: „Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).

A fi „în Hristos” cuprinde tot ceea ce implică planul de salvare, de la trezirea inteligenței noastre spirituale (înțelepciune) la îndreptățirea prin credință (neprihănire), la pregătirea pentru cer (sfințire) și, în cele din urmă, la înnobilarea de la a doua venire (răscumpărare). Mântuirea este lucrarea Domnului Hristos de la început până la sfârșit – pentru noi și în noi. Așadar, câștigându-L pe Hristos, avem tot ce ne trebuie.

5. Care sunt cele două lucruri pe care le compară Pavel în Filipeni 3:9 și de ce este important să ne amintim mereu acest contrast?

După cum a realizat și Pavel, „o neprihănire a mea” nu este o neprihănire adevărată, deoarece legea nu poate da viață (vezi Galateni 3:21,22); numai Hristos poate, prin credință. Și nu orice fel de credință. La urma urmei, până și demonii cred – și se înfioară (Iacov 2:19). Singura credință care mântuiește este „credința lui Hristos”. Doar credința Lui a ascultat și poate asculta în mod desăvârșit. (Cuvântul grecesc pentru „credință”, pistis, înseamnă și „credincioșie/fidelitate/devotament”.) Așadar, dacă suntem în Hristos și El trăiește în noi (Galateni 2:20), atunci trăim prin credința Lui, crezând în El.

Joi,  5 februarie

Un singur lucru: să-L cunosc pe Hristos

6. Care sunt ideile principale pe care le subliniază Pavel în Filipeni 3:10-16?

Nu există nimic mai important decât a-L cunoaște pe Hristos, ceea ce ne garantează în final că și El ne va cunoaște și recunoaște înaintea Tatălui (vezi Matei 7:21-23; 10:32,33). Cum Îl cunoaștem? (1) Prin Cuvântul Său scris – când îl citim și îl punem în practică. Nu-L putem cunoaște față în față, ca ucenicii. Este interesant că, deși L-au cunoscut direct, ei tot nu au reușit să-I înțeleagă cuvintele, ceea ce arată nevoia noastră de îndrumarea Duhului Sfânt (vezi Ioan 16:13). Cu cât Îl cunoaștem mai bine, cu atât ne apropiem mai mult de El, pentru că avem parte de „puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10), care ne învie la „o viață nouă” (Romani 6:4). (2) Un alt mod de a ne apropia de Domnul Isus este prin „părtășia suferințelor Lui” (Filipeni 3:10). Fiecare încercare cu care ne confruntăm, fiecare experiență dureroasă pe care o îndurăm ne ajută să cunoaștem și să apreciem mai mult ceea ce a îndurat Hristos pentru noi și, de asemenea, să-L înțelegem mai clar pe El și voia Lui. (3) A treia cale de apropiere de El este să continuăm să mergem „spre țintă” (Filipeni 3:14). Ce este această „țintă”? Acest cuvânt apare numai aici în Noul Testament (skopos). Se referă la linia de sosire din cadrul unei curse și la premiul acordat învingătorului. Pavel îl numește „premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14). La fel cum Domnul Hristos, prin moartea și învierea Sa, S-a înălțat la cer, Dumnezeu ne invită să primim aceeași răsplată cerească – viața veșnică. Evident, încă nu am ajuns la acest nivel. Nu vom fi desăvârșiți în sensul deplin până când „trupul stării noastre smerite” nu va fi transformat ca să fie „asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21). Dar, dacă ajungem să Îl cunoaștem și să Îl invităm în viața noastră în fiecare zi, ne îndreptăm spre ținta de a fi ca Domnul Isus în orice mod posibil, acum. Acesta este lucrul pe care s-a concentrat și Pavel. La fel ca într-o cursă (vezi 1 Corinteni 9:24-27), nu acordăm atenție locului în care am fost sau celor care sunt în urma noastră. Singurul nostru obiectiv este ceea ce ne stă în față – premiul ceresc care ne așteaptă. Imaginea de aici este vie: un alergător concentrat pe obiectiv, care își încordează fiecare mușchi și
se apleacă înainte pentru a ajunge la linia de sosire.

De ce este important să nu te uiţi înapoi la păcatele și eșecurile tale, ci să privești înainte, la ceea ce ţi s-a promis chiar acum în Hristos?

Vineri,  6 februarie

Un gând de încheiere

„Cel care vrea să clădească un caracter tare și simetric, ce dorește să fie un creștin echilibrat trebuie să-I dea totul lui Hristos și să facă totul pentru El, căci Mântuitorul nu va primi o slujire împărțită. Zilnic trebuie să învețe ce înseamnă predarea de sine. El trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, înțelegându-i sensul și urmându-i principiile. În felul acesta, el poate atinge standardul desăvârșirii creștine. Zi de zi, Dumnezeu lucrează cu el, perfecționându-i caracterul, care va trebui să stea tare în timpul încercării finale. Și, zi de zi, credinciosul realizează înaintea oamenilor și a îngerilor un experiment sublim, arătând ce poate face Evanghelia pentru ființele omenești căzute” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 483).

„Cei care așteaptă venirea Mirelui trebuie să-i spună poporului Său: «Iată Dumnezeul vostru». Ultimele raze ale luminii pline de milă, ultima solie a harului care trebuie adresată lumii, sunt descoperiri ale caracterului Său iubitor. Copiii lui Dumnezeu trebuie să manifeste slava Sa. Ei trebuie să dezvăluie prin viața și caracterul lor ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei. Lumina Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească prin faptele bune, prin cuvintele adevărului și faptele evlaviei” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 415, 416).

Zilnic: 2 Samuel 17 – 23; Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 3 (integral)

1. 1. Cine a spus: „Voi face ce credeți că este mai bine”?
   2. Când s-a prefăcut biruința în jale?
   3. Cine era considerat lumina lui Israel?
   4. Cum Se poartă Dumnezeu cu omul îndărătnic?
   5. Cum este legată reforma sănătăţii de solia celui de-al treilea înger, potrivit celor arătate în acest capitol?