Eben-Ezer Madrid | Profeții din Vechiul Testament

Profeții din Vechiul Testament

STUDIUL 3 » 10 OCTOMBRIE – 16 OCTOMBRIE

De memorat: „A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: „Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.”” 2 Cronici 20:20

Play / pause

0:00

volume

Profeții din Vechiul Testament

TEXTE-CHEIE: Iacov 5:17,18; 1 Regi 19:1-16; 22:1-14; Exodul 15:20; 2 Regi 22:11-14; Ieremia 14:1-15

Sabat după-amiază, 10 octombrie

Sistemul de Poziționare Globală (GPS) îi ajută pe călători să știe unde se află, încotro se îndreaptă și chiar îi avertizează cu privire la pericole. Și călătorii spirituali, aflați în drumul lor spre cer, au nevoie de îndrumare acum și în viitor din partea unui „sistem de poziționare” ceresc. Un mod în care Dumnezeu a asigurat acest lucru în trecut a fost slujirea profeților din Vechiul Testament. În relatările, sfaturile, profețiile, poeziile și cântările lor descoperim multe despre zecile de profeți care au transmis mesaje din partea lui Dumnezeu.

În această săptămână explorăm descrierile profeților din Vechiul Testament, care ne ajută să înțelegem darul profeției manifestat de unii dintre acești slujitori ai lui Dumnezeu. Vom vedea că aceștia erau oameni asemenea nouă, adică ființe umane fragile, supuse fricii, mâniei și descurajării. Viața lor nu a fost ușoară, ci plină de greutăți, așa cum este pentru noi toți. Ce putem învăța așadar privind la câțiva dintre acești slujitori ai lui Dumnezeu, chemați într-un mod special?

Duminică, 11 octombrie

Natura umană a profeților

Așa cum am văzut săptămâna trecută, Domnul l-a folosit pe profetul Ilie pentru a face o lucrare extraordinară în Israel, în ciuda opoziției înverșunate. Ceea ce realizase Domnul prin el fusese incredibil. Totuși ce s-a întâmplat după aceea?

1. Cum îl prezintă Iacov pe profetul Ilie în Iacov 5:17,18? Ce crezi că înseamnă faptul că „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi”?

Ilie a avut un succes răsunător pe muntele Carmel (1 Împărați 18). Dumnezeu lucrase într-un mod impresionant prin el, având loc una dintre cele mai uluitoare minuni descrise în istoria Vechiului Testament: ca urmare a cuvintelor rostite de Ilie, efectiv s-a coborât foc din cer (1 Împărați 18:38). Era de așteptat ca acest om al lui Dumnezeu să fie extrem de fericit după un asemenea eveniment.

2. Ce ne spune 1 Împărați 19:1-16 despre starea emoțională a profetului lui Dumnezeu?

„Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei” (1 Împărați 19:4). Pare un om suferind de o formă de depresie. De ce? Cu siguranță, cele întâmplate pe muntele Carmel nu erau ușor de gestionat. Totuși aici este vorba și de altceva.

Poate că principalul indiciu se găsește în cuvintele lui: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Împărați 19:10). Pare că Ilie deplânge niște presupuse eșecuri personale în slujire. Apostazia persista în ciuda celor mai bune eforturi ale lui, de parcă numai el ar fi putut opri acel val. Indiferent de explicație, putem vedea aici umanitatea și fragilitatea acestui om al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, „Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi”.

De ce uneori am putea ajunge ușor la impresia că „eșuăm” în propria viață sau în strădaniile noastre? Ce promisiuni biblice poți cere să se împlinească, pentru a depăși descurajarea?

Luni, 12 octombrie

Semnele profeților autentici

În istoria timpurie a lui Israel se găsesc dovezi că existau falși profeți (Deuteronomul 18:20). Dar Dumnezeu nu Și-a lăsat poporul fără îndrumare cu privire la semnele adevăraților Săi profeți. Ca primitori ai revelației și inspirației divine, adevărații profeți au transmis cu fidelitate, exactitate și onestitate mesajele lui Dumnezeu, chiar dacă uneori acest lucru îi făcea indezirabili în ochii celor aflați la putere.

3. Ce ne spune 1 Împărați 22:1-14 despre modul în care acționează profeții credincioși?

Faptul că un rege afirmă despre un profet: „Îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu prorocește decât rău” (1 Împărați 22:8) spune multe despre respectivul rege, dar și mai multe despre profet. Acesta din urmă nu se temea, evident, să spună adevărul, nici măcar în fața regelui – ceea ce, în cel mai bun caz, nu era tocmai o modalitate de a câștiga favoarea regală.

Mica a înfruntat de unul singur 400 de profeți falși, prezentând adevărul care îi fusese descoperit. Presat să modifice mesajele negative venite de la Domnul, pentru a-i face pe plac regelui nelegiuit Ahab și soției sale, Izabela (1 Împărați 22:13,14), Mica a prezentat adevărul lui Dumnezeu, indiferent de modul în care urma să fie primit.

4. Ce ne spune 1 Samuel 9:3-14 despre felul în care erau văzuți profeții credincioși ai lui Dumnezeu?

Există numeroase exemple în Biblie despre calitatea vieții trăite de profeți. În acest caz, Saul a fost trimis de tatăl său, Chis, să caute niște măgărițe pierdute. Slujitorul care îl însoțea pe Saul i-a sugerat să nu abandoneze căutarea, deoarece „în cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat” (1 Samuel 9:6, NTR). Descrierea făcută aici profetului Samuel ilustrează calitățile așteptate de la profeții lui Dumnezeu. Despre profeții adevărați din Scriptură se afirmă că erau „oameni ai lui Dumnezeu”, aleși în parte pentru a-I reflecta caracterul. În același timp, faptul că unii dintre „oamenii lui Dumnezeu” sunt profeți nu înseamnă că sunt ființe umane fără cusur.

Cunoști pe cineva, chiar și dintre cei mai respectați „oameni ai lui Dumnezeu”, care să fi fost fără greșeală?

Marți, 13 octombrie

Rolul profeților

5. Care era, conform 1 Samuel 8:4-22 și Leviticul 8:10-13, rolul profeților în raport cu regii și preoții?

Profeții interacționau cu regii în situații și plăcute, și neplăcute. Când a cerut un rege (1 Samuel 8:4-22), poporul Israel a exemplificat pericolul cu care s-a confruntat poporul lui Dumnezeu în fiecare epocă: dorința de a fi ca cei din jur. Israeliții nu aveau nicio idee despre consecințele acestei cereri, deși fuseseră avertizați de Dumnezeu prin profetul Său (1 Samuel 8:11-18). La dorința lor și în ciuda avertizării lui, Samuel l-a uns curând pe primul rege al lui Israel, Saul.

Cărțile 1 și 2 Împărați (Regi), precum și 1 și 2 Cronici consemnează tipul și calitatea domniei regilor lui Israel și ai lui Iuda. Istoria sacră arată că regii care au făcut rău au fost mult mai numeroși decât cei care au făcut bine înaintea lui Dumnezeu. Una dintre funcțiile centrale ale profeților era să-i ajute pe regii necredincioși să se întoarcă la ascultarea de legea lui Dumnezeu. Drept urmare, acești profeți s-au confruntat cu amenințări, unii având chiar de suferit, inclusiv moartea, din partea regilor care au îndepărtat poporul lui Dumnezeu de El (1 Împărați 18:4‑19; 2 Cronici 24:20-22).

Profeții interacționau și cu preoții. Moise, profet al lui Dumnezeu, i‑a uns pe Aaron și pe fiii acestuia ca primii preoți ai poporului Israel (Leviticul 8:10-13). Au existat momente când preoții au primit cuvinte de mustrare din partea lui Dumnezeu prin profeți (Osea 6:9; Maleahi 2:1-3). Un exemplu grăitor în acest sens este întreaga casă a lui Eli, care a fost trasă la răspundere pentru practicile ei corupte (1 Samuel 2:27‑36). Au fost mustrări foarte aspre la adresa corupției generalizate din rândul celor care primiseră privilegii.

Profeții erau și învățători (2 Cronici 34), prezentând mesaje de la Dumnezeu preoților, regilor și poporului (Ieremia 5:31; Ezechiel 22:26). De asemenea, ei s-au adresat și popoarelor vecine, prezentându‑le planul divin pentru ele – o temă repetată des în mesajele profeților veterotestamentari (Isaia 60:1-3; 62:1,2). De la profeți se aștepta nu doar să transmită fidel mesajele divine încredințate, ci uneori li s-a cerut și să le scrie și să le păstreze (2 Cronici 13:22). Deși marcați de trăsăturile lor omenești (și de limitările condiției umane), profeții au fost femei și bărbați ai rugăciunii, ai Cuvântului și ai slujirii față de Dumnezeu și poporul Său (Ieremia 42:4; 2 Împărați 22:15-17).

Miercuri, 14 octombrie

Profetesele

6. Ce ne învață Exodul 15:20; Judecătorii 4:4; 2 Împărați 22:14 și Neemia 6:14 despre rolul profetic?

Există dovezi numeroase în Scriptură că Dumnezeu a chemat femei să fie profetese. (Vezi folosirea termenului ebraic nevi’ah [Exodul 15:20] și a termenului grecesc prophētis [Luca 2:36].) În Mica 6:4, Maria este menționată alături de Moise și de Aaron printre cei trimiși la popor. Ea este prezentată ca o profetesă care a cântat un imn de biruință atunci când israeliții au trecut Marea Roșie (Exodul 15:20,21). Totuși această profetesă, asemenea omologilor ei bărbați, nu a fost fără greșeală, așa cum o arată atitudinea ei nedemnă față de Moise și față de soția lui, fapte pentru care profetesa a fost pedepsită corespunzător (vezi Numeri 12:1-10).

Debora a fost o altă femeie profet, care a slujit ca judecătoare în Israel (Judecătorii 4:1-4). De fapt, există dovezi clare că Debora (4:4) a primit revelație de la Dumnezeu (4:4-9,14-22). Imnul ei de biruință (5:2-31) este o recunoaștere a intervenției lui Dumnezeu și a avut o semnificație teologică profundă pentru națiune la acel moment din istorie.

7. De ce au mers la Hulda oamenii regelui Iosia, în 2 Împărați 22:11‑14? Ce ar trebui să ne spună acest lucru despre rolul ei important în popor?

„Prorocița” Hulda a fost consultată de cei mai de seamă oameni din consiliul regelui Iosia (2 Împărați 22:14; 2 Cronici 34:22), după ce i-au citit regelui cuvintele „cărții legii” (care se consideră a fi cartea Deuteronomul; vezi 2 Împărați 22:8), iar regele, ca reacție, „și-a sfâșiat hainele” (2 Împărați 22:11). Era evident o chestiune extrem de serioasă, iar regele a tratat-o ca atare, motiv pentru care oamenii lui au mers direct la Hulda. Ea primise un mesaj de la Dumnezeu cu privire la judecata iminentă asupra lui Iuda. Reformele lui Iosia au fost rezultatul mesajelor profetice ale Huldei și au abătut judecata lui Dumnezeu de la poporul Său.

Bărbații și femeile profeți, deși chemați de Dumnezeu, erau și ei păcătoși care aveau nevoie de har. Ce speranță îți insuflă istoriile lor de viață?

Joi, 15 octombrie

Profeții falși

Indiferent ce face Dumnezeu, Satana realizează imitații. La fel se întâmplă și cu profeții. Poporul Israel s-a confruntat atât cu profeți reali, cât și cu profeți falși. Cheia era să faci diferența între ei.

8. Ce se întâmplă în Ieremia 14:1-15 și cum îi privea Domnul pe cei care rosteau falsități ca „proroci” în numele Său?

Dumnezeu i-a dat lui Ieremia un mesaj despre judecată pentru Iuda, o judecată care urma să vină sub forma sabiei (război), a foametei și a ciumei. Profeții falși din acea vreme au contrazis mesajul lui Ieremia, care s-a referit la ei în termeni foarte clari: „Dar Domnul mi-a răspuns: «Prorocii lor prorocesc minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor»” (Ieremia 14:14).

Falșii profeți sunt corupți deoarece sursa pretențiilor lor profetice sunt adesea „dumnezeii” falși cărora le slujesc (Ieremia 23:13,14). Dumnezeu avertizează: „Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit” (v. 14). Ei prorocesc „înșelătoriile inimii lor” (Ieremia 23:26). Ezechiel a fost instruit să prorocească împotriva profeților care „prorocesc după gustul inimii lor” (Ezechiel 13:2).

Profeții imitatori urmează adesea opiniile populare, cum a fost cazul în 1 Împărați 22, când 400 de „proroci” s-au strâns la porunca regelui Ahab (1 Împărați 22:6). Într-un glas, ei l-au sfătuit pe rege să pornească la luptă împotriva Ramotului din Galaad. Ahab s-a sfătuit cu Iosafat, regele lui Iuda, după ce amândoi au ascultat sfatul profetic al profeților Astarteei. Iosafat l-a îndemnat pe Ahab să-l consulte pe profetul Mica pentru a vedea dacă trebuie sau nu să meargă la război. „Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: «Iată că prorocii, într-un glas, prorocesc bine împăratului; să fie dar şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!»” (1 Împărați 22:13).

Presiunea pe care a simțit-o Mica să mintă era probabil aceeași cu cea resimțită de așa-zișii profeți ai Astarteei, însă Mica nu a urmat această opinie populară. În schimb, el a așteptat ca Dumnezeu să-i spună ce să rostească (1 Împărați 22:14).

Profet sau nu, întotdeauna este ușor să urmezi ceea ce este popular. Având în vedere cât de viciată poate fi cultura umană în general, de ce niciodată aceasta nu este o idee bună?

Vineri, 16 octombrie

Nu perfectă, dar dispusă

Viața profeților din Vechiul Testament arată clar că nu a fost niciodată ușor să fii mesagerul lui Dumnezeu. Ellen White a trăit aceleași neliniști ca profeții biblici. Era tânără, timidă și cu o stare de sănătate precară când a primit chemarea divină. Deși o a doua viziune i-a confirmat chemarea, Ellen Harmon [White] a rămas sceptică în privința chemării de la Dumnezeu, scriind: „După aproximativ o săptămână, Domnul mi-a dat o altă viziune și mi-a arătat încercările prin care trebuia să trec, că trebuia să merg și să le spun altora ceea ce îmi descoperise, că aveam să întâmpin o mare opoziție și să sufăr o adâncă neliniște sufletească. […] Această viziune m-a tulburat nespus de mult. Sănătatea mea era precară și aveam doar 17 ani. […] M-am rugat cu stăruință ca această povară să fie pusă asupra altcuiva, dar toată lumina pe care o primeam era: «Fă cunoscut altora ceea ce ți-am descoperit.» Nu eram împăcată cu ideea de a ieși în lume. Aveam în mod natural foarte puțină încredere. […] Priveam cu dor spre mormânt. Moartea mi se părea de dorit în locul responsabilităților pe care trebuia să le port” (Spiritual Gifts, vol. 2, p. 35, 36).

După multă rugăciune și încurajare din partea altor credincioși, a consimțit și și-a dedicat restul vieții împlinirii „voinței Lui” (Ibidem, p. 38). Avea să devină cea mai influentă voce care i s-a adresat viitoarei Biserici Adventiste de Ziua a Șaptea, ajungând chiar să o reprezinte. Dar Ellen Harmon [White] era om și avea propriile limitări și dificultăți fizice, provocări familiale și conflicte interpersonale. Însă, în umanitatea ei, vedem o lecție importantă: Dumnezeu alege oameni imperfecți care sunt dispuși să-I slujească.

Sub călăuzirea Duhului Sfânt, lucrarea profetică a lui Ellen White avea să-i încurajeze pe credincioși și să-i conecteze la adevărurile Bibliei. În 1860 ea deja exercitase un rol important în formarea tinerei confesiuni adventiste și în misiunea acesteia de a proclama lumii cele trei solii îngerești. Dumnezeu avea să-i conducă pe acești credincioși să organizeze Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, în anul 1863. În deceniile următoare, vocea profetică a lui Ellen White a influențat înființarea sistemelor globale adventiste de sănătate și de educație. Totuși, cea mai importantă contribuție a lucrării ei o reprezintă scrierile, însumând aproximativ 100.000 de pagini. Scrierile inspirate ale lui Ellen White continuă să vorbească în întreaga lume și astăzi.