Lucrarea colectiva de evanghelizare si marturie personala

STUDIUL 7 » 12 MAI - 18 MAI

Textul de memorat: "Şi ce ai auzit de la mine în faţa multor martori încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii." (2 Timotei 2:2)

Gândul central: Răspândirea adevărului lui Dumnezeu nu este doar re­ sponsabilitatea pastorilor. Adevărul trebuie vestit de toţi aceia care pretind că sunt ucenici al lui Hristos.

După cum am văzut, este important ca toţi credincioşii să-şi recunoască potenţialul primit de la Dumnezeu. Scriptura ne oferă multe exemple de situaţii în care credincioşii şi-au folosit darurile lucrând împreună cu conducătorii alesi în cadrul unei echipe misionare.

În Faptele 13~13, Luca aminteşte despre „Pavel şi tovarăşii lui”, arătând că apostolul Pavel era liderul recunoscut al grupei misionare din care făcea parte şi Barnaba (vers. 1). Alteori, el ne spune că lucrarea misionară a lui Pavel şi Barnaba lua forma colaborării (Faptele 13:50; 14:1).

Uneori este dificil să ne implicăm în lucrarea bisericii locale de mărturie şi evanghelizare, deoarece conducătorii nu caută tot timpul oa­meni înzestraţi pe care să-i integreze în lucrarea respectivă.

Săptămâna trecută, am studiat despre contribuţiile individuale ale membrilor la lucrarea generală a bisericii. Săptămâna aceasta, vom studia despre câteva aspecte ale acţiunilor colective ale bisericii şi despre felul în
care se pot implica membrii.

Mâna dreaptă să ştie ce face mâna stângă

Cei mai mulţi membri ai bisericii sunt foarte activi; restul membrilor, dimpotrivă, din diferite motive, nu fac mai nimic. Dar se întâmplă ca nici unii, nici alţii să nu aibă cunoştinţă de planurile generale ale bisericii sau de obiec­tivele pe care ea le urmăreşte şi de aceea nu înţeleg cum poate activitatea pe care o desfăşoară să contribuie la obiectivele generale ale bisericii.

1.Ce ne spune Solomon despre lucrul împreună? În ce alte situaţii se pot dovedi utile aceste cuvinte?Eclesiastul 4:9-12

Versetele acestea subliniază beneficiile ajutorului, sprijinului şi preocupării reciproce în orice situaţie. Ce este adevărat despre doi sau trei oameni este adevărat şi despre biserica locală în ansamblu. Pentru ca biserica să se bucure de binecuvântările descrise în Eclesiastul 4:9-12, fiecare membru trebuie să aibă cunoştinţă de activităţile celorlalţi. Dacă nu ştim ce fac alţii sau ce intenţionează să facă, atunci cum putem şti cum şi când să le oferim ajutor? Acelaşi lucru este valabil şi În privinţa lucrării de mărturie şi evanghelizare a bisericii locale: dacă majoritatea membrilor nu sunt la curent cu activităţile desfăşurate de biserica lor, nu pot oferi sprijin şi ajutor când e nevoie. Din nefericire, din cauza lipsei de susţinere,
persoanele angajate în linia întâi a lucrării de mărturie şi evanghelizare au uneori sentimentul că nimănui nu-i pasă de această lucrare vitală, când, de fapt, realitatea este că oamenii pur şi simplu nu ştiu despre ea.

2.În Faptele 16:14,15,33,34 sunt prezentate câteva persoane care îndepli­nesc sarcini specia le de susţinere. Cum a contribuit lucrarea lor la misiunea generală de răspândire a Evangheliei?

Dacă privim mai atent, activităţi care par să nu aibă legătură cu lucra­rea de evanghelizare se dovedesc vitale pentru procesul în ansamblu. Cei care îi oferă evanghelistului hrană şi adăpost îndeplinesc un rol tot atât de
important ca şi aceia care le urează bun venit participanţilor la program. Mulţi membri ai bisericii se vor oferi să sprijine lucrarea dacă vor şti ce presupune ea şi :e trebuie să se facă şi dacă au convingerea că aportul lor este important. In acest sens, putem afirma că mâna dreaptă trebuie să ştie ce face mâna stângă.

Gândeşte-te la activităţile de evanghelizare şi mărturie ale bisericii tale. Ştii care sunt obiectivele şi strategiile ei? La ce etapă se află în lucrarea din acest an evanghelistic? Ce poţi face pentru a te implica mai mult în eforturile ei de a îndeplini Marea Trimitere?

Să facem planuri împreună

Adeseori, se întâmplă ca la stabilirea obiectivelor şi a strategiilor de mărturie şi evangheliza re să participe numai câţiva oameni. După aceea, aceşti câţiva oameni Încearcă să-i convingă pe ceilalţi să participe la îndeplinirea planului. Este cu mult mai bine ca planificarea să fie făcută de un grup mai mare. Din acest motiv, Manualul Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea declară că una dintre principalele preocupări ale comitetu­
lui bisericii este aceea de a planifica şi a susţine lucrarea de evanghelizare în toate etapele ei.

3.Ce ne spune Pavel în 1 Corinteni 14:40 despre necesitatea de a face planuri? Ce consecinţe ne sugerează acest verset că ar putea apărea din cauza lipsei planificării sau a unei planificări necorespunzătoare?

Bisericile pot comite unele greşeli atunci când Îşi propun să se implice în lucrarea de mărturie şi evanghelizare. O greşeală este aceea de a sta­bili obiectivele, fără a stabili şi strategiile prin care ele pot atinse. O altă greşeală este aceea de a stabili strategii, dar fără a stabili vreun obiectiv clar. Şi, în final, o altă greşeală poate fi aceea de a stabili obiectivele şi strategiile, dar fără a face planuri pentru evaluare. Obiectivele şi planurile merg mână în mână, dar întotdeauna stabilim mai întâi obiectivele şi abia
apoi trecem la conceperea planului pentru atingerea acelor obiective. Pe lângă acestea, procesul de evaluare ajută biserica să îşi păstreze direcţia şi verifică progresul realizat în atingerea obiectivelor.

Fiecare biserică trebuie să fie la curent cu conceptul de „proprietate” asupra obiectivelor. De regulă, cei care stabilesc obiectivele şi care se implică în planificarea strategică sunt câştigaţi de direcţia şi de proce­ sul ales. De aceea, este important ca, în toate etapele planificării, să fie implicaţi cât mai mulţi oameni posibil pentru ca şi ei să aibă sentimen­tul de „proprietate” asupra obiectivelor. Dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci, cel mai probabil că planurile pe termen lung vor deveni propri­etatea câtorva oameni care se vor lupta să le îndeplinească. În această situaţie, este puţin probabil că vor avea succes.

Citeşte Psalmul 37. Ce ni se spune aici despre succesul activităţilor noastre de mărturie şi evanghelizare? Ce principii şi ce făgăduinţe putem desprinde din acest psalm?

Lucrul În echipă

Avem toate motivele să credem că fiecare dintre ucenici şi-a împărtăşit credinţa şi individual, însă, în majoritatea ocaziilor, ei şi-au îndeplinit mi­ siunea alături de ceilalti ucenici si au fost sustinuti de ceilalti credinciosi.

Există un avantaj în conceperea planului general în echipă şi în a primi susţinere şi încurajare din partea celorlalţi membri ai echipei. Biblia ne oferă schita detaliată a lucrării eficiente de mărturie si evan-
ghelizare şi nu ne surprinde faptul că şi astăzi, atunci când alege un om pentru o responsabilitate semnificativă, Dumnezeu îi inspiră pe alţi câţiva care să formeze o echipă în jurul acelui lider.

4.Citeşte Matei 10:2-4, Marcu 3:16-19 şi luca 6:12-16. Ce lecţie simplă putem desprinde din aceste liste?

Primii credinciosi au lucrat împreună, în echipă. Este firesc să fie asa. În afară de faptul că fiecare are anumite daruri şi talente pe care ceilalţi nu le au, lucrul în echipă oferă şi protecţie. De asemenea, oferă un senti­ment de responsabilitate: ceilalţi te văd, te pot îndruma, te pot ajuta să nu te abaţi din drum şi să nu te rătăceşti. Metoda ideală de realizare a lucrării misionare este lucrul într-o echipă unită, formată din fraţi şi surori, în care fiecare are grijă de celălalt şi în care toţi urmăresc scopul comun de câştigare a sufletelor.

5.Ce indiciu găsim În aprecierile adresate de Pavel credincioşilor din Fi­lipi cu privire la faptul că ei participau la lucrarea colectivă de mărturie şi evanghelizare? Filipeni 1:5-18

La începutul Epistolei către filipeni, Pavel aminteşte că fraţii de aici au luat parte la vestirea Evangheliei (vers. 5). Ei au apărat şi au întărit Evan­ghelia (vers. 7) şi au vestit fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. De aseme­nea, Pavel le spune că este bucuros să ştie că Hristos este vestit neîncetat (vers. 15-18). Să nu uităm că Pavel se adresează bisericii şi nu membrilor, personal. Este adevărat că membrii L-au vestit pe Hristos, dar faptul că Pavel apreciază biserica ne arată că lucrarea de predicare a Evangheliei era o lucrare la care participau toţi.

În Lucrarea ta misionară individuaLă, te-ai găsit vreodată în faţa unor ispite de care ai fi fost scutit dacă ai fi făcut parte dintr-o echipă? De ce este important să cuLtivăm atitudinea de umiLintă si de responsabilitate dacă dorim să Lucrăm în echipă?

Fiecare cu contribuţia lui

Când biserica unită îşi îndreaptă toată atenţia spre lucrarea de evan­ ghelizare, Domnul binecuvântează eforturile comune ale membrilor ei. Dacă studiem Biblia cu atenţie, descoperim că o mare parte a Noului
Testament a fost scrisă pentru a le arăta creştini lor cum să trăiască şi să lucreze împreună în armonie. Pe paginile lui găsim de nenumărate ori îndemnuri de acest fel: „să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan 15:12), „iertaţi-vă unul pe altul” (Efes. 4:32), „rugaţi-vă unii pentru alţii” (Iacov 5:16). Pe lângă acestea, există şi sfaturi cu privire la biserică în ansamblu, la ceea ce face ea şi la creşterea ei adecvată.

6.Cum ajută conlucrarea membrilor la creşterea şi zidirea bisericii? Efe­seni 4:15,16

Pavel declară că voia lui Dumnezeu este să creştem în Isus Hristos. Înţelegem de aici că ne aflăm cu toţii într-o călătorie spirituală şi că, într-o anumită măsură, este vorba de o călătorie spirituală personală. Totuşi, potrivit textului, creşterea fiecăruia în parte exercită o influenţă asupra creşterii bisericii, atât numeric, cât şi spiritual.

Pe măsură ce credinciosii cresc în Hristos, se întâmplă un lucru ex­traordinar, supranatural chiar. Ei formează un trup „bine închegat şi strâns legat” prin contribuţia fiecăruia. Eficienţa optimă a oricărei biserici este obţinută atunci când fiecare membru îşi face partea.

7.Ce au făcut credincioşii În timp ce au aşteptat la Ierusalim revărsarea promisă a Duhului Sfânt? Faptele 1:12-14

Aceste cuvinte ne spun foarte mult despre importanţa închinării colec­ tive. Primii credincioşi au fost pregătiţi să împlinească Marea Trimitere abia după revărsare a Duhului Sfânt asupra lor. Acest grup de aproximativ o sută douăzeci de oameni s-a unit în rugăciune neîntreruptă. Făgăduinţa făcută de Isus cu privire la Duhul Sfânt i-a unit şi îi aducea mereu laolaltă pentru rugăciune, în timp ce aşteptau puterea care avea să-i facă în stare să împlinească lucrarea. Şi noi, ca biserică, ar trebui să facem la fel.

Gândeste-te La biserica ta în ansambLu si pune-ti următoarele întrebări:

Cât timp investeste si ce eforturi face în lucrarea de evanghelizare, compara­tiv cu timpuL şi energia investite în rezolvarea problemelor locale (modul de desfăşurare a rugăciunilor şi închinării, muzică etc.)?

Nevoia de unitate a bisericii

Cineva spunea pe bună dreptate: Creştinismul care nu începe cu in­ dividul, de fapt, nu începe, iar crestinismul care sfârseste cu individul de fapt, ia sfârşit. Afirmaţia aceasta ‘arată cât este de important ca fiecare
membru nou să fie integrat în biserică. La fel ca evanghelizarea, nici inte­grarea nu poate fi lăsată în seama anumitor membri, ci întreaga biserică are această datorie.

8.Ce obiectiv clar a asezat Pavel Înaintea celor de curând convertiti din Colose? Coloseni 1:28.29.

Maturizarea, creşterea până la statura deplină a lui Hristos (Ef. 3:19) este obiectivul fiecărei biserici locale. Lucrarea prin care îi ajutăm pe cei nou-convertiţi să A se maturizeze este la fel de importantă ca lucrarea prin care îi ajutăm să Il primească pe Hristos şi să se alăture bisericii Sale. De altfel, lucrarea de integrare în biserică urmăreşte ca eforturile evanghelistice ale membrilor ei să nu fie zadarnice. De obicei, înainte de începerea pro­gramului de mărturie şi evanghelizare, există un timp de pregătire a bisericii.
Acesta este timpul când se stabileşte cum se va asigura transportul vizitato­rilor, supravegherea copiilor, întâmpinarea la intrare şi care vor fi echipele de rugăciune şi echipele de vizitare. Apostolul Pavel ar dori să includem pe lângă acestea şi pregătirea bisericii pentru integrarea noilor membri.

9.Care dintre următoarele Întrebări este mai important să ni le punem si de ce: Cum vor putea noii membri să se implice În viata de biserică şi În programele ei? Cum se va putea implica biserica in viata noilor credincioşi şi cum Îi va putea ajuta să se maturizeze? Există vreo legătură Între aceste două Întrebări? Dacă da, care anume?

Adeseori se crede că lucrarea de consolidare şi de integrare a unui nou membru intră în responsabilitatea celui care l-a condus la Hristos. Totusi nu aceasta este calea biblică, întrucât, dacă ar fi aşa, apostolului Pavel i-ar fi fost imposibil să se ocupe de fiecare persoană care a venit la credintă prin lucrarea sa. Lucrarea de consolidare nu este doar responsabilitatea unui lider sau doi, ci a întregii biserici. Prea adesea ne plângem de faptul că membrii noi intră în biserică pe uşa din faţă şi ies pe uşa din spate la scurt timp după aceea. Faptul acesta este o tragedie cu consecinţe veşnice.

Gândeste-te la membrii noi din biserica ta locală. Ce poţi face tu – nu pastorul, nu prezbiterul, ci tu – pentru a-i ajuta să prindă rădăcini solide în comunitatea bisericii şi în învăţăturile ei?

Aplicaţie

Citiţi şi meditaţi la următorul paragraf:

„Mintea trebuie să fie pusă la lucru pentru a inventa modalităţile cele mai bune de a ajunge la oamenii din jurul nostru. Nu este necesar să mer­gem la distanţe mari, cheltuind mult. Chiar lângă noi sunt familii şi oa­
meni pentru care ar trebui să facem un efort personal. Adesea lăsăm să ne scape ocaziile favorabile care se află la îndemâna noastră, urmărind să îndeplinim o lucrare mai puţin promiţătoare undeva, la distanţă, şi, în fe­
lul acesta, timpul şi banii noştri pot să fie pierduţi în ambele locuri. Preo­cuparea lucrătorilor ar trebui să fie acum aceea de a învăţa arta de a aduna sufletele în năvodul Evangheliei.” (Review and Herald, 8 decembrie 1885)

Pentru discuţie

1.Discutaţi în grupă răspunsurile de la secţiunea de miercuri. De ce bisericile care sunt ocupate cu luptele interne se implică rareori în lucrarea misionară? Cum reuşeşte lucrarea misionară să unească o astfel de biserică? Ce poţi face pentru a ajuta biserica ta să renunţe la preocuparea pentru problemele interne şi să se ocupe cu lucrarea misionară?

2.”Când se lucrează acolo unde deja există câţiva credincioşi, la început, pastorul nu ar trebui să caute aşa de mult să-i convertească pe cei necredincioşi, ci să-i instrui as că pe membrii bisericii în vederea unei bune colaborări.” (Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, pag. 196)

3.În ce măsură sunt implicaţii membrii bisericii tale în echipe de mărturie şi evanghelizare? Ce rol poţi avea în organizarea instruirii echipelor? Care este atitudinea ta faţă de lucrul în echipă? Câţi membri ai biseri­cii din care faci parte au idee despre cum să lucreze pentru convertirea sufletelor? Dacă nu sunt mulţi, ce se poate face pentru schimbarea acestei situaţii?