Duhul Sfânt şi darurile date credincioşilor
STUDIUL 8 » 18 FEBRUARIE - 24 FEBRUARIE
Textul de memorat: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” (1 Corinteni 12:4-6)
Cum ar fi dacă un om ar pleca într-o călătorie şi i-ar încredinţa casa şi treburile administrative şi gospodăreşti fiului său, dar nu i-ar lăsa şi mijloacele şi instrumentele necesare ca să poată face aceste lucruri?
Când S-a suit la Tatăl Său în cer, Isus le-a încredinţat ucenicilor o misiune clară: să ducă vestea cea bună a mântuirii în toată lumea. El le-a lăsat şi mijloacele necesare. Împreună cu porunca, le-a dat şi puterea de a o aduce la îndeplinire, în Numele Său şi prin puterea Duhului Sfânt. În 1 Corinteni 1:4-7, Pavel aduce mulţumiri „pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele… aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar.” Darurile spirituale sunt oferite prin Duhul Sfânt, în Hristos, în scopul zidirii bisericii Sale.
Duminică, 19 februarie – Roada Duhului şi darurile Duhului
Roada Duhului şi darurile Duhului au acelaşi Autor, dar nu sunt unul şi acelaşi lucru. Nu i se poate cere unui creştin să manifeste un anume dar al Duhului, însă toţi ar trebui să manifeste roada Duhului. Darurile spirituale nu sunt neapărat o dovadă a spiritualităţii, pe când roada Duhului este o astfel de dovadă. Roada este una singură, iar darurile sunt mai multe şi unele dintre ele sunt mai importante decât altele.
1. Care este ideea principală transmisă de Pavel în 1 Corinteni 12:4-7,11?
În viaţa tuturor copiilor lui Dumnezeu trebuie să se vadă toate elementele care alcătuiesc roada Duhului, dar nu este obligatoriu ca fiecare credincios să aibă toate darurile. Nu există daruri obligatorii, ca de exemplu vorbirea în limbi. Dimpotrivă, fiecare este înzestrat de Dumnezeul suveran cu daruri diferite, după cum consideră El de cuviinţă. Darurile Duhului ne-au fost date pentru a ne face capabili să le slujim altora şi pentru a zidi trupul lui Hristos, biserica. Ele nu ne sunt date ca să facem cu ele ce poftim sau ca să obţinem laude. Ne-au fost oferite pentru a promova cauza lui Dumnezeu.
Este interesant de observat cât de des se face referire la dragoste în contextul discuţiei despre darurile spirituale. Pasajul din 1 Corinteni 12 este urmat de frumoasa expunere despre dragoste din capitolul 13, iar cel din Efeseni 4:11-13 este urmat în versetele 15 şi 16 de referirea la dragoste. Versetele care urmează după Romani 12:3-8, unde sunt menţionate darurile Duhului, vorbesc despre dragoste (vezi Romani 12:9,10).
Darurile sunt oferite prin har, deci din iubire. Dragostea este motivaţia şi mijlocul prin care Dumnezeu încearcă să ajungă la inima oamenilor. Când îi iubim pe oameni, le arătăm cum îi iubeşte El. În dragostea şi atotştiinţa Sa, Dumnezeu a pus la dispoziţia poporului Său mijloacele pentru realizarea misiunii pe care i-a încredinţat-o. Probabil că de aceea este dragostea cel mai mare dar dintre toate (1 Corinteni 13:13)!
De ce este dragostea esenţa vieţii creştine? Cum îi conferă ea putere mărturiei noastre?
Luni, 20 februarie – Dumnezeu, Dătătorul darurilor spirituale
Nu decidem noi ce daruri să primim. Cuvântul grecesc pentru darurile Duhului este charismata; ele sunt deci nişte daruri ale harului, oferite de însuşi Dumnezeu. Ele nu pot fi obţinute în baza statutului, poziţiei, rangului, educaţiei sau performanţei noastre spirituale. Sunt daruri fiindcă sunt oferite fără plată şi din iubire, ca noi să ne împlinim misiunea încredinţată.
2. De regulă, considerăm că Duhul Sfânt dă darurile spirituale. Pavel îl asociază şi pe Isus Hristos cu aceste daruri. Care este rolul Său? Efeseni 4:7
Noi primim darurile prin Hristos. Însă Duhul Sfânt este cel care le împarte bisericii. Cei care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor personal şi cred în El vor primi de la Duhul Sfânt daruri spirituale după „cum voieşte” El (1 Corinteni 12:11). Înzestrarea cu daruri este decizia suverană a Dumnezeirii.
Talentul înnăscut nu este în sine un dar spiritual. Darurile spirituale nu echivalează cu talentele naturale pe care cineva şi le dezvoltă prin pregătire specială. Mulţi necreştini sunt binecuvântaţi în mod providenţial cu asemenea talente. Orice lucru bun şi desăvârşit vine de la Dumnezeu (Iacov 1:17), însă credincioşii au fost înzestraţi de El cu daruri speciale ca să fie o binecuvântare pentru alţi creştini şi pentru a zidi biserica Sa. Dumnezeu poate împlini acest scop şi prin intermediul unui talent natural, dacă cel care îl are recunoaşte că l-a primit de la El şi dacă se roagă şi îşi consacră talentul lucrării Domnului.
3. Ce spune Pavel despre împărţirea darurilor? De ce este important să ţinem cont de acest aspect dacă dorim să înţelegem ce rol au darurile spirituale în biserică? 1 Corinteni 12:14-31
Duhul Sfânt împarte darurile potrivit înţelepciunii şi voinţei Sale. El ne iubeşte şi ştie cel mai bine în ce domeniu putem fi mai eficienţi. Dacă-i invidiem pe alţii pentru darurile lor, înseamnă că nu-I suntem recunoscători lui Dumnezeu şi că ne îndoim că împarte darurile cu înţelepciune.
Ce daruri le-a oferit Dumnezeu membrilor bisericii tale? Ce lecţie poţi desprinde din faptul că oameni diferiţi primesc daruri diferite?
Marţi, 21 februarie – Scopul darurilor spirituale
4. De ce ne oferă Dumnezeu daruri spirituale? Romani 12:3-8; Efeseni 4:8-12.
Darurile spirituale au fost oferite în vederea slujirii altora, nu pentru a fi folosite pentru binele personal. Ele nu sunt nişte capacităţi care ne sunt date ca să ne satisfacem gustul pentru senzaţional şi nu sunt nici un antidot pentru plictiseală. Adeseori, considerăm că darurile Duhului Sfânt ne sunt date pentru împlinirea nevoilor noastre spirituale sau pentru întărirea noastră în umblarea cu Dumnezeu. Dacă ar fi aşa, atunci în centrul lor s-ar afla creştinul şi nu Hristos, ne-am afla noi, nu Dumnezeu. Când îl reaşezăm pe Dumnezeu în centrul concepţiei noastre despre darurile spirituale, le redăm darurilor scopurile pentru care au fost oferite: zidirea şi unitatea bisericii (Efeseni 4:12-16), împlinirea misiunii ei (Efeseni 4:11,12) şi slava lui Dumnezeu (1 Petru 4:10,11).
Darurile nu ne sunt date pentru noi, ci pentru edificarea altora (vezi şi 1 Corinteni 14:12,26), pentru binele spiritual al întregii biserici şi pentru zidirea ei. Atunci când darurile lui Dumnezeu sunt folosite greşit, în scopul elogierii anumitor persoane şi nu al stimulării creşterii bisericii, oamenii primesc laude nemeritate, fapt care alimentează disensiunile şi face loc divizării.
De multe ori, privim darurile spirituale ca pe nişte abilităţi şi talente. Să nu uităm totuşi că, deşi talentele sunt cuprinse în darurile spirituale, darul spiritual vine întotdeauna împreună cu o anumită misiune sau lucrare spirituală (1 Petru 4:10). Prin urmare, darurile spirituale sunt nişte capacităţi oferite în mod special de Dumnezeu prin Duhul Sfânt şi ne sunt date pentru un anumit tip de slujire care va zidi biserica. Pentru împlinirea acestui scop, sunt necesare daruri diverse.
Ce putem face pentru ca darurile diverse din biserică să devină o binecuvântare, nu o sursă de disensiuni?
Miercuri, 22 februarie – Darurile spirituale în trecut şi în prezent
5. Citeşte 1 Corinteni 14:1 şi compară listele darurilor din Romani 12:3-8; 1 Corinteni 12:7-11,27-31 şi Efeseni 4:11,12. Darurile acestea au fost doar pentru credincioşii din perioada Noului Testament sau le sunt date şi credincioşilor de astăzi?
Unii creştini cred că darurile spirituale menţionate în Noul Testament au fost disponibile doar pentru credincioşii din vremea lui Isus şi a apostolilor şi susţin că ele au încetat să existe în biserică odată cu moartea primilor apostoli. Iar argumentul lor este declaraţia lui Pavel din 1 Corinteni 13:10: „Când va veni ce este desăvârşit, acest «în parte» se va sfârşi.” Este adevărat că va veni un timp când darurile se vor sfârşi, însă textul spune că se vor sfârşi când va veni ce este desăvârşit, adică atunci când nu vom mai vedea ca într-o oglindă, în chip întunecos, ci vom „vedea faţă în faţă”, la revenirea Domnului Isus. Biblia ne spune că darurile spirituale sunt date pentru zidirea bisericii (1 Corinteni 12:28) şi credincioşii sunt îndemnaţi să „umble” după aceste daruri (1 Corinteni 14:1). Ele sunt necesare bunăstării bisericii. Şi, din moment ce în Biblie nu avem o dovadă că Dumnezeu le-ar fi sistat, conchidem că El continuă să le ofere până când biserica îşi va încheia misiunea şi Hristos va veni iar.
Ellen G. White afirmă: „Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai puţin însemnată a puterii lui Dumnezeu, decât cea de la începutul ei.” – Evenimentele ultimelor zile, ed. 2003, p. 146 (202)
Dumnezeu a chemat biserica să pregătească lumea pentru a doua venire a lui Hristos şi nu-i va lipsi pe membrii ei de sprijinul necesar. Pe de altă parte însă, darurile spirituale nu vor lua niciodată locul Bibliei şi nu vor împlini rolul ei. Ele nu sunt decât o împlinire a făgăduinţei biblice potrivit căreia credincioşii vor fi înzestraţi cu daruri în scopul zidirii trupului lui Hristos şi pregătirii lumii pentru revenirea apropiată a lui Isus.
Citeşte Efeseni 4:11-13, în special versetul 13. Ce îţi spune despre nevoia de daruri spirituale a bisericii de astăzi?
Joi, 23 februarie – Duhul Sfânt şi darul discernământului
6. Citeşte 1 Corinteni 12:10;14:29 şi 1 Ioan 4:1-3. De ce este important darul discernământului?
Trebuie să ştim că nu există numai daruri spirituale autentice. Biblia ne avertizează să nu dăm crezare oricărui duh, ci să cercetăm duhurile ca să vedem dacă sunt în armonie cu Scriptura şi dacă îl înalţă pe Isus ca Domn. Este necesară „deosebirea duhurilor” (1 Corinteni 12:10), fiindcă nu oricine pretinde că vine de la Dumnezeu vine într-adevăr de la El. Există puteri demonice care caută să înşele biserica şi imitaţii demonice ale darurilor adevărate ale Duhului: învăţături false, profeţii false, viziuni mincinoase, vorbire în limbi contrafăcută, puteri vindecătoare oculte, semne şi minuni înşelătoare etc.
Unii acceptă validitatea darurilor spirituale în timpul de faţă, dar pun accent doar pe anumite daruri şi consideră că darul semnelor şi minunilor este cel mai important. Însă Pavel aşază darul discernământului chiar după darul minunilor şi cel al profeţiilor şi înainte de darul limbilor (1 Corinteni 12:10)!
Dumnezeu îi dă bisericii darul discernământului pentru a o păstra în adevăr şi unitate şi pentru a-i feri pe membrii ei de profeţii falşi şi de semnele şi minunile false. Ca să evaluăm corect, avem nevoie de maturitate, de cunoştinţe şi de loialitate faţă de Cuvântul lui Dumnezeu în ce priveşte credinţa şi practica noastră. Totuşi discernământul trebuie să se bazeze în primul rând pe Cuvântul lui Dumnezeu.
„Acela care face din săvârşirea minunilor un test al credinţei lui va descoperi că Satana poate să facă, printr-o mulţime de amăgiri, minuni care vor părea adevărate. (…) Nu lăsaţi să treacă zilele, pierzând ocaziile preţioase de a-L căuta pe Domnul cu toată inima, mintea şi sufletul. Dacă nu primim adevărul cu dragoste, am putea să ne aflăm în rândurile celor ce vor vedea şi vor crede minunile săvârşite de Satana în aceste zile din urmă. Multe lucruri ciudate vor părea a fi nişte minuni uimitoare, care ar trebui să fie privite ca nişte amăgiri făcute de tatăl minciunii. (…) Oamenii aflaţi sub influenţa duhurilor rele vor face minuni.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 2, ed. 2011, pp. 48-49 (52-53)
Vineri, 24 februarie – Un gând de încheiere
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, capitolele 31, „Îngerii lui Dumnezeu şi spiritele rele”, şi 37, „Scripturile, apărarea noastră”.
Unii se întreabă: „De ce nu se mai fac şi astăzi minuni (vindecări miraculoase) aşa cum se făceau în timpurile biblice?” În general, situaţia era şi atunci aşa cum este astăzi: oamenii ascultau Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi răspundeau chemării Duhului Sfânt. Şi iată ce scrie Ellen G. White: „Felul în care a lucrat Domnul Hristos a fost acela de a propovădui Cuvântul şi de a alina suferinţele prin minuni de vindecare. Totuşi eu sunt îndrumată să spun că noi nu putem lucra acum în felul acesta, deoarece Satana îşi va exercita puterea prin săvârşirea minunilor. Slujitorii lui Dumnezeu din zilele noastre nu pot să lucreze prin intermediul minunilor, din cauză că se vor săvârşi minuni de vindecare false, despre care se va declara că sunt minuni divine. Din motivul acesta, Domnul a desemnat o cale prin care poporul Său trebuie să ducă mai departe lucrarea de vindecare fizică, asociată cu învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să fie înfiinţate sanatorii, iar în instituţiile acestea vor fi angajaţi lucrători care vor desfăşura o lucrare misionară medicală adevărată. În felul acesta, cei care vin la sanatorii pentru tratament vor fi înconjuraţi de o influenţă ocrotitoare.” – Solii alese, cartea 2, ed. 2011, p. 50 (54)
BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND
Biblia: Psalmii 102-108
1. Cui anume nu-i nesocoteşte Domnul rugăciunea?
2. În opinia psalmistului, de ce îl aşteaptă toate vieţuitoarele pe Domnul?
3. Cui i-a stârnit Domnul mila pentru Israel?
4. În ce poate Domnul să transforme pustiul şi pământul uscat?
Profeţi şi regi, capitolul 8
5. Ce anume nu făcuse poporul ales niciodată mai înainte de vremea lui Ahab?
Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).
Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!