Este uşor să cădem în plasa indiferenţei faţă de sfinţenia lui Dumnezeu şi a insensibilităţii faţă de păcatul şi răul din viaţa noastră pe care El ni le descoperă. Sfinţenia este totuşi una dintre temele principale ale Bibliei. A urmări sfinţenia, a deveni iubitor şi curat ca Isus ar trebui să fie o prioritate pentru […]
Citește tot
Noi, creştinii, trebuie să fim plini de Duhul Sfânt, altminteri mărturia noastră va fi slabă şi viaţa noastră creştină, o corvoadă. Oricât de învăţaţi, de talentaţi şi de elocvenţi am fi, în lipsa Duhului Sfânt nu vom avea acea viaţă pe care Isus a venit să ne-o dea, nu vom avea asigurarea mântuirii şi nu […]
Citește tot
Observând că în unele locuri din Biblie Duhul Sfânt este descris în termeni impersonali (vânt sau foc), unii au tras concluzia că Duhul Sfânt ar fi o forţă divină impersonală. Din punctul lor de vedere, Duhul Sfânt este un fel de curent electric care ne dă energie şi nu o fiinţă, nu o persoană. Dar […]
Citește tot
Pretutindeni în Biblie, divinitatea lui Dumnezeu Tatăl este pur şi simplu asumată. Adevărul acesta este exprimat atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. El este unul dintre numeroasele adevăruri fundamentale revelate în Cuvântul lui Dumnezeu. Divinitatea lui Isus este afirmată şi ea în multe locuri din Scriptură, dar în mod special în Noul Testament, […]
Citește tot
În Scriptură, Duhul Sfânt nu apare la fel de proeminent ca Tatăl şi ca Fiul. Totuşi Biblia ne spune că El a fost prezent la evenimentele semnificative din istoria sacră. La început, când Dumnezeu a creat lumea, El a fost la lucru, dar mai mult în fundal. A fost activ la inspirarea profeţilor, îndeplinind un […]
Citește tot
Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu descoperit omenirii prin lucrarea Duhului Sfânt. Prin ea, Duhul Sfânt ne arată care este voia lui Dumnezeu pentru noi, ne arată cum să ducem o viaţă plăcută Lui. Dar Duhul Sfânt nu a fost activ doar în trecutul îndepărtat, când a luat naştere Biblia, El are şi astăzi un rol […]
Citește tot
Iată-ne ajunşi la finalul studiului din acest trimestru! Am reuşit să abordăm o multitudine de teme din cartea lui Iov, dar trebuie să admitem că mai rămân multe alte teme neabordate, multe alte lecţii de desprins, la fel ca în orice alt domeniu. Şi dacă lucrul acesta este adevărat cu privire la atomi, stele, meduze […]
Citește tot
Când dezbatem temele principale ale cărţii lui Iov, nu trebuie să-l pierdem din vedere pe Iov, personajul ei principal. Cine a fost acest om în care Domnul a avut atâta încredere, încât să-l conteste pe Diavol, aducând ca argument credincioşia şi integritatea lui? Cine a fost acest om care, deşi nu a înţeles din ce […]
Citește tot
Apariţia imprevizibilă a lui Dumnezeu de la începutul capitolului 38 constituie punctul culminant al cărţii lui Iov. Dumnezeu S-a descoperit într-un mod sonor şi miraculos, iar descoperirea aceasta l-a condus pe Iov la mărturisire şi căinţă. După aceea, Domnul i-a mustrat pe cei trei prieteni ai lui pentru vorbele lor neadevărate şi Iov s-a rugat […]
Citește tot
Oricât de diferite ar fi între ele, personajele din cartea lui Iov au totuşi în comun un lucru: aveau foarte multe de spus despre Dumnezeu sau, cel puţin, despre ce ştiau cu privire la Dumnezeu. Şi, după cum am văzut, multe dintre convingerile lor erau adevărate. Cine ar putea contrazice o declaraţie de felul acesta: […]
Citește tot
Iată că s-a încheiat bătălia vorbelor dintre Iov şi aceşti trei bărbaţi, vorbe care, pe alocuri, sunt profunde, frumoase şi adevărate. De câte ori nu cităm şi noi din cartea lui Iov, şi chiar din cuvântările lui Elifaz, Bildad şi Ţofar! Şi este firesc să cităm pentru că, după cum am văzut, cuvintele lor sunt […]
Citește tot
„Omul este singurul animal”, scria eseistul britanic William Hazlitt, „care râde şi plânge, fiindcă este singurul animal care îşi dă seama de diferenţa dintre cum sunt şi cum ar trebui să fie lucrurile.” Sigur că lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie! Dar, pentru creştinul care crede în făgăduinţa revenirii Domnului Isus, există o […]
Citește tot
Scriitorul de origine algeriană Albert Camus s-a zbătut mult să dezlege problema suferinţei umane. În romanul Ciuma, el utilizează ciuma ca metaforă a relelor care le produc oamenilor durere. La un moment dat, el descrie scena sinistră a morţii unui băiat afectat de această boală gravă. Un preot, martor la tragedie, îi spune apoi unui […]
Citește tot
Suferinţa este un mare motiv de descurajare pentru oameni. Întâlnim oameni „buni” care trec prin tragedii uriaşe, dar şi fapte rele care rămân nepedepsite în viaţa aceasta. Cu ceva timp în urmă, a apărut o carte cu titlul De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni? – o nouă încercare (eşuată) de a găsi […]
Citește tot
Săptămâna trecută, am încercat să ne punem, pe cât posibil, în situaţia lui Iov. De fapt, nici nu ar fi trebuit să ne fie prea greu pentru că toţi am trecut prin suferinţă, toţi am avut momente în care ne-am simţit într-o anumită măsură copleşiţi de o suferinţă care părea că nu are sens şi […]
Citește tot