Pavel îşi dorea de multă vreme să ajungă la Roma, însă arestarea sa în Ierusalim încurcase lucrurile. Cedase presiunilor conducătorilor bisericii din Ierusalim de a dovedi că respecta legea şi ajunsese să petreacă în arestul autorităţilor romane aproape cinci ani, dacă luăm în calcul şi timpul petrecut în călătoria pe mare până în Italia. Astfel, […]
Citește tot
După transferarea la Cezareea, Pavel a rămas întemniţat doi ani (Faptele 24:27) în pretoriul lui Irod (Faptele 23:35), reşedinţa guvernatorului roman. În această perioadă, a fost audiat de mai multe ori de doi guvernatori romani (Felix şi Festus) şi de un împărat (Agripa al II-lea), împlinind astfel lucrarea pe care i-o încredinţase Dumnezeu (Faptele 9:15). […]
Citește tot
La scurt timp după prima călătorie misionară a lui Pavel, a devenit evident faptul că exista în biserică un dezacord fundamental cu privire la modul de primire a străinilor (Faptele 15:1-5). Conştient probabil că disensiunile aveau să se înteţească, Pavel a făcut un plan de susţinere a unităţii bisericii. A decis ca, pe baza faptului […]
Citește tot
Relatarea lui Luca despre cea de-a treia călătorie misionară a lui Pavel începe destul de brusc. Textul spune simplu că apostolul, după ce a petrecut câtăva vreme în Antiohia, sediul activităţii lui misionare, a pornit din nou la drum, străbătând „din loc în loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii” (Faptele 18:23). O […]
Citește tot
Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia, au slujit în biserica de acolo şi s-au implicat în lucrarea de evanghelizare. Se pare totuşi că aceasta a fost ultima ocazie de activitate comună, fiindcă a intervenit între ei un motiv de disensiune care i-a determinat să se despartă. Cauza a fost Marcu, vărul lui Barnaba (Coloseni […]
Citește tot
Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia din Siria după mai bine de doi ani. Şi, din moment ce întreaga biserică se implicase în trimiterea lor ca misionari, era firesc ca ei să prezinte un raport al lucrării lor. în acest raport, ei nu s-au lăudat cu realizările lor, ci au arătat ce reuşise Dumnezeu […]
Citește tot
Evanghelia trebuia dusă şi la străini, şi la iudei. Încet dar sigur, primii creştini iudei începeau să prindă ideea aceasta. Primul raport explicit pe care îl avem despre un număr mare de oameni de altă naţionalitate veniţi la credinţă este legat de Antiohia. Prima biserică pe care o putem considera a „neamurilor”, deşi exista totuşi […]
Citește tot
Odată cu plecarea lui Pavel la Tars, Petru redevine personajul principal al relatării lui Luca despre perioada de început a bisericii creştine. Luca îl prezintă făcând un fel de lucrare itinerantă pe teritoriul Iudeei şi în zonele limitrofe. Şi istoriseşte pe scurt două minuni săvârşite de apostol: vindecarea lui Enea şi învierea Tabitei, iar apoi, […]
Citește tot
Convertirea lui Saul din Tars (devenit ulterior Pavel) a fost un eveniment remarcabil în istoria bisericii apostolice. Însă nu este importantă doar pentru că un fost duşman al bisericii a devenit creştin autentic, ci datorită lucrării pe care el avea să o îndeplinească pentru răspândirea Evangheliei. El îi urmărise cu înverşunare pe primii credincioşi şi […]
Citește tot
Mulţi dintre cei care s-au convertit la Cincizecime erau evrei din lumea greco-romană, care locuiau atunci în Ierusalim (Faptele 2:5,9-11). Ei erau evrei, dar se deosebeau de evreii autohtoni – „evreii” amintiţi în Faptele 6:1 – din multe puncte de vedere, diferenţa cea mai vizibilă fiind necunoaşterea aramaicii, limba vorbită la data aceea în Iudeea. […]
Citește tot
Biserica primară era foarte însufleţită de ideea scurtimii timpului. Modul în care răspunsese Isus la întrebarea despre instaurarea împărăţiei mesianice, lăsând neelucidată chestiunea timpului (Faptele 1:6-8), permitea interpretarea că totul depindea de venirea Duhului şi de încheierea misiunii apostolice. De aceea, în Ziua Cincizecimii, primii credincioşi au crezut că toate condiţiile fuseseră împlinite: primiseră Duhul […]
Citește tot
Cincizecimea era la evrei Sărbătoarea Săptămânilor (Exodul 34:22), sau Ziua Celor Dintâi Roade (Numeri 28:26), şi şi-a luat denumirea aceasta fiindcă era celebrată la cincizeci de zile după a doua zi de Paşte, când era adus ca ofrandă snopul de orz. Cincizecimea era o ocazie de bucurie şi de recunoştinţă, când poporul aducea înaintea Domnului […]
Citește tot
Misiunea lui Isus pe pământ se încheiase. În curând, Dumnezeu avea să le trimită ucenicilor Duhul Sfânt care, confirmând eforturile lor prin multe semne şi minuni, avea să le dea putere şi să-i conducă într-o misiune până la marginile pământului. Având trup uman, Isus nu putea să rămână cu ei pentru totdeauna. Întruparea îi impusese […]
Citește tot