Apocalipsa 11:18 aminteşte în treacăt pregătirile pentru bătălia finală împotriva rămăşiţei lui Dumnezeu: „Neamurile se mâniaseră.” A venit timpul acum ca Dumnezeu să răspundă la mânia lor cu revărsarea mâniei Lui, cu cele şapte urgii din urmă (Apocalipsa 15:1). Apocalipsa 15 se deschide cu imaginea a şapte îngeri care ţin în mână şapte potire pline […]
Citește tot
Apocalipsa ne arată că înşelăciunea lui Satana din timpul sfârşitului va fi atât de eficientă, încât cei mai mulţi vor alege să i se închine fiarei şi să primească semnul ei. Dar Apocalipsa 14:1-5 ne spune că Dumnezeu va avea totuşi o rămăşiţă de credincioşi, un grup de oameni care vor rămâne de partea Sa. […]
Citește tot
Apocalipsa 12 se încheie cu imaginea în care Satana se pregăteşte mânios să facă război cu poporul credincios al lui Hristos. Capitolul 13 îl înfăţişează făcând pregătiri pentru bătălia finală, cu ajutorul a doi aliaţi, reprezentaţi ca două animale fioroase. Ca antiteză a Trinităţii divine (vezi Apocalipsa 1:4-6), aceste trei puteri formează o triadă nesfântă […]
Citește tot
Capitolul 12 introduce a doua secţiune a cărţii Apocalipsa, secţiunea care tratează despre sfârşitul timpului. Dacă prima parte descrie luptele spirituale ale bisericii de pe parcursul erei creştine, a doua parte se ocupă de evenimentele din preajma revenirii lui Hristos şi a instaurării împărăţiei lui Dumnezeu. Capitolul 12 urmăreşte să ne prezinte fondul pe care […]
Citește tot
În scena peceţii a cincea, am văzut că strigătul martirilor reflectă strigătul credincioşilor asupriţi ai lui Dumnezeu din toate secolele. Ei sunt înfăţişaţi stând sub altar şi cerându-l lui Dumnezeu dreptate şi răzbunare: „Până când, Doamne?” (Apocalipsa 6:10). Glasul din cer îi îndeamnă să aştepte, pentru că va veni şi ziua în care Dumnezeu îi […]
Citește tot
Mesajul deschiderii celor şapte peceţi este că orice om care L-a cunoscut pe Hristos va avea parte fie de binecuvântarea adusă de prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui, fie de consecinţele dureroase ale despărţirii de Dumnezeu. Primele patru peceţi prezintă măsurile disciplinare luate de Dumnezeu pentru poporul Său ca să-l trezească din letargia sa spirituală […]
Citește tot
Apocalipsa 6 continuă scena din capitolele 4 şi 5 de la momentul în care Hristos a luat sulul pecetluit şi a recâştigat ce s-a pierdut prin Adam. El Se pregăteşte apoi să rupă peceţile sulului şi să ducă la bun sfârşit planul de mântuire. Cincizecimea a marcat începutul răspândirii Evangheliei, prin care Hristos îşi extinde […]
Citește tot
Până în acest punct, viziunea a conţinut mesajele transmise de Hristos poporului Său de pe pământ. Acum, viziunea îşi mută locul de desfăşurare de pe pământ în cer şi descrie „ce are să se întâmple după aceste lucruri” (Apocalipsa 4:1) – viitorul. Viziunea din capitolele 4 şi 5 ne oferă o imagine a marii lupte. […]
Citește tot
De pe Patmos, Isus i-a trimis poporului Său, prin Ioan, şapte mesaje. Mesajele acestea au fost adresate iniţial bisericilor din Asia din timpul apostolului, dar au fost scrise şi pentru toţi creştinii din toate secolele. Dacă le comparăm, observăm că toate aceste mesaje sunt alcătuite din şase părţi. În partea introductivă, Isus menţionează numele bisericii […]
Citește tot
În Psalmul 73, autorul mărturiseşte că s-a uitat cu jind la fericirea celor răi. Viaţa celor necredincioşi părea îmbelşugată şi uşoară, pe când viaţa celor credincioşi părea una de continuă suferinţă. Nedreptatea aceasta l-a tulburat extraordinar de mult (Psalmii 73:2-16). Nedumerit, a intrat în Sfântul Locaş (Psalmii 73:16,17). Acolo, în prezenţa lui Dumnezeu, a reuşit […]
Citește tot
Profeţiile din Apocalipsa i-au fost descoperite apostolului Ioan în viziune în urmă cu peste nouăsprezece secole, pe când se afla exilat pe mica insulă stâncoasă Patmos, din Marea Egee (Apocalipsa 1:9). Apocalipsa 1:3 lasă să se înţeleagă că ele urmau să fie citite cu voce tare în biserică. Versetul îi promite fericire celui care urma […]
Citește tot
Una dintre marile făgăduinţe ale Bibliei este aceea că Isus va reveni. Fără ea, nu am avea nimic, fiindcă ne-am legat toate speranţele de ea şi de ceea ce ne va aduce ea. Când Hristos va reveni pe norii cerului, tot ce este pământesc şi omenesc, şi prin urmare trecător şi câteodată chiar fără rost, […]
Citește tot
Ca adventişti de ziua a şaptea, noi suntem creştini neoprotestanţi şi credem că mântuirea este doar prin credinţa în Isus Hristos. Pentru a beneficia de darurile pe care ni le-a pus Hristos la dispoziţie nu avem nevoie de intermedierea unei biserici sau a unei ierarhii bisericeşti. Le putem primi direct de la El, fiindcă El […]
Citește tot
În perioada imediat următoare Cincizecimii, primii creştini au acordat mult timp închinării: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele 2:42). Inima lor se umplea de bucurie şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu la gândul că Isus era Mesia, împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament. Ce privilegiu era pentru […]
Citește tot
După cum am văzut deja, relaţia dintre credincioşi a fost încordată uneori, chiar şi după Cincizecime. Din Noul Testament aflăm cum au procedat conducătorii şi membrii bisericii în acele situaţii. Şi ne sunt transmise lecţii extrem de valoroase pentru biserica de astăzi. El arată ce rezultate pozitive au aplicarea principiilor biblice şi păstrarea unităţii în […]
Citește tot