În faimoasa operă Divina comedie, a poetului italian Dante Alighieri (1265-1321), este vorba despre o călătorie fictivă a sufletului după moarte. Sufletul mergea fie în infern, iad, în inima pământului; fie în purgatoriu, unde duhul se putea purifica şi astfel devenea demn de înălţarea la cer; fie în rai, în însăşi prezenţa lui Dumnezeu. Deşi […]
Citește tot
Petru ne avertizează: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi” (1 Petru 3:15). Pavel ne îndeamnă şi el: „Propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra Lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să […]
Citește tot
Deşi au scris în greacă, toţi scriitorii Noului Testament (cu excepţia lui Luca) au fost evrei şi, fireşte, au abordat natura umană din perspectiva iudaică holistică, nu din perspectiva păgână, greacă. Astfel, pentru Hristos şi apostoli, speranţa creştină nu era o speranţă nouă, ci mai degrabă manifestarea speranţei din vechime, pe care patriarhii şi profeţii […]
Citește tot
Punctul central al credinţei creştine este învierea lui Isus. Pavel a evidenţiat foarte bine acest lucru când a scris: „Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat. Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi” […]
Citește tot
Se spune că moartea şi impozitele nu se pot evita. Dar nu e chiar aşa. Unii evită impozitele, dar nu şi moartea. O pot amâna câţiva ani, dar, mai devreme sau mai târziu, moartea întotdeauna va veni. Şi, fiindcă ştim că morţii – şi cei buni, şi cei răi – se duc mai întâi în […]
Citește tot
În Vechiul Testament, referirile la înviere analizate până acum au avut la bază, în mare măsură, aşteptări personale (Iov 19:25-27; Evrei 11:17-19; Psalmii 49:15; 71:20) şi făgăduinţe (Daniel 12:1,2,13). Însă mai avem şi consemnări de cazuri în care oamenii au fost într-adevăr înviaţi. Prima înviere a fost cea a lui Moise (Iuda 9, Luca 9:28-36). […]
Citește tot
În Vechiul Testament, speranţa nu se întemeiază pe ideile greceşti legate de nemurirea naturală a sufletului, ci pe învăţătura biblică privitoare la învierea celor morţi de la sfârşitul timpului. Dar cum ar putea un corp uman care nu mai există să fie readus la viaţă? Cum poate cineva care a fost mort, poate timp de […]
Citește tot
Tensiunea dintre cuvântul lui Dumnezeu, „vei muri negreşit” (Geneza 2:17), şi falsa promisiune a lui Satana, „hotărât că nu veţi muri” (Geneza 3:4), nu s-a limitat doar la Grădina Edenului, ci a străbătut toate erele istoriei. Mulţi oameni încearcă să armonizeze cuvintele lui Satana cu cele ale lui Dumnezeu. Pentru ei, avertizarea „vei muri negreşit” […]
Citește tot
Domnul Hristos a fost Agentul divin prin care Dumnezeu a adus la existenţă universul (Ioan 1:1-3,10; Coloseni 1:16; Evrei 1:2). Dar, când Dumnezeu Tatăl I-a conferit această onoare specială lui Hristos şi a anunţat că împreună aveau să creeze această lume, „Lucifer a fost invidios pe Isus Hristos” (Ellen G. White, Istoria mântuirii, p. 14) […]
Citește tot
Mulţi gânditori încearcă să explice originea răului. Unii sugerează că răul a existat dintotdeauna, pentru că, în opinia lor, binele poate fi apreciat doar în contrast cu răul. Alţii cred că lumea a fost creată perfectă, dar, într-un fel sau altul, a apărut răul. De exemplu, în mitologia greacă, răul şi-a făcut apariţia când curioasa […]
Citește tot
Ori de câte ori analizăm problema suferinţei, se ridică întrebarea cum au apărut păcatul şi suferinţa. Prin intermediul relevaţiei divine avem răspunsuri bune, cum ar fi că au apărut deoarece fiinţe libere au abuzat de libertatea dată de Dumnezeu. Această idee ridică o altă întrebare: A ştiut Dumnezeu dinainte că aceste fiinţe aveau să cadă? […]
Citește tot
Imaginea zugrăvită de Isus despre bobul de grâu care moare este o analogie fascinantă cu supunerea noastră faţă de voinţa lui Dumnezeu. În primul rând are loc căderea. Bobul care cade din spicul de grâu nu are niciun control asupra locului sau modului în care cade pe pământ. Nu-şi poate alege solul care îl înconjoară […]
Citește tot
Oamenii de ştiinţă au făcut un experiment cu bezele şi copii de patru ani. Un cercetător îi spunea fiecărui copil că putea mânca pe loc doar o bezea, dar, dacă aştepta până când cercetătorul se întorcea de unde avea să plece, copilul avea să primească două bezele. Unii dintre copii au înfulecat bezeaua imediat ce […]
Citește tot
Cuvintele „blând” şi „blândeţe” nu sunt folosite prea des. Le întâlnim poate doar atunci când citim despre Moise sau studiem Fericirile. Nu e greu să înţelegem de ce. Blândeţea este definită, printre altele, drept capacitatea de a îndura greutăţile cu răbdare şi fără resentimente. Nu e de mirare că nu auzim prea mult despre ea. […]
Citește tot
Este întotdeauna uşor să strigăm de bucurie către Domnul când suntem fericiţi. Nu este uşor însă când lucrurile merg rău, când suntem în cele mai grave situaţii posibile, când cuptorul împrejurărilor se încinge. Totuşi acela este momentul când avem nevoie – poate mai mult ca niciodată – să-L lăudăm pe Dumnezeu, fiindcă lauda ne ajută […]
Citește tot